Filmul Divines al lui Houda Benyamina ilustrează povestea unei fete dure care încearcă să obțină faimă, putere și bani.
Dounia este o adolescentă crescută în cartierele sărace de la periferia Parisului. Maimouna, cea mai bună prietenă a ei, provine dintr-o familie religioasă. Împreună au aceeași dorință pe care o au toți cei care trăiesc în condițiile lor – money, money, money.
Cele două fură din magazine și obișnuiesc să se furișeze într-un teatru. Partea aceasta rebelă a lor, în care se prefac că sunt dive în toată nebunia și inventivitatea pe care le-o aduce sărăcia, se îmbină cu o notă religioasă și acordurile sumbre și dramatice ale compoziției Lacrimosa, care ține isonul întregului film. Se văd stăpânele lumii, niciodată singure, niciodată epuizate, niciodată slabe.
Lasă senzația că au un control perfect asupra a ceea ce fac. Și fac toate acestea cât se poate de serios și cât se poate de zeflemist totodată. Îi critică într-un mod cât mai artistic și exagerat pe cei de pe scena teatrului și au un spirit antreprenorial. Până și în clasă, în special Dounia, afișează o atitudine la fel de rebelă și de lipsită de respect, deși au un discurs perfect coerent.
În această ambianță, în care familia și prietenii capătă un caracter extrem de important, Dounia este acaparată de personalitatea mamei sale, o femeie alcoolică și degradată din punct de vedere social, care necesită mai multă îngrijire decât oferă. Dată fiind această situație și ambiția care o face pe Dounia să-și dorească mai mult, să-și dorească totul, ea începe să lucreze pentru Rebeca, în domeniul drogurilor și al altor activități ilegale. Este mai mult decât evident faptul că nu a fost atrasă în asta, ci și-a dorit-o. Și a luat-o și pe Maimouna cu ea.
De aici, activitatea lor devine ascendentă și chiar mai dinamică. Și, de parcă nu ar fi fost deja suficient, Dounia începe să aibă sentimente pentru unul dintre dansatorii de la teatru.
Sarcinile ei devin tot mai serioase, mai riscante. Învață să meargă pe tocuri pentru că poliția nu ar opri niciodată o femeie pe tocuri, iar Rebeca o consideră protejata ei. Totuși, Dounia are tendințe autodistructive, dar își urmează cu îndârjire planul de a face bani și nu se uită în nicio altă direcție decât înainte, ignorându-l inclusiv pe tânărul de care se îndrăgostise. Își descoperă frumusețea și o folosește în favoarea ei.
În acest punct, lucrurile explodează – benzină, flăcări și cenușă –, iar asta de mai multe ori. Finalul filmului este de o agonie totală, în care toate axele importante revin la un loc, tot pe ritmul Lacrimosei.
Atmosfera filmului e una echilibrată, dar e un echilibru menținut pe marginea unei prăpăstii, a unui gol. E un film care atrage tocmai pentru inventivitatea și riscul pe care și le asumă întreaga comunitate, dorința de a face bani din sărăcie.
Divines este un film care are un ritm alert, alimentat de visurile personajelor. Acțiunile sunt comprimate, cu treceri bruște de la reverie la disperare. În definitiv, filmul reamintește prin personaje precum Dounia și Maimouna că sărăcia, degradarea socială și anonimitatea au totuși o muchie comună cu banii și faima.