The Magnificent Seven reușește să fie un blockbuster bun, dar nu un film extraordinar. Își face treaba, dar nu e memorabil. Iar cei șapte magnifici sunt, mai degrabă, magnificent-ish și nu din cauza distribuției, care, deloc surprinzător, salvează filmul.
The Magnificent Seven (Cei Șapte Magnifici), regizat de Antoine Fuqua, este un tribut pentru westernul lui John Sturges, The Magnificent Seven (1960), care, la rândul său, este un remake după filmul lui Akira Kurosawa, Seven Samurai (1954). Însă, din păcate, nu se ridică la așteptările create de filmele care îl precedă. Magnificii din anii ’60 îi eclipsează pe cei din 2016.
De data aceasta, nu este însă vorba despre un sătuc mexican, ci despre un orășel din vestul Statelor Unite, în anul 1879, Rose Creek, prădat de Bartholomew Bogue (Peter Sarsgaard), un industriaș local care se visează mare robber baron, de seama unui Rockefeller sau a unui Vanderbilt. Locuitorii, oameni cu teamă de Dumnezeu, sunt forțați, prin vărsare de sânge, să își vândă pe nimic pământurile muncite cu sudoarea frunții și să părăsească acel ținut, bogat în aur.
Curajoasa Emma Cullen (Haylee Bennett), căreia Bogue îi ucisese soțul, îi cere ajutorul unui ofițer din Kansas, cunoscut ca vânător de recompense, Sam Chisholm (Denzel Washington). Chisholm acceptă misiunea, aparent dintr-un gest caritabil, însă are nevoie de oameni ca să reușească. Iar aceștia sunt jucătorul profesionist Josh Faraday (Chris Pratt), Goodnight “Goody” Robichaux (Ethan Hawke), un fost trăgător de elită al Statele din Sud în timpul Războiului Civil American, și partenerul său coreean Billy Rocks (Byung-hun Lee), un expert în aruncatul cuțitelor, Jack Horne (Vincent D’Onofrio), un fost vânător de recompense pentru capete de amerindieni, Vasquez (Manuel Garcia-Rulfo), un mexican urmărit de lege, și Red Harvest (Martin Sensmeier), un indian renegat.
Cei șapte magnifici, deși atât de diferiți, se completează uimitor, iar convoiul lor, călare pe cai în arșița vestică, surprinde ideea centrală a filmului, dorința pentru dreptate. Însă personajele nu sunt exploatate îndeajuns, motivațiile lor de a-și risca viețile în sângeroasa luptă cu armata lui Bogue nu sunt clar expuse și, implicit, nu au foarte mult sens în ochii celui care nu se află în film. Spectaculoasa imagine a celor șapte pistolari de carieră duri și justițiari, precum și cadrele pline de adrenalină cu ei în acțiune nu sunt suficiente ca să salveze scenariul.
Denzel Washington, de pildă, e minunat în rolul lui Sam Chisholm, însă aflăm prea puțin despre el și vendetta sa personală împotriva lui Bogue. La fel cum umorul sporadic al lui Faraday și schimburile de replici sarcastice cu Vasquez, traumele de război ale lui Goody, coolnessul lui Billy, ciudățeniile lui Horne și caracterul straniu, dar foarte carismatic al lui Red lasă în urmă sentimentul că filmul nu e complet.
Încercarea de a compensa această lipsă la nivelul personajelor cu un război în toată regula în prim cadru, care pare interminabil, nu are atât de mult succes, în ciuda unor cadre bune și a unor idei de subtext care, dezvoltate, probabil că ar fi adus un câștig filmului: de pildă, realitățile culturale și istoriile celor șapte magnifici ori diferențele dintre comanși și războaiele lor personale. Sau cum, deși Războiul Civil se încheiase de ani buni, așa cum o spune și Sam Chisholm, în fapt continua la un nivel mult mai personal.
The Magnificent Seven (Cei Șapte Magnifici) a apărut în cinematografe pe 23 septembrie, iar avanpremiera a avut loc la T IMAX Cinema City.