Se spune de multe ori că o imagine face cât o mie de cuvinte și se pare că în cazul filmelor este adevărat, deoarece ele sunt cele care ne oferă de multe ori o perspectivă mai accesibilă asupra unor evenimente sau a unor situații. Dezvoltarea industriei cinematografice a dus în ultimii ani la apariția unor noi abordări ale realității și suntem puși de multe ori în fața unor pelicule simbolice, ale căror înțelesuri se lasă mai greu descoperite. Cu toate acestea, filmele nu și-au pierdut atracția, însă uneori avem nevoie de o mână de ajutor pentru a elucida misterul lor.
Cinema-edu este un proiect de educație non-formală, care își propune să contribuie la crearea unui spirit critic și analitic în rândul liceenilor. În cadrul acestui demers, tinerii urmăresc diverse filme cu mesaje ceva mai elaborate, după care dezbat și analizează semnificația acestora în contextul social actual. Filmele devin așadar un instrument prin care tinerii văd și analizează lumea, un instrument mai atractiv și mai accesibil.
Proiectul a crescut în fiecare an datorită profesorilor şi elevilor care alături de noi experimentează un alt tip de oră, la cinema. Filmele vorbesc pe limba lor, iar împreună cu noi, elevii învaţă mai mult din vocabularul cinematografic. (Diana Cercel, project manager Cinema-edu, în dialog cu Simona Barbu)
Cinema-edu nu se adresează însă numai elevilor, ci și profesorilor care îi îndrumă, acești fiind cei care fac posibilă o astfel de întâlnire. Doamna Adriana Căzănel, profesoară de limba și literatura română la Liceul Teoretic ”Spiru Haret” din Moinești, spune că pe parcursul acestui proiect a învățat cum să folosească filmele ca instrument pedagogic, apreciind mai ales filmele de adâncime analitică și filmul cu final pozitiv, ce deschid o perspectivă optimistă. Pelicula sa favorită este Eu și tu și își dorește să o întâlnească pe Audrey Tautou.
Cum a început colaborarea Dvs. sau a instituției din care faceți parte cu proiectul cinema-edu și cum au perceput elevii Dvs. acest gen de activitate? Care credeți că va fi impactul dezbaterilor pe marginea filmelor asupra elevilor?
Am descoperit pe internet proiectul și m-am adresat direct printr-un e-mail organizatorilor, rugându-i să implice și liceul meu – ”Spiru Haret” Moinești – în programul lor. Elevii au fost atrași de ideea de a viziona împreună filme, dar reticenți în primă fază la implicarea în discuții. Deja, la a treia vizionare aveam un nucleu de cinefili dornici să și discute, să și perceapă filmul din perspective mai complexe și mai avizate. Aici, elevii sunt învățați în primul rând să aibă păreri (cei mai mulți sunt obișnuiți să vadă filmul mestecând popcorn și trăgând cu ochiul la sexul opus). Apoi ei sunt îndemnați să își expună opiniile în public (unii au reale probleme în sensul acesta) și astfel ajung să înțeleagă complexitatea acestei arte.
În contextul în care în ultimul timp industria cinematografică s-a dezvoltat foarte mult, cum considerați că influențează aceasta evoluția tinerilor din ziua de astăzi?
Poate fi pierdut mult timp dacă nu cunoști nume de regizori mari în cinematografie, dacă nu completezi viziunea cineaștilor cu cea a criticilor de film, cu propria viziune asupra temei prin lecturi. Liceanul trebuie educat ca cinefil cu filme „grele”. Apoi va ști spre ce să se orienteze, nu va mai suporta superficialitățile. Tânărul trebuie să devină complex, să se întâlnească cu geniile din acest domeniu, să urmărească cât mai multe genuri de filme – să „experimenteze” mai mult.
În contextul promovării educației non-formale chiar și în cadrul cursurilor școlare, considerați că filmele ar trebui folosite ca metode alternative de învățare în cadrul orelor de la liceu?
Bineînțeles că fimele trebuie folosite în scop educativ, cum ar fi pentru învățarea limbilor străine, pentru cunoașterea biografiei marilor personalități ale lumii, în detalierea unor evenimente istorice, cunoașterea unor geografii, pentru profilele culturale ale popoarelor sau pentru o mai bună înțelegere a romanelor studiate prin intermediul ecranizărilor. Filmele sunt mai eficiente decât manualele și prelegerile pentru a-i face pe elevi să descopere realitatea din jurul lor. Filmele aduc plusul viziunii, complexitatea înțelegerii problemelor.
Ne puteți împărtăși câteva „întâmplări memorabile” din timpul proiecțiilor? Cum au reacționat elevii atunci când au văzut filmele?
Când am început discuțiile la Waste Land, colegul meu, la rândul său profesor de limba română ca și mine, le-a propus elevilor să ia cuvântul la un microfon care circula printre ei. Ne-am trezit că-l pasau disperați de-a lungul rândurilor. Microfonul declanșa aproape oroare, spaimă. Ne-am repliat cu o altă abordare, numind la început pe cei pe care-i știam „adânci”. Au devenit ei lideri de grup, și, încet, încet au început să șoptească și alții pe lângă ei.
surse foto – arhiva cinema-edu