Până pe 2 decembrie Muzeul Național al Tăranului Român îl găzduiește în Sala de Oaspeți pe Picu Pătruț, ultimul mare miniaturist al Europei. Și, pentru că, în ultimul timp, miniatura a devenit unul din punctele mele de interes și sursă pentru dezvoltarea unor proiecte, am fost și eu să văd expoziția.
Am descoperit o minte ageră a secolului al XIX-lea (1818-1872), care a îmbinat armonios și creativ viața socială și cea spirituală, un creator atât literar cât și plastic, un estetician al ultimelor manuscrise din zorii tiparului, un suflet complex păstrat printre cuvinte, linii și culori în mii de pagini.
Activitatea de miniaturist și „copist” este în principal legată de viața bisericească, dar de Picu Pătruț se leagă și nume precum Anton Pann, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Cantemir, V. Văcărescu, Cezar Bolliac, Grigore Alexandrescu, cărora le-a inserat versurile patriotice în manuscrisele sale, ajutând astfel la promovarea ideilor naționale într-o perioadă în care acestea erau mai mult decât binevenite. De asemenea, cuprinde în lucrările sale literatură populară mitologică în proză, „pilde filosofice” dar și creații personale, versuri creștine sau profane, patriotice, compune cântări imnuri și poeme care sunt cântate și astăzi.
Avem în Picu Pătruț așadar, un creator atent care selectează, păstrează, promovează, făcând din manuscrisele sale adevărate comori spirituale raportate realist la contextul social în care trăiește. Cărțile sale au prefață în care sunt inserate poeme și cântări patriotice sau populare sunt ornamentate cu miniaturi al căror sens este raportat la conținutul operei pe care îl împodobesc, paginile sunt numerotate, asemenea cărților tipărite, cartea în ansamblu, devenind creație. E nevoie de o energie imensă pentru a concepe volume peste volume, unele în ani de zile, iar fiecăria să îi fie dăruită aceeași atenție, aceeași dăruire. Avem de-a face cu un spirit de miniaturist medieval în zorii epocii moderne, care însă e foarte conștient de lumea contemporană lui și care contribuie, prin munca lui, la construcția de norme și valori, necesare dezvoltării spirituale a cititorilor săi, care sunt atât în sfera monastică dar și în cea profană, intelectuali sau oameni simpli, sedentari sau călători. Manuscrisele sale se găseau și în bibliotecile intelectualilor precum Onisifor Ghibu și în desaga ciobanilor care le procurau înainte să plece cu oile, în biserici și în școli.
Despre Picu Pătruț am mai putea vorbi mult, dar cel mai bine e să lăsăm expoziția dedicată lui să facă acest lucru, de altfel o expoziție foarte bine documentată, cu puțin peste 20 de manuscrise ale acestuia și o prezentare complexă, cronologică. Mi-a plăcut atmosfera emanată, care, nu știu dacă intenționat sau nu, mi-a transmis o stare de calm și un aer de biserică sătească. Mi-ar fi plăcut să văd, însă, mai multe imagini cu miniaturile din manuscrise. M-ar fi transpus mai bine în lumea autorului decât imagini cu fresce din biserici și oameni din Săliștea Sibiului, de unde provenea Pătruț, care mai mult m-au încurcat.
În concluzie, vă invit cu drag să vizitați expoziția ultimului mare miniaturist al Europei și să încercați să îi faceți un locșor în scara personală de valori, pentru că sunt multe de învățat din viața și munca sa.