Au fost momente în viața mea în care m-am întrebat dacă ceea ce mi se întâmplă a fost predefinit de o putere mai mare sau pur și simplu este rezultatul alegerilor pe care le-am făcut de-a lungul timpului. Am meditat îndelung dacă viața este doar o punere în scenă a destinului sau de fapt omul este stăpânul propriului său destin.
Un astfel de moment de reflecție mi-a fost stârnit de grandiosul concert de deschidere a Festivalului „George Enescu”, în cadrul căruia Orchestra Filarmonicii din Londra, Corul Filarmonicii „George Enescu” și Corul de Copii Radio au interpretat opera Oedip a lui George Enescu, sub conducerea maestrului Vladimir Jurowski. Timp de aproximativ trei ore am evadat din cotidianul încărcat de rutină și m-am concentrat asupra muzicii și filosofiei ce o însoțea.
Încă de când am ajuns în zona Sălii Palatului m-a cuprins magia Festivalului: doamnele în toalete elegante, domnii în costume la patru ace, copiii incomodați de ținutele de prinți și prințese – toate acestea m-au transpus imediat într-o atmosferă de care mi-era dor. Chiar și acum, la 9 ani și 5 ediții după prima întâlnire conștientă cu Festivalul, am aceeași bucurie și energie pozitivă după concertele sale.
La fel s-a întâmplat și în seara deschiderii, mai ales pentru că la Festival magia încă există, însă anul acesta totul vine într-o nouă lumină. Una dintre premierele ediției 2017 este integrarea unor proiecții multimedia pe un ecran plasat pe scena Sălii Palatului. Carmen Vidu este regizorul invitat de organizatorii Festivalului să „dezermetizeze” opera lui Enescu. Prin alcătuirea unui colaj de statui grecești, imagini simbolice și versuri din libret, proiecția a reușit parțial să suplinească absența punerii în scenă a operei în sensul teatral al cuvântului.
De cealaltă parte, distribuția extraordinară incluzându-i pe Paul Gay (Oedip), Sir Willard White (Tiresias), Christopher Purves (Creon) și Ruxandra Donose (Iocasta) au țesut cu vocile lor o atmosferă încărcată de dramă, depășind neajunsurile reprezentației concertante a unei opere complexe. Deși omise, indicațiile regizorale cuprinse în libretul original, ce ar fi o intensitate mai mare dramei lui Oedip, au fost înlocuite de forța lui Paul Gay de a se transpune în rol. Acesta mărturisea într-un interviu:
Trebuie să recunosc faptul că rolul lui Oedip este unul dintre cele mai grele pe care le-am studiat vreodată, pentru că include aspecte dramatice, precum și intense momente lirice. (…) Din ziua în care am acceptat această provocare, rolul a început să mă bântuie zi și noapte. (…) Desigur, am recitit „Oedip” de Sofocle și am făcut chiar și o călătorie în Grecia vara aceasta pentru a mă cufunda în arta și lumea grecească.[1]
Aria Sfinxului (interpretat de mezzosoprana Ildikó Komlósi), precum și actul al patrulea în întregimea sa au fost momente de o mare putere interpretativă, determinată atât de talentul artiștilor, cât și de drama subiectivă a personajelor. Aici spectatorii au pătruns în enigma operei: este omul mai puternic decât destinul său? Urmărit de soarta sa tragică, Oedip încearcă să scape de ea și astfel cade tocmai în păcatul ce îi fusese prezis. Și totuși, Oedip pare a fi o unealtă a destinului pentru pedepsirea tatălui său, cel care a făcut greșeala inițială.
Seara de deschidere a fost un succes, apreciat atât de public prin ovații și aplauze îndelungate, precum și de alți artiști. Mesajul dirijorului Lawrence Foster sintetizează impresiile:
Perfecțiune absolută! Nu doar interpretarea incredibilă a soliștilor, a orchestrei și a corurilor, dar geniul lui Vladimir Jurowski au făcut aproape imposibil să se mai aventureze cineva să interpreteze Oedipe din nou! Acele imagini superbe din proiecțiile multimedia, și până și fundele și florile, toate m-au impresionat. Bravo![2]
Lawrence Foster va dirija pe 13 septembrie Orchestra Națională Radio și Corul Academic Radio, ce vor interpreta opera „Mathis der Maler” („Mathis Pictorul”) de Paul Hindemith, cel de-al doilea concert cu proiecție multimedia din cadrul Festivalului. Ultima proiecție multimedia va fi pe 20 septembrie, sub bagheta lui John Nelson, când Orchestra și Corul Filarmonicii George Enescu vor interpreta „Damnațiunea lui Faust” de Hector Berlioz.
Pentru mine, concertul de deschidere a ridicat întrebări și m-a făcut să simt din nou magia muzicii. Mi-am dat seama că în tot haosul cotidian este greu să îți menții sufletul pur, însă cred că acesta ar trebui să fie scopul final, după cum m-a învățat și Oedip al lui Enescu prin ultimele sale acorduri: Heureux celui dont l’âme est pure: la paix sur lui! (Fericit cel a cărui inimă e pură: pacea va fi a sa!)
Programul concertelor poate fi consultat aici.
[1] Interviu Paul Gay în Ziarul Festivalului Internațional „George Enescu”, nr. 1, 2-3 septembrie 2017, pag. 4.
[2] Pagina de Facebook a Festivalului „George Enescu”, 3 septembrie 2017.