Serialul Mr. Robot este o dramă conspiraţionistă care scoate în evidenţă iluziile societăţii contemporane.

Mr. Robot este creat de Sam Esmail şi are toate componentele care să ţină un spectator captivat: dramă, mister şi puţin din thrillerul psihologic. Sam Esmail declară că suspansul este inspirat de Primăvara Arabă şi de povestea verişorilor săi, cunoscători ai tehnologiei moderne (în special ai computerelor), cu un puternic spirit revoluţionar. Scenariul este subversiv şi de nişă, motiv pentru care audienţa a fluctuat de la un sezon la altul, în funcţie de gradul de adaptabilitate a spectatorului la fisurile societăţii expuse în serial.

Mr. Robot a fost nominalizat la Globul de Aur 2016 pentru cel mai bun actor dintr-un serial TV – Rami Malek şi a câştigat premiile pentru cel mai bun actor secundar într-o producţie TV Christian Slater –, precum şi pentru cel mai bun serial TV. Mai mult, Rami Malek a câştigat premiul Emmy pentru cel mai bun actor într-un serial din categoria dramă (Mr. Robot, 2016).

Numele episoadelor au dublu sens. Pe de o parte, ele se referă la termeni tehnici din universul hackingului şi al computerelor, iar pe de altă parte poartă cu sine o metaforă pentru dezvoltarea personajului principal, Elliot (Rami Malek). De exemplu, cel de-al patrulea episod se numeşte da3m0ns (Deamons), referindu-se la program şi la demonii metaforici totodată, care arată încă de la început că personajul este atipic şi animat de conflicte interioare variate. Inclusiv numărătoarea sezoanelor şi a episoadelor este neobişnuită, folosindu-se 1.0, 1.1 (sezonul 1, episodul 2), asemenea versiunilor actualizate ale programelor.

În serial, tehnologia este privită ca instrument pentru realizarea schimbărilor, iar subiectul principal este hackingul. Spre deosebire de perspectivele anterioare populare, cea din serial oferă trăsături morale activităţii de spargere a reţelelor în vederea obţinerii de informaţii secrete. Contrar prejudecăţilor, există o etică a hackingului. Hackerii sunt eroi ai revoluţiei cibernetice, aşa cum i-a numit jurnalistul Steven Levy în volumul omonim.

Elliot este un programator anxios, inginer în cybersecurity la compania Allsafe, şi tot el este naratorul care condimentează episoadele cu monologuri greu de uitat. Unul dintre clienţii importanţi ai companiei pentru care lucrează este E Corp (Evil Corp), corporaţie al cărei sistem a fost atacat recent. Acest punct este hotărâtor în desfăşurarea acţiunii. Elliot este imediat recrutat de Mr. Robot (Christian Slater). De aici înainte, Elliot trebuie să hotărască dacă rămâne angajatul simplu sau dacă intră în echipa de hackeri autointitulată fsociety. Misiunea sa este aceea de a şterge înregistrările E Corp şi de a elibera astfel masele de capitalismul opresiv.

Din inginerul care era în viaţa obişnuită, Elliot devine un hacker-erou noaptea, având ca scop revoluţia cibernetică. El consideră că aceasta ar fi absolut cel mai mare incident de redistribuire a bunăstării din istoria umană.

Există mai multe tipuri de hacking, ele fiind dependente şi influenţate de scop. Există inclusiv tipologii de hackeri, în funcţie de evoluţia urmărită de agent. Elliot mai degrabă iese din orice categorie în care am fi tentaţi să îl încadrăm. Personajul reuşeşte, în ciuda trăsăturilor de personalitate, să transforme activitatea ilegală în care se angajează într-un argument plauzibil, cu o componentă morală importantă. El luptă pentru îmbunătăţirea lumii prin redistribuirea resurselor şi descentralizare. Deşi este prezentat de fiecare dată anxios şi îndopat cu medicamente pe care şi le administrează singur, personajul Elliot este un sistem complex, iar partea sa raţională încearcă să controleze şi protejeze acest sistem, atât cât poate, de bug-uri.

Fără hacking, Elliot este complet deconectat de lume şi realitate, astfel că de multe ori e tentantă punerea la îndoială a ceea ce prezintă naratorul ca fiind realitatea. Atunci când avem de-a face cu un erou alienat, care este portertizat aici de consumul de medicamente şi droguri, de anxietate, tulburări schizoide sau paranoia, e greu să delimităm ce e real de închipuirea personajului, dar tocmai în asta constă fascinaţia pe care o aduce serialul. Elliot reuşeşte să împingă inclusiv limitele psihologice ale spectatorului.

Are you a one or a zero? Are you a yes or a no?

Life’s not that binary.

În ciuda stării de izolare, Elliot observă tipare care îl scot totuşi din zona patologicului. El este asemenea observatorului care nu mai poate face parte din societate, odată ce i-a descoperit slăbiciunile şi numeroasele faţete. Iar această mascaradă pe care el o vede clar şi pe care oamenii o numesc simplu societate convinge până la urmă spectatorul că Elliot nu se înşală deloc:

De-a lungul episoadelor apar confuzii, întrebări, dileme care privesc realitatea. Elliot plasează spectatorul în acel strat al realităţii, la graniţa dintre ceea ce este perceptibil prin simţuri şi ceea ce este făcut real prin imaginaţie. Personajul duce o luptă continuă, încercând să îl controleze pe Mr. Robot, o halucinaţie care nu poate fi stăpânită. Spectatorul este purtat constant între ce este ansamblu al minţii lui Elliot şi ce există într-adevăr. Dar serialul nu răspunde la întrebări decât parţial şi în momente oportune.

Întreg montajul e un trip, o tranziţie de la o personalitate la alta. Multe dintre episoade conţin scene atât de ciudate, încât serialul dovedeşte că are o mulţime de planuri, iar aspectul vizual este numai o parte a incursiunii în universul caleidoscopic al hackerului. Într-unul dintre episoade, Elliot are o tentativă de sinucidere, după ce a stat zile şi nopţi treaz, sub efectul medicamentului Adderall, în încercarea de a-l ţine la distanţă pe alter egoul său. Tentativa eşuează când Elliot vomită pastilele. Până la urmă, începe să le culeagă din propria vomă, înghiţindu-le din nou şi risipind halucinaţia abia apărută, scena devenind un déjà-vu deranjant. Mi-a amintit de celebra secvenţă din Trainspotting, când Ewan McGregor intră în cea mai nasoală toaletă din Scoţia.

Control is about as real as a one-legged unicorn taking a leak at the end of a double rainbow.

Monoloagele sale, fie că e vorba de cel de la terapeut sau de cel rostit la cercul religios, când nu ştia că gândeşte cu voce tare, pun o lungă linie de pauză în viaţă, în imaginaţie, dar mai ales în raţionamentul uzual al omului-mecanism social. Aceste discursuri sunt un adevăr atât de brutal!

Misterele sunt mereu rezolvate, cel mai adesea de la un sezon la altul. Enigmele devin clare suficient de târziu, astfel încât spectatorul să fie chinuit de întrebări, la fel cum Elliot este în permanenţă tulburat de desfăşurarea planului de hacking. Dat fiind succesul de până acum al serialului, în ciuda fluctuaţiilor suferite în materie de vizionări, Sezonul 3 a fost deja confirmat, urmând să ofere noi probleme despre climatul moral al societăţii, despre puterea politică şi corporativă.

Mr. Robot traversează problemele societăţii şi discută viitorul banilor, oferind o imagine care ba are ceva din idealismul utopic, ba ceva din deznădejdea specifică viitorului distopic, în care omul este în mod paradoxal izolat într-o lume hiperconectată. Elliot fuge de sine însuşi şi se teme că poate afla prea mult, prea puţin sau chiar nimic despre lucrurile care se întâmplă în jurul lui. Nici măcar existenţa sa nu este o certitudine, într-o lume în care omul trebuie mereu să aleagă: între tablourile potrivite pentru sala de aşteptare, Pepsi sau Cola, McDonald’s sau Burger King, Hundi sau Honda etc. Întrucât acestea nu sunt decât o iluzie a alegerii, Elliot speră să iasă din lumea preplătită, construită pe fantezie. Imperiul corporaţiei este plin de iluzii: emoţii sintetice sub formă de pastile, războaie psihologice travestite în reclame, chimicale care alterează mintea şi sunt camuflate în alimente sau seminarii spălătoare de creier sub formă de media. Nici bulele izolate şi controlate care sunt reţelele de socializare nu sunt în vreun fel mai reale decât cele menţionate mai sus.

The devil is at his strongest while we’re looking the other way, like a program running in the background silently, while we’re busy doing other shit.

sursa foto