Imaginează-ți că exact în momentul în care citești aceste rânduri, în mintea ta are loc o ședință între mai multe emoții: furie, fericire, dezgust, frică, tristețe. Inside Out (r. Pete Docter, Ronaldo Del Carmen, 2015) acceptă toate aceste emoții ca fiind părți importante ce ne definesc în ansamblu.
Fericirea ne menține un tonus pozitiv, furia ne ajută să ne descărcăm și să o putem lua de la capăt. Alteori, tristețea ne salvează și ne determină să ne continuăm aventurile în viață, apreciind mai mult ceea ce avem. Unde fugim când emoțiile își fac loc prin minte si ne influențează acțiunile? Unde păstrăm toate amintirile trecutului, ce aruncăm, ce mai păstrăm și, mai ales, cum folosim ceea ce trăim în prezent?
Oare emoțiile sunt create mai întâi în minte și mai apoi transferate spre amintiri? Inside Out este un film de văzut cu întreaga familie, cu un scenariu care face trimiteri spre psihologia umană și care ne provoacă să găsim răspunsuri la vocile-emoții din mintea noastră.
Joy: Do you ever look at someone and wonder what is going on inside their head?
Personajul principal este Riley (Kaitlyn Dias), o fetiță în vârstă de 11 ani care locuiește alături de părinți într-un orășel liniștit. Amintirile esențiale păstrate în mintea acesteia (primii pași, primul gol marcat la hochei, marea sa pasiune, plimbările cu familia și jocurile cu prietena sa cea mai bună) păreau să îi ofere o viață liniștită și fără griji. Însă într-o zi tatăl primește o slujbă în San Francisco, iar familia este nevoită să se mute din oraș. Evenimentul declanșează mobilizarea celor cinci emoții din mintea lui Riley.
Sunt influențate acțiuni, sentimente și comportamente. Emoțiile fetiței, Joy (Amy Poehler), Sadness (Phyllis Smith), Fear (Bill Hader), Disgust (Mindy Kaling), Anger (Lewis Black), vor forma o echipă pentru a putea să controleze viața acesteia, astfel încât amintirile să nu fie pierdute, iar personalitatea să nu aibă de suferit. De menționat este faptul că fiecare amintire creată, bine păstrată în globuri de sticlă, avea rolul definit de a stimula o parte din personalitatea lui Riley: Tărâmurile Pasiunii, Scălâmbăielii, Familiei, Onestității și Prieteniei. În funcție de ceea ce trăia Riley, un tărâm se putea activa sau dezactiva, influențat fiind de emoții.
Acestea formează un punct de control în interiorul minții fetiței, direcționând zilnic acțiuni. Adaptarea într-un nou oraș implică schimbări și situații care pot dezechilibra viața unei persoane, cu atât mai mult cu cât Riley are doar 11 ani. Un nou loc numit acasă, o altă școală unde va întâlni colegi noi, absența prietenilor din orașul în care a crescut vor reprezenta provocări cu care se vor confrunta „vocile minții”.
Punctul culminant al întregii acțiuni pornește în momentul în care două emoții, Joy și Sadness, ajung din greșeală în ceea ce se numește adâncurile minții, luând totodată câteva amintiri esențiale care formau tărâmurile personalității. La conducerea principală a minții rămân Fear, Disgust și Anger, provocate să rezolve toate situațiile cu care se va confrunta personajul principal al filmului.
În tot acest timp, Joy și Sadness pornesc aventura pentru a recupera amintirile esențiale ale lui Riley, ajungând în locuri străine ca, de exemplu, Tărâmul Imaginației, unde îl cunosc pe prietenul imaginar al fetiței (Bing Bong), Memoria de lungă durată, Producția viselor și a Gândurilor abstracte. Finalul filmului aduce înapoi cele două emoții, dovedind că uneori tristețea și bucuria pot face echipă bună.
Discuția emoționantă dintre Riley și părinții săi reface tărâmul familiei, distrus cândva de peripețiile personajelor-emoții. Treptat apar și alte tărâmuri, precum cel al Modei, al Vampirilor, al Trupelor rock, se extinde Tărâmul Prieteniei. Lucrurile evoluează, astfel încât prietenii-emoții din mintea lui Riley primesc o consolă cu ajutorul căreia își vor conduce în viitor acțiunile. Apare un buton mare pe care este scris Pubertate, dar de care emoțiile nu sunt neapărat impresionante. O replică amuzantă descrie această situație:
Disgust: Guys, what is puberty?
Joy: I don’t know, it’s probably not important.
Inside Out redă o viziune a tărâmurilor cu ajutorul cărora trăim zilnic, astfel încât fiecare moment oferă ocazia de a le clădi sau distruge. Personajele-emoții redau culoare filmului, atât prin replici, cât și prin fizionomia haioasă cu care au fost create. O altă scenă interesantă aduce în prim-plan scena mesei luate în familie, în care sunt prezentate și emoțiile adulte din mintea părinților.
Cred că, uneori, pentru a ne putea recupera fericirile este necesar să ne trăim tristețile. Acceptarea emoțiilor face parte dintr-un proces complex care ne determină să ne trăim viețile și să funcționăm propice. Lecția pe care Inside Out o oferă are la bază o idee fundamentală: emoțiile din noi trebuie acceptate și exteriorizate: bucuria, tristețea, furia, dezgustul sau frica ne transformă în oameni, iar umanul întotdeauna trebuie lăsat liber. Nu tot timpul viața este despre a ne fi bine și despre a trăi fericiți, de cele mai multe ori tristețile, momentele dificile, încărcate de frică sau furie, ne provoacă să trăim viața întru totul. Să ne trăim viața ghidați de emoții, iar uneori să lăsăm vocile din mintea noastră să se facă auzite.
Sadness: Crying helps me slow down and obsess over the weight of life’s problems.
Inside out este un film amuzant, destinat atât copiilor, cât și adulților, fundamentat pe emoție și pe conceptul de familie. Faptul că oferă o lecție despre felul în care funcționează creierul uman și modul în care poate reacționa un părinte în fața schimbărilor din viața unui copil plasează producția pe lista celor bune. Conceptele psihologice ale acestuia, trăsăturile importante ale personalității unui om, universul emoțiilor și povestea unei copile pe cale să devină o adolescentă transformă povestea într-o animație reușită a celor de la Pixar. Abordarea importanței pe care emoțiile o au asupra unui copil de 11 ani trezește posibile provocări cu care părinții se pot confrunta: depresia la copil, importanța conștientizării unicității acestuia, necesitatea lui de a lua parte la deciziile importante care afectează holistic familia și viitorul acesteia.
Fear: Alright, we did not die today! I’d call that an unqualified success.
Dincolo de aventurile prin care au trecut emoțiile, se dovedește că până la urmă eficiența lucrului în echipă determină rezultate optime. Fără să conștientizăm, în fiecare zi emoțiile lucrează în noi și ne determină să fim într-un anumit fel. În timp, vom rămâne cu ceea ce alegem să păstrăm ca amintiri și cu ceea ce vrem să clădim. Fiecare zi este plină de emoții. Descoperiți-le și lăsați-le să lucreze pentru viața voastră!
Joy: There are a lot of things to be happy about.
Ce am învățat din filmul Inside Out este că uneori trebuie să pierdem pentru a recâștiga (prieteni, oameni, momente, pasiuni), dar mai ales că emoțiile sunt experiențe pe care viața ni le oferă. Fiecare are de învățat câte ceva din film: copiii vor învăța cum să își recunoască emoțiile, cum să le exteriorizeze, iar adulții cum să le accepte ca fiind o parte integrantă.
Dacă nu ați fost provocați până acum să vă răspundeți la întrebarea: ce se întâmplă în mintea unui om?, vă invit să urmăriți animația Inside Out, poate vă ajută să găsiți răspunsurile potrivite.