După 1989, staţiunea Băile Herculane a intrat într-un proces de degradare, clădiri de patrimoniu precum Băile Imperiale Austriece aflându-se astăzi în paragină.
Staţiunea Băile Herculane se află de mulţi ani în paragină, în ciuda importanţei istorice pe care o are. Datând de aproape 2000 de ani, când Împăratul Traian a pus bazele acestui loc în acord cu cultul balnear preluat de la greci, staţiunea a intrat în proces de degradare începând cu anul 1989. Din cea mai frumoasă staţiune europeană, Băile Herculane a devenit un loc aproape cu totul abandonat, apreciat poate doar pentru frumuseţea ruinelor.
Staţiunea Băile Herculane este dedicată lui Hercules, patronul izvoarelor termale, care îi dă şi numele. Între anii 1883 şi 1886, conform planurilor realizate de arhitectul Ignac Alpar, a fost ridicat edificiul balnear din Parcul Central, Băile Imperiale Austriece. Aici veneau la băi împăraţii şi împărătesele Austro-Ungariei, personalităţi precum Francisc Iosif I şi Împărăteasa Elisabeta a Austriei. Fiind o construcţie maiestuoasă şi impunătoare, Băile Imperiale Austriece au participat la transformarea staţiunii într-un loc deosebit de apreciat în Europa sfârşitului de secol XIX, atât pentru apele termale vindecătoare, cât şi pentru arhitectura barocă ce făcea din această staţiune o miniatură a Vienei.
Multe dintre clădirile de la Băile Herculane amintesc de eleganţa pe care austriecii au adus-o acestui loc întemeiat de romani. Atât aristocraţia Romei Antice, cât şi cea a Vienei de secol XIX şi-au pus amprenta asupra staţiunii destinate relaxării şi vindecării, cu terme, băi şi temple. Acum se poate descoperi frumuseţea locurilor abandonate care transmit drama trecerii timpului şi modul în care natura pătrunde în ceea ce a reuşit omul să construiască pentru a ilustra valorile culturale şi artistice ale timpului său. Pare că timpul s-a oprit aici, că amprenta omului nu mai poate modifica ceea ce natura îşi ia de atâţia ani înapoi.
Luxul imperial se întrevede încă, cu exuberanţa şi grandiosul barocului, în ciuda tencuielii căzute şi a pereţilor roşi de intemperii. Saloanele vizitate sunt pătrunse de vegetaţie şi igrasie. Piscinele şi băile decăzute contrastează cu tavanele ornate excesiv. Boltele, fântâna interioară şi ornamentele cu peşti şi păsări din acest palat al băilor amintesc la fiecare pas de importanţa zeilor, în special prin intermediul plăcilor de marmură dedicate lui Hercule, Asclepios sau Higia, zeii care protejau acest paradis al vindecării. Se găsesc numeroase inscripţii, printre care Ad Aquas Herculis sacras in mediam, amintind că în acest loc se găseau apele sacre ale lui Hercule.
Barocul austriac aduce clădirii numeroase bolte, încăperi, intrări, holuri, coridoare, scări interioare şi exterioare, toate cu ornamente de o bogăţie decorativă impresionantă. Holul de primire al Băilor Imperiale Austriece este încăperea care copleşeşte cel mai mult prin dimensiune şi detalii decorative. Pereţii, candelabrul şi fântâna arteziană din ceramică sunt elementele de interior cel mai bine conservate. Clădirea Hotelului Apollo avea 32 de cabine şi trei bazine de marmură pentru baie, o terasă octogonală grandioasă şi pavilionul care găzduia curele balneare. Pe măsură ce sunt parcurse încăperile, grandoarea şi opulenţa arhitecturii, alături de detaliile decorative, dau impresia că edificiul creşte în volum.
Pretutindeni se simte influenţa artistică a barocului, care se adresează nu numai claselor sociale superioare. De ornamente se poate bucura oricine, barocul nefiind o mişcare ermetică în nicio manifestare artistică, demonstrând că este preocupat să exprime frumosul accesibil oricui. În decorul încă teatral şi exuberant al palatului, oricine e impresionat de măreţia volumelor şi de jocul creat de dimensiuni. Geometriile tulbură prin întindere şi datorită atmosferei de clarobscur favorizată inclusiv de ferestre. Marmura, frescele şi tehnica trompe l’oeil creează un amestec puternic şi omogen între pictură şi arhitectură, transformând clădirea barocă în operă de artă.
Din păcate, legislaţia prevede ca monumentele istorice să fie scutite de impozit câtă vreme nu sunt parte a circuitului turistic. Din acest motiv, cei mai mulţi proprietari lasă clădirile de acest fel să se degradeze, eventual vânzându-le altor proprietari neinteresaţi de valoarea istorică şi de potenţialul acestor monumente. Renovarea pare un plan îndepărtat şi mult prea costisitor, degradarea urmând să condamne clădirea la demolare naturală.
Aflându-se departe de reabilitare, deşi sunt în patrimoniu, Băile Imperiale Austriece încă reprezintă un monument care trebuie vizitat, chiar dacă pentru a-i descoperi saloanele şi coridoarele trebuie să te strecori pe o fereastră. Pereţii sunt găuriţi şi străpunşi de vegetaţie, ferestrele au devenit găuri spre centrul palatului, însă din fericire clădirea nu prezintă prea multe urme de vandalizare, rămânând pur şi simplu decăzută, fără prea multă intervenţie umană. Aşadar, Băile Imperiale Austriece riscă să rămână un monument istoric care poate fi vizitat numai pe furiş, cu riscul accidentării. Cu toate acestea, oricine trece prin staţiunea Băile Herculane ar trebui să îşi facă timp să exploreze dramatismul acestui palat răscolitor.