N O D A L: ipostaze ale băncii în spaţiul rural

În expoziţia N O D A L, Alfred Schupler surprinde semnificaţiile socio-culturale ale băncii în spaţiul rural.

În perioada 18 – 24 octombrie a.c., la Galeria Simeza a avut loc expoziţia artistului Alfred Schupler, intitulată N O D A L.

N O D A L face parte din seria de expoziţii a programului Arta la Fereastră, proiect-protest în cadrul căruia numeroşi artişti expun pe rând, în fiecare zi de marţi, în fereastra galeriei Simeza. Arta la Fereastră urmăreşte implicarea civică prin cultură, conservând legătura dintre publicul interesat de artă şi spaţiul expoziţional Simeza. Galeria funcţionează încă din anii ‘60, însă imobilul în care se află este încadrat în clasa I de risc seismic. În consecinţă, expoziţiile săptămânale vizează apropierea publicului de artă, chiar dacă întâlnirea cu lucrările artiştilor are loc de fiecare dată pe trotuarul din faţa galeriei.

Corina Duma (una dintre iniţiatoarele proiectului): Este forma de a protesta a artiştilor. Este un semnal de alarmă şi dorinţa de a se găsi o soluţie.

Alfred Schupler a oferit publicului o expoziţie-instalaţie, prezentând un leitmotiv al satului: banca. Discursul artistic a marcat valorile socio-culturale ale acestui element funcţional şi decorativ totodată. În fereastra galeriei Simeza au fost expuse patru fotografii care au ilustrat ipostaze ale băncii. Artistul a surprins o serie de vârstnici din mediul rural, stând pe banca din faţa porţii sau odihnindu-se după activităţile obişnuite din universul satului. Instalaţia a constat în amplasarea unor bănci de lemn în spaţiul adiacent galeriei, fiind conturat astfel finalul proiectului, dar şi semnificaţiile care au accentuat procesul creativ.

N O D A L a început cu o călătorie într-un  sat, unde artistul a observat activităţile de zi cu zi ale localnicilor, dar mai ales obiceiul de a sta în faţa porţii, eveniment care favorizează împărtăşirea veştilor şi a zvonurilor. Banca este locul care delimitează spaţiul public de cel privat, în preajma sa fiind hotărâte acţiunile care menţin nucleul social al satului.

Apropierea artistului s-a produs treptat, fiind prilejuită în special de prezenţa preotului, figură autoritară şi de încredere în spaţiul vizat. În urma vizitei, localnicii şi-au continuat parţial acţiunile, întrebându-se totuşi despre intenţiile fotografului care zdruncinase brusc armonia de până atunci. Fiind intrigaţi de prezenţa fotografului şi de eventualul scop al acestuia, oamenii au formulat intrigi şi au încercat astfel să îşi explice fractura nou apărută din realitatea satului. Drept urmare, banca a devenit în scurt timp loc al spaimei, în care se decide viitorul lor. Pornind de la ipoteza că preotul vrea să vândă pământurile, localnicii s-au retras curând în spaţiul privat al gospodăriei, sărăcind banca de semnificaţiile sociale şi reconfigurând astfel obiceiurile locale. Considerând că absenţa lor din faţa porţii va ţine pericolul la distanţă, cu toţii au rămas în intimitatea caselor. Artistul a fotografiat ulterior băncile abandonate, care şi-au pierdut funcţia primară, socializarea.

Privitorul nu parcurge doar itinerariul surprins de artist, ci participă totodată la formarea unui microcosmos sătesc adaptat. Din faţa galeriei, publicul a jucat rolul celui care stă în faţa porţii (în acest caz aflându-se în faţa ferestrei), discutând din aceeaşi postură circumstanţele. Aşadar, prezenţa la vernisaj a determinat un performance neplanificat. Banca a avut o dublă ipostază, fiind pe de o parte operă expusă (fotografie şi instalaţie), iar pe de altă parte obiect prezent în absenţă, o metaforă la care au participat inconştient cei de faţă. Elementul atât de încărcat de semnificaţii, banca, a prezentat atât împrejurările care împart sorţii în interiorul satului, cât şi nevoia omului de a socializa şi de a închega legături cu ceilalţi, prin intermediul culturii orale.

Dialogul rural-urban reflectă, în cazul acestei expoziţii, un model cultural caracterizat de asemănări mai mult decât de diversitate. Se observă că indivizii, indiferent de climatul din care provin, sunt animaţi de aceeaşi nevoie de apartenenţă la grupul social, având un set de modele comportamentale asemănătoare. Comunicarea devine unealta care protejează idealul social, cristalizează tradiţia şi identitatea, asigurând participarea personajelor sociale la o realitate comună.

Sursa foto: Galeria Simeza