Când eram în primul an de facultate m-am înscris voluntară în organizația Salvați Copiii. Era unul dintre puținele lucruri concrete pe care mi propusesem la venirea în capitală. În toate activitățile de voluntariat în care am fost implicată am avut în echipă tineri de 15-16 ani, frumoși, responsabili, inteligenți. Și a fost prima oară când am conștientizat cât de important este voluntariatul, cu atât mai mult când ai o vârstă fragedă.

Pe Ruxandra Călin am cunoscut-o în timpul Festivalului Internațional George Enescu și am privit-o ca pe o puștoaică simpatică, responsabilă și entuziasmată. Am descoperit-o însă acum câteva zile, pe facebook. M-a impresionat în câte activități este implicată, mai ales că are numai 16 ani. Și am povestit cu ea despre tinerii de astăzi, despre voluntariat și implicare, despre școală și planuri de viitor.

Dragă Ruxandra, cum a evoluat percepția ta despre voluntariat de-a lungul timpului?

Înainte să trăiesc experiența unui voluntar eram sceptică privind munca gratuită. Nu mă gândeam la cât de mult îți poate oferi voluntariatul și nici nu luasem în considerare o posibilă implicare în vreun ONG. Când am intrat la liceu însă mi s-a schimbat total percepția. Îmi doream să fiu rebelă și să merg la toate concertele care urmau sa aibă loc în București, dar nu aveam suficiente resurse financiare pentru toate. Un prieten mi-a povestit despre Brigada de Voluntari și despre cum poți face voluntariat la diferite evenimente, printre care și concerte sau festivaluri de muzică. La început am ezitat, dar mi-am făcut curaj să mă arunc în această aventură, care în timp mi-a oferit multe oportunități, prieteni noi și mai multă distracție decât m-aș fi așteptat. Nu m-am oprit aici, mi-am dorit mai mult, așa că m-am înscris și în organizația ”Salvați Copiii România”, iar acum vreau să înființez o asociație în liceul meu. Percepția mea asupra voluntariatului este total diferită față de acum un an.

Cum îți vezi generația, atât din perspectiva tânărului voluntar, cât și din cea a elevului?

Cred că generația mea are interese și hobby-uri total diferite de ale mele și își pierd timpul cu activități din care nu învață ceva util. Cu tristețe spun că majoritatea adolescenților sunt prinși în această dimensiune. Mi-ar fi plăcut să văd mai multe persoane interesate de viitorul lor și de cum își pot crea o bază de cunoștințe și mai puține care vor să facă parte dintr-un joc virtual timp de 8 ore. Prefer oricând un spectacol la Sala Palatului după o tură de două-trei ore la acces. Din perspectiva elevului, părerea despre generația mea nu este una prea bună. Bineînțeles, greșelile sunt împărțite, dar faptul că nu ni se oferă informații bine structurate și ore mult mai interactive la școală nu înseamnă că trebuie să ne pierdem respectul față de persoanele care vor să ne învețe ceva. Adolescenții de astăzi privesc școala ca pe un lucru obligatoriu, nu ca pe un prim pas pe care trebuie să îl facă spre îndeplinirea visurilor.

Cum crezi este privit voluntariatul de către elevi? Este reală observația conform căreia această generație se împarte în extreme – tineri foarte implicați în tot felul de activități și tineri complet dezinteresați de voluntariat?

Multe persoane nu au o părere bună despre voluntariat și de obicei mă întrebă „De ce muncesc degeaba?”. Nu am cum să le schimb această părere deoarece și-au format-o cu timpul, însă dacă ar lua parte la o activitate de voluntariat, sunt convinsă că opinia lor s-ar schimba. Din păcate, în România nu se mai valorifică munca în echipă, în folosul comunității pentru dezvoltarea societății, ceea ce pe mine mă întristează foarte tare. Pe de altă parte, există și un procent mai mic de adolescenți care, la fel ca și mine, au descoperit că voluntariatul înseamnă mult mai mult decât muncă neplătită, ci zâmbete, mulțumire, dezvoltare și oportunitate.

La numai 16 ani ai lucrat la cel mai mare eveniment cultural din România – Festivalul George Enescu. Cum ți s-a părut această experiență și cum se vede festivalul ca insider?

Experiența la Festival a fost foarte deosebită. Am aplicat pentru acest job fără să știu despre ce era vorba. Voiam să îmi câștig singură existența în vreun fel așa că am încercat aici. Când am aflat că era vorba de acest festival deja nu mai puteam de nerăbdare. Urma o lună plină de activități de catering, muzică clasică si muncă în echipă, un adevărat teambuilding pentru mine. Îmi amintesc că la început, când încă eram în vacanța de vară, ajungeam la ora fixă care ne era impusă în program, dar odată cu începerea cursurilor la liceu ajungeam cu două-trei ore mai devreme și mă apucam singură de inventar, aranjat punctul de vânzare, uneori de adus prăjiturile, de care eram responsabilă. Pe lângă munca pe care o depuneam alături de colegi, imediat cu începerea concertelor ne strecuram și noi câteva minute pentru a ne delecta cu glorioasa muzică clasică; de obicei după ultima pauză stăteam până la finalul concertelor. Sala Palatului a devenit o a doua casă – și nu exagerez când zic asta. Îmi este foarte dor de acest festival si ard de nerăbdare să pot participa din nou. Am foarte multe amintiri plăcute, am trăit emoții puternice și cu toate că eram cea mai mică într-o lume de mulți oameni mari, mi-am facut prieteni foarte buni și am reușit să cunosc mai bine persoanele cu care lucram de obicei în BdV. Din punctul de vedere al unui insider, munca la acest festival este enormă, iar echipa din spatele acestuia este impresionantă.

Care au fost cele mai interesante experiențe în BdV?

Am nenumărate experiențe cu Brigada de Voluntari. Nici nu știu pe care să le aleg. La fiecare eveniment se întâmplă ceva nou, cunosc mai bine altă persoană, văd mereu alte împrejurimi. Cu toate acestea, cred că B’Estfest este festivalul de la care am cele mai frumoase și nebune amintiri. Cred că am dormit cel mult 6 ore tot festivalul, mereu eram ba în zona concertelor sau a locului unde se putea lua masa, în campinguri, ba pe la acces sau oriunde altundeva, numai să nu stau locului. De asemenea, la concertul Megadeth de la Arenele Romane, m-am trezit două zile în backstage. Nu numai că m-am ales cu foarte multe „suveniruri”, dar am avut ocazia să lucrez cu crew-ul trupei și să vorbesc cu doi dintre membrii ei, David Ellefson și Chris Broderick, aceștia intervenind în discuția pe care o purtam cu managerul turneului, care la începutul concertului a spus că pot viziona spectacolul de pe scenă. Mai multe experiențe faine am avut și la evenimentele micuțe cum ar veni Gala UNICEF, Centenarul Cercetașilor, concertele de la Sala Palatului și activitățile sportive.

Ce este Volunteers Fest și de ce ai ales să te implici?

Volunteers Fest este festivalul dedicat voluntarilor organizat de Brigada de Voluntari. Am ales să mă implic deoarece în 2013, după ce am fost acceptată în BdV, acesta a fost primul eveniment la care am participat. E un fel de tradiție. Anul trecut am fost participant, iar anul acesta sunt parte din echipa organizatoare. Îmi place foarte mult echipa cu care lucrez, ma simt motivată și mă ajută mereu când nu știu să fac anumite lucruri, ceea ce cred că e un mod foarte bun de a învăța. În momentul de față, fac parte din departamentul de Relații Publice și Comunicare și îmi place la nebunie. Chiar mi-am reconsiderat opțiunile de viitor, dar până o să ajung acolo, sunt convinsă că o să le mai schimb de câteva ori. Îmi place foarte mult să promovez lucrurile pe care le fac, la care particip, de aceea probabil și dorința de a intra în acest departament. Pe lângă PR, mai fac parte și din echipa care organizează Zilele Educative, care are un succes incredibil în momentul de față. Se pregătesc foarte multe surprize. Am ales să fac parte din această echipă deoarece am simțit că pot aduce un plus. Volunteers Fest pentru mine înseamnă tradiție și energie și invit toți voluntarii să participe la acest festival, cu siguranță nu vor fi dezamăgiți.

Ce film/carte/serial te-a impresionat în ultima vreme?

În ultima vreme am avut mai puțin timp pentru seriale, dar am urmărit acum ceva săptămâni Sons Of Anarchy. Îmi place foarte mult datorită acțiunii și a soundtrackului. Ultimul sezon apărut a fost foarte trist, din cauza pierderii unui personaj drag mie. Este foarte bine regizat totuși și are multe scene care pur și simplu te cuprind, iar timp de câteva zile nu mai ieși din starea pe care ți-o transmit. Dintre lecturi, în ultima vreme am citit Ion, pentru liceu, dar nu pot sa zic că m-a impresionat din cauza scenelor statice și descriptive. Totuși mi-au plăcut contextul și realismul cărții.

Ce vrei să te faci când vei fi mare? 🙂

M-am gândit că vreau o carieră în organizare de evenimente. Este singurul lucru la care mă pot gândi pentru viitor. Cred că mă descurc la asta so why not take a chance? Am și câteva planuri de rezervă, dar în principiu, mă gândesc foarte mult și la o facultate de Științe ale Comunicării.

Ruxandra Călin este elevă în clasa a X-a la Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, profil Turism și Alimentație Publică. Este implicată în multe activități extrașcolare și îi place să meargă la conferințe, să călătorească și să cunoască noi culturi. Ascultă muzică din mai multe domenii, iar trupa ei preferată este The Kooks. Visează la un maraton al festivalurilor de muzică prin Europa și la foarte multe experiențe noi.

sursa foto – arhivă personală