de Iulia-Maria Kycyku
Filmul La fille inconnue surprinde conflictul, adesea întâlnit în prezent, dintre moralitate și decadență.
Dr. Jenny Davin este medic generalist, tipul workaholic, devotată, întotdeauna ocupată și fără viață personală. Într-o seară, cineva sună la interfonul cabinetului său medical, dar ea decide să nu răspundă. A doua zi, Jenny află că persoana care sunase, o tânără originară din Africa, fusese găsită moartă în apropierea cabinetului. Jenny începe să se simtă direct responsabilă, să aibă remușcări.
Periferia și mediul urban în care este plasată acțiunea contribuie la crearea atmosferei tensionate și realiste, dar totul este echilibrat, nefolosindu-se în mod exagerat cadre dezolante. Apar atât partea agitată și stresantă a cotidianului, din ce în ce mai cenușie, cât și cea blândă și prietenoasă, a relațiilor interumane neschimbate, a gesturilor amabile și a ajutorului reciproc.
La fille inconnue (Fata necunoscută) de Jean-Pierre și Luc Dardenne este unul dintre exemplele care dau dreptate cunoscutei expresii a lui Alfred Hitchcock: Ca să faci un film bun, ai nevoie de trei lucruri: scenariu, scenariu și scenariu. Nu are cadre remarcabile, dar are o poveste care atrage și care lasă spectatorul să își amintească de problemele de zi cu zi; un subiect care îl face să uite temporar de sine. Nu este de neglijat nici jocul lui Adèle Haenel (în nicio clipă nu pare joc) care face ca personajul să-i devină simpatic și chiar familiar publicului.
Cred, totuși, că povestea putea fi spusă într-un timp mai scurt, unele cadre fiind inutil de lungi și necontribuind în mod esențial la poveste. Adesea am simțit nevoia de tăieturi și de un ritm mai alert.
La fille inconnue este un film care surprinde în mod plăcut. Afișul, trailerul, chiar și sinopsisul care include o crimă duc cu gândul la un anumit tip de filme constant realizate în prezent, foarte apreciate, dar care exagerează prin agresivitate, al căror limbaj este în mod nejustificat indecent (sau, oricum, în mod excesiv) și cărora le lipsește gravitatea. La fille inconnue, în schimb, este o creație care nu trebuie subestimată; ea nu se încadrează în această categorie, deoarece tratează un subiect serios, prezentând, printre altele, starea actuală a lumii, din ce în ce mai inumană din pricina existenței atât de multor rețele secrete, întunecate, a persoanelor dominante, care restrâng sau distrurg fără niciun drept liberatea altor persoane, și a comiterii atât de multor crime și nedreptăți fără știrea sau intervenția nimănui.
De asemenea, filmul sugerează și conflictul puternic dintre diferitele tipuri de oameni: personajul principal rămâne moral pe tot parcursul întâmplării și reacționează de fiecare dată cu calm și răbdare, nejudecând pe nimeni (de parcă ar înțelege pe toată lumea), deși adesea întâlnește indivizi agresivi și neciopliți, având pacienți care provin din toate straturile societății. Este un film care vorbește despre puținele persoane rămase cărora le pasă, care reușesc sau cel puțin se străduiesc să rămână umane în condiții inumane.
La fille inconnue este un film intrigant care prezintă viața și realitatea fără să le deformeze, fără să le exagereze pentru a impresiona în mod artificial spectatorul, ci știind ce anume să selecteze și să oglindească din fiecare; și cred că acesta este o dovadă a măiestriei regizorilor.