Spre deosebire de România, unde târgurile de Crăciun sunt o apariție relativ recentă, în Germania, ele se bucură de o popularitate deosebită.

Așa-numitul “Weihnachtsmarkt” (în traducere ad litteram: “piață de Crăciun”) își face apariția încă din noiembrie  în aproape toate orașele germane, deși în metropole târgurile acoperă suprafețe mai mari și sunt mai spectaculoase. Desigur, nu lipsesc mâncărurile și băuturile specifice Crăciunului și perioadei premergătoare acestuia, dintre care cel mai apreciat și des consumat este vinul fiert (“Glühwein” – în traducere românească „vin incandescent”. O imagine simpatică, nu-i așa?). În timpul documentării, am dat printre altele și peste un aspect etimologic interesant: cuvântul românesc “iarmaroc” provine de la nimic altceva decât “Jahrmarkt”, care înseamnă târg care are loc în fiecare an. Se pare că denumirea ar fi pătruns în română prin intermediul limbii ucrainene. Am constatat, în plus, că și în poloneză se regăsește termenul de “jarmark”.

Târgurile s-au dezvoltat pornind de la piețele de iarnă din Evul Mediu târziu, de unde locuitorii aveau posibilitatea să se aprovizioneze cu mâncare și alte obiecte necesare pe durata anotimpului rece. Din secolul XIV, li s-a permis și micilor negustori – spre exemplu, cei care se ocupau cu împletitul coșurilor, meșteritul de jucării ș.a. – să-și vândă obiectele, pentru ca acestea să poată fi făcute cadou copiilor. De asemenea, încă de pe atunci existau tarabe cu migdale, castane și nuci coapte.

Cele mai cunoscute dintre târgurile de Crăciun germane sunt așa-numitul „Striezelmarkt” din Dresda (denumirea provine de la un soi de patiserie, asemănătoare cu colacii noștri împletiți – „Striezel”) și „Christkindlesmarkt” (în traducere: târgul pruncului Hristos) din Nürnberg. Striezelmarkt este cel mai vechi târg de Crăciun din Germania: a avut loc pentru prima oară în anul 1434. Aici poate fi admirată cea mai mare piramidă de Crăciun, înaltă de 14 metri, și tot aici se pot achiziționa obiecte sculptate din lemn care provine din Munții Metaliferi (Erzgebirge). Târgul numără 250 de standuri și peste 2,5 milioane de vizitatori, fiind astfel unul dintre cele mai vizitate târguri de Crăciun.

Christkindlesmarktul se numără la rândul său printre cele mai vechi târguri de Crăciun din Germania, prima sa atestare documentară datând din 1628. După o scădere a popularității la sfârșitul secolului XIX, imaginea târgului din Nürnberg a fost „împrospătată” tocmai de către regimul nazist, care a încercat astfel să promoveze orașul ca o „cutie cu comori a Reichului”. Surprinzător rămâne faptul că naziștii nu s-au opus simbolisticii creștine, ci au încercat să o folosească în avantajul lor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, târgul nu a mai avut loc. Abia în 1948, târgul a fost reinaugurat în partea veche a orașului, complet distrusă de bombe. În fiecare an, conform tradiției începute în 1933, o actriță tânără joacă rolul copilului Iisus, recită poezii și este acompaniată de un cor.

Germania nu este singura țară în care târgurile de acest tip sunt populare: le putem întâlni și în Austria, Luxemburg, Italia, Slovacia, Elveția și Suedia. De asemenea, în lumea anglofonă – în care Weihnachtsmarktul nu este în mod tradițional prezent – se remarcă o tendință de copiere a târgurilor existente în Germania, în special în SUA și Marea Britanie.

Bunătățile care pot fi degustate la un astfel de târg sunt în general răspândite în întreaga Germanie, dar unele diferă și în funcție de regiune. Astfel, se consumă în primul rând migdale, castane și nuci coapte, biscuiți cu mirodenii numiți „Spekulatius”, turtă dulce, clătite cu diverse umpluturi, dar și prăjituri sau patiserii specifice unor regiuni anume, cum ar fi așa-numitul „Christstollen”, o prăjitură pe bază de făină, unt și stafide, presărată cu un strat de zahăr farine. Acesta imită zăpada care acoperea pământul în seara nașterii pruncului Iisus. Cât despre băuturi, specifice sunt vinul fiert, punciul și alte băuturi, alcoolice sau non-alcoolice, preparate cu mirodenii și sucuri de fructe.

Scorțișoară, anason, cuișoare, nucșoară, ghimbir, cardamon: toate aceste condimente, precum și combinațiile specifice (cum ar fi măr cu scorțișoară) au devenit reprezentative pentru sărbătorile de iarnă, așa încât dacă un aliment are aroma respectivă, se spune imediat că are un gust „de iarnă” sau „de Crăciun”. În momentul în care servești pe cineva cu ciocolată Lindt cu portocale și cardamon, mai mult ca sigur această persoană va exclama imediat: „Ce gust de Crăciun!” Acest lucru confirmă ceea ce se remarcă din ce în ce mai mult, în fiecare an: Crăciunul a devenit un adevărat brand.

Târgurile de Crăciun aparțin multitudinii de manifestări comerciale care au loc pe parcursul anului cu ocazia diverselor sărbători. Crăciunul a căpătat, în ultimele decenii, o dimensiune în primul rând economică. La origine stând sărbătoarea religioasă, percepția Crăciunului s-a îndepărtat, pentru cei mai mulți dintre noi, de aceasta. Ce mai înseamnă Crăciunul pentru omul modern? Cu siguranță avem felurite asocieri: zăpadă afară, luminițe multicolore, cadouri, mirodenii, turtă dulce, roșu și auriu, verdele brazilor. Dar și stres, cumpărături, aglomerație, neputința – specifică erei noastre, aș spune – de a alege între atâtea opțiuni. Din ce în ce mai mulți oameni se plâng că agitația din preajma Crăciunului și oboseala provocată de aceasta îi împiedică să se bucure cu adevărat de sărbătoarea în care au investit atâta efort, ceea ce este de înțeles. Poate ar trebui să ne schimbăm puțin atitudinea legată de Crăciun, să reînvățăm să ne bucurăm de plăcerile simple ale iernii.

surse foto: (c) Miruna Bacali