Aristotel şi Dante descoperă secretele Universului este o carte despre familie, prietenie, iubire, conflicte interioare şi acceptare de sine.
Când eram copil, mă trezeam adesea dimineaţa gândindu-mă că lumea lua sfârşit.
E minunat să fii adolescent şi să crezi că poţi să zbori, dar ce se întâmplă când tu te simţi singur, neînţeles, fără prieteni, fără o familie adevărată? Ce se întâmplă când ai impresia că tot aerul pe care îl respiri e toxic? Mai eşti capabil să te ridici? Mai eşti capabil să ai încredere în oameni? Vei putea să-ţi învingi coşmarurile şi să începi din nou să visezi?
Am avut şansa să-l citesc pe Sáenz şi am pătruns într-un alt univers. Am înţeles că oamenii au nevoie să comunice, au nevoie să se ajute şi să se accepte. Dacă ar fi să asociez cartea cu un tablou, cred că aş alege — O galaxie şi două planete — de Corina Chirilă. Ambele reuşesc să-mi transmită aproximativ acelaşi lucru, că un întreg univers e format din mai multe planete, dar doar două dintre acestea ştiu să-i privească adevărata frumuseţe, dorindu-şi să-i descopere misterele.
Benjamin Alire Sáenz este romancier, poet și autor de cărți pentru copii, laureat PEN/Faulkner. S-a născut în 1954, în Old Picacho, New Mexico, aproape de granița cu Mexic și SUA. Timp de patru ani, a studiat filosofia și teologia în Europa. A devenit scriitor și profesor, întorcându-se în regiunea de lângă graniță — locul de care simte că aparține cu adevărat. Este profesor asociat în cadrul programului de creative writing de la University of Texas din El Paso. Se consideră un fronterizo, adică un om de la graniță. De asemenea, este artist vizual și un activist implicat în probleme politice și culturale. În 2013, romanul său Aristotel și Dante descoperă secretele Universului a fost nominalizat la Michael L. Printz Award și a câștigat Premiile Lambda Literary, Pura Belpré și Stonewall.
Aristotel şi Dante descoperă secretele Universului este o carte despre familie, prietenie, iubire, conflicte interioare şi acceptare de sine. Acţiunea se învârte în jurul personajelor Ari (Aristotel) şi Dante, doi tineri extrem de diferiţi. Aristotel e omul mai mereu supărat pe societate, care nu se simte înţeles. Tatăl său e încă marcat din cauza războiului la care a luat parte şi nu-şi doreşte să discute despre ce s-a întâmplat pe front, iar toate acestea duc la o comunicare aproape inexistentă în familie.
Aşa că eu eram fiul unui bărbat în interiorul căruia trăia Vietnamul. Da, aveam tot felul de motive tragice să mă autocompătimesc. Şi faptul că aveam 15 ani nu mă ajuta cu nimic. Uneori mă gândeam că a avea 15 ani era tragedia cea mai mare.
Lucrul care nu-i dă pace lui Ari e acela că nimeni din familie nu vrea să-i vorbească despre fratele său mai mare. Acesta ajunsese la închisoare dintr-un motiv necunoscut lui Ari.
Aristotel are o bombă în interiorul său, gata să explodeze în orice clipă. E introvertit, nu are prieteni, e singur, nu ştie dacă oamenii îl plac sau dacă îl vor alături de ei. E într-un război neîncetat cu sinele său.
Angel Aristotel Mendoza. Detestam numele Angel şi nu am lăsat niciodată pe nimeni să-mi spună aşa. Şi nici Aristotel nu-mi plăcea. Aşa că m-am rebotezat singur Ari. Dacă schimbam o literă, numele meu devenea Air. Mă gândeam că ar fi ceva extraordinar să fii aerul. Puteam să fiu ceva şi să nu fiu nimic în acelaşi timp. Puteam fi necesar şi de asemenea invizibil. Toţi ar fi avut nevoie de mine şi nimeni nu ar fi putut să mă vadă.
Dante are spirit de artist, citeşte poezie, desenează, visează cu ochii deschişi şi e extrem de plângăcios (după cum susţine Ari). Dante vede partea bună din oamenii şi lucrurile din jurul său, e sensibil şi foarte ataşat de părinţii săi. Însă are şi el anumite probleme, se ruşinează de originea lui mexicană şi urăşte să poarte pantofi, ajungând să inventeze un joc, cine aruncă pantofii cel mai departe, considerând că prin jocul acesta pantofii sunt chinuiţi.
Ari şi Dante se întâlnesc la piscină, locul de unde începe să se dezvolte o prietenie frumoasă. Dante îl învaţă pe Ari să înoate, îl convinge să citească şi să iubească arta, îl face să renunţe la ura ce zace în sufletul său. Iar Ari ajunge să-l admire pe Dante. Poate chiar şi să-l invidieze puţin, pentru că pare că e perfect. Dante reprezintă colacul de salvare pentru Aristotel, fiindcă reuşeşte să-i îndrepte paşii spre o latură mai frumoasă a universului.
De ce zâmbim? De ce râdem? De ce ne simțim singuri? De ce suntem triști și confuzi? De ce citim poezie? De ce plângem când vedem un tablou? De ce inima ne-o ia razna când iubim? De ce ne simțim rușinați? Ce este acel lucru din adâncul stomacului tău numit dorință?
Dante şi Ari încearcă să găsească răspunsurile tuturor acestor întrebări, deoarece aceste răspunsuri sunt cheia cufărului plin cu misterele Universului şi doar descoperirea lor poate aduce fericirea la ei.
Însă adevărata fericire a celor doi apare când sunt unul lângă altul, în maşina lui Ari, în deşert, privind cerul.
— Într-o zi o să descopăr toate secretele universului.
Asta m-a făcut să zâmbesc.
— Ce o să faci cu toate secretele alea, Dante?
— O să ştiu eu ce să fac cu ele, a spus el. Poate că schimb lumea.
L-am crezut.
Dante Quintana era singura fiinţă umană pe care o cunoscusem vreodată care putea să spună aşa ceva.
Aristotel şi Dante descoperă secretele Universului e o mână întinsă către cititori, cu scopul de a ajuta. Cartea abordează teme despre comunicarea precară din familii şi efectele negative ale acesteia, despre părinţii afectaţi psihic de război şi retragerea acestora din activităţile obişnuite cu proprii copii. Studiile au arătat că 30% dintre părinţii afectaţi nu sunt capabili să-şi îngrijească absolut deloc copiii, nu-i vor în preajma lor şi nu le vorbesc.
Cartea aduce în discuţie şi comunitatea LGBT. La început, Ari nu vrea să accepte că e îndrăgostit de Dante, dar reuşeşte să-şi dea seama că în întreaga lume există lucruri mult mai oribile decât faptul că unui băiat îi place să sărute un alt băiat, aşa că cei doi aleg să se ţină de mână sub cerul plin de stele, ascultând şoaptele universului.
Mi-a plăcut faptul că personajele se maturizează pe parcursul lecturii, devin mai deschise, nu-şi mai ascund secretele. Aristotel îşi face curaj şi începe să vorbească cu familia sa, aflând adevărul despre fratele său, personajele învaţă să fie mai bune şi să creadă în schimbări, să iubească şi să se iubească fără oprire, să se accepte, să se înţeleagă, să descopere arta, poezia, pictura, dorinţa de a lupta şi bucuria de a trăi.