Veliko Târnovo demonstrează că arta stradală este o formă de exprimare artistică cu totul separată de vandalism.
Veliko Târnovo este un oraş medieval din Bulgaria, fostă capitală a ţării, cunoscut ca a treia Romă şi al doilea Constantinopol. Râul Yantra, Cetatea Tsarevets, vestigiile istorice şi locurile perfecte pentru căţărat sunt numai câteva dintre bogăţiile oraşului. Aceste monumente naturale sau arhitecturale se îmbină cu repere culturale şi artistice importante, oraşul dovedind că este prietenos şi cu arta stradală, fără să existe vreun contrast nepotrivit între arhitectura medievală, natură şi artă.
Plimbându-mă pe strada turistică principală, Samovodska, am remarcat atelierele meşteşugăreşti care înviau arta tradiţională şi negoţul Evului Mediu. Ateliere de sticlari, fierari, hanuri care încă îşi primesc clienţii în curţile lor umbroase, precum şi numeroasele galerii de artă vorbeau deja despre cât de apropiat este oraşul de istoria sa. Însă ceea ce mi-a atras cel mai mult atenţia a fost arta stradală, aflată acasă în Veliko Târnovo.
În locul reclamelor ostentative, am descoperit acest tip de artă vizuală pusă la egalitate, de multe ori, cu vandalizarea. Totuşi, nu am întâlnit taguri puse aiurea, nimic din ce am putea numi vandalizarea clădirilor proaspăt renovate. În plus, aproape toate casele din centrul oraşului sunt vechi, unele dintre ele prea puţin întreţinute. Am găsit stenciluri, graffiti, picturi murale şi instalaţii, multe dintre ele inspirate de istoria oraşului, fiind perfect integrate în peisajul citadin. Iar această formă publică de artă nu are nimic din ceea ce ar putea atrage oprobiul criticilor de artă. Am început fotografiind una-două lucrări, până când mi-am dat seama că am deja o colecţie impresionantă de fotografii cu lucrări inspirate de mitologie, folclor sau de probleme sociale.
Panourile electrice, treptele, gangurile, toate acele locuri pe lângă care oamenii trec fără a le mai conştieniza prezenţa erau acum spaţiu de exprimare artistică. Elementele de arhitectură, alături de lucrările de artă regăsite pe stradă, reuşeau să estompeze inclusiv acele părţi abandonate ale oraşului, rănile lui.
Arta stradală, deşi caracterizată de aspectul efemer al existenţei sale, este în acest caz atât de apreciată şi de integrată în Veliko Târnovo, încât am descoperit mai târziu că cele mai multe dintre lucrări se află acolo de câţiva ani. Calitatea lucrărilor şi refuzul clar al publicului de a le considera acte de vandalism salvează aceste forme artistice de la ştergere, iar locuitorii şi turiştii pot participa la jocul creat de artist. Cred că acest lucru schimbă complet modul în care sunt receptate operele de artă sau în care le este definit locul în spaţiul urban.
Rămaşi anonimi, artiştii dovedesc că primează mesajul artistic, mai mult decât numele din spatele creaţiilor. În acest fel, publicul pătrunde sincer subtilităţile limbajului plastic. Prietenia dintre patrimoniul oraşului şi formele variate de expresie ale artei contemporane dovedeşte că în Veliko Târnovo dialogul dintre artă şi publicul ei este favorizat.
surse foto: arhiva personală