Andrei Popescu, Secretar de Stat la Ministerul Tineretului și Sportului, ne-a vorbit cu egală pasiune despre SF și tineri. Andrei crede cu tărie că vocea tinerilor se face auzită mai bine prin vot, însă implicarea nu trebuie să se oprească aici.
În primii trei ani ai mei în București, activitatea mea s-a desfășurat preponderent în sectorul nonguvernamental de tineret. Am făcut și câteva stagii de practică prin diferite instituții publice, însă pot spune că mă concentram mai degrabă pe voluntariat în formarea și informarea tinerilor. Schimbarea perspectivei s-a produs recent, când am început să lucrez, tot pentru tineri, însă într-o instituție a administrației centrale, făcând astfel un salt nesperat și, sper eu, benefic pentru toate părțile implicate.
De când am ajuns în minister, am început să cunosc mai bine modul de lucru și procedurile (despre care am discutat cu Carmen Marcu), dar și să descopăr acei oameni care au acces la partea de viziune. Un astfel de om din Ministerul Tineretului și Sportului este Secretarul de Stat pentru probleme de tineret, o figură atipică pentru imaginea de funcționar public.
Andrei Popescu este un om al dialogului, care a acceptat imediat propunerea mea pentru o discuție despre implicare. În timpul conversației noastre am simțit determinareași dedicarea pentru identificarea unor soluții ale problemelor tinerilor, Andrei vorbind cu egală pasiune despre marea lui dragoste pentru cărțile SF, cât și despre tineri. Este unul din inițiatorii campaniei #primaoară, care încurajează tinerii să meargă la vot, tocmai pentru că Andrei și echipa lui cred că vocea tinerilor poate fi luată în seamă și astfel.
Am văzut că ai un parcurs de studiu foarte interesant. Ai terminat un liceu cu profil chimie-biologie, apoi ai urmat o facultate de business, după care te-ai dedicat activităților de tineret. Cum ai ajuns de la afaceri la tineri?
În primul rând cred că îmi place să experimentez multe lucruri. Pentru că tot vorbim despre afaceri, în această paradigmă de gândire, un om de succes este cel care fie a ajuns într-o poziție socială importantă, fie învârte mulți bani. Din punctul meu de vedere, un om de succes se află la locul potrivit acolo unde se simte bine și își desfășoară activitatea pe sufletul lui, bineînțeles asigurându-și și cele necesare traiului.Chimie-biologie am făcut probabil la momentul respectiv dintr-un spirit un pic rebel, pentru că toată lumea făcea matematică-fizică, iar eu mi-am zis să fac ceva puțin diferit. Totodată, am terminat Studii Economice în limbi străine la ASE probabil tot un pic rebel fiind la momentul respectiv. Voiam să fac ceva în limba engleză, însă părinții mei, care erau destul de înțelegători, mi-au spus că ar trebui să fac ceva în viața mea, cum ar fi drept sau economie. Eu am zis să împac și capra, și varza și așa am ajuns la economie în limba engleză. Nu mi-a părut deloc rău pentru că am descoperit o cu totul și cu totul altă lume și cred că partea aceasta de economie mi-a permis să prind niște rădăcini și să rămân în continuare cu capul în nori, după cum mi s-a spus de multe ori. Ulterior am parcurs o școală postuniversitară de comunicare socială și relații publice, tocmai din dorința de a experimenta și zona de comunicare.
La domeniul de tineret am ajuns pentru că în facultate am descoperit viața de ONGist, activitatea de voluntariat, care mi-a plăcut foarte mult. Inclusiv primul meu job, cel de la Agenția Națională Socrates la momentul respectiv, care ulterior a devenit ANPCDEFP, l-am obținut pentru că a fost o poziție deschisă, ocupată anterior de o fostă colegă din ONG-ul în care activam. Ea mi-a spus că ar fi bine să încerc, iar eu am acceptat propunerea. Cumva, ONG-urile m-au ajutat să îmi găsesc și primul job, în care am stat destul de mult și datorită căruia cred că am și ajuns în poziția asta, în bună măsură.
Trebuie să recunosc că partea de tineret și cea de business se îmbină destul de bine, în sensul în care am început să lucrez într-o instituție publică axată pe nevoile tinerilor, dar făcând gestiune de fonduri în primul rând. Nu eram însă total satisfăcutnumai cu finanțarea. Cred că asta a făcut cumva parte din cultura organizațională în care mă aflam, pentru că eu consideram că dacă tot trebuia să mutăm dosare dintr-o parte în alta, ar trebui să știm și de ce o facem, să vedem ce stă în spatele lor. Dacă vorbim despre niște fonduri pentru educația adulților (în perioada 1999-2006 am lucrat pentru această prioritate), mi se pare normal să știi despre ce e vorba, să iei contact cu oamenii cărora te adresezi cu proiectul respectiv, să vezi cam care sunt nevoile lor, astfel încât când semnezi și muți dosarul să o faci conștiința și sufletul împlinit că ai făcut ceva pentru un om, nu doarpentru că se mută hârtiile și ai dat o bifă în procesul birocratic.
Partea de tineret m-a pasionat foarte mult pentru că are o legătură foarte puternică cu tot ceea ce înseamnă învățare nonformală, cea în care simt că te responsabilizezi destul de mult. Personal prefer să spun învățare nonformală, nu educație nonformală, pentru că învățarea este un proces care te responsabilizează mult mai mult pe tine ca persoană, în care tu ești responsabil pentru propriul tău parcurs educațional, spre deosebire de educație unde este mai degrabă vorba despre un proces sistemic, în care vine un sistem și spune ceea ce ar trebui tu să înveți.
Mi se pare că este foarte bine să experimentezi și să testezi tu pe propria ta piele, să vezi ce ți se potrivește cel mai bine, pentru că altfel este ca în anecdota în care se povestește despre un măr, descriindu-se gustul, aroma, textura sa, însă unui om care nu a gustat niciodată un măr, cel mai bine îi dai un măr să îl guste să vadă dacă îi place.
La începutul mandatului de Secretar de Stat, ți-ai asumat anumite obiective, în principal pentru creșterea implicării și reprezentării tinerilor, prin oferirea de fonduri. Spune-mi ce provocări ai întâmpinat în implementarea obiectivelor asumate, date fiind toate schimbările implicate de numirea în acest post.
Este un paradox aici, pentru că deși mă aflu într-o poziție mai înaltă atâtla nivel de imagine, cât și ca poziție publică, în ceape care o aveam înainte simt cel puțin că aveam mult mai multe resurse la dispoziție.
Și mai multă libertate de acțiune probabil.
Și mai multă libertate și datorită faptului că cele două culturi organizaționale sunt foarte diferite. Însă experiența de până acum m-a ajutat foarte mult și aici, iar partea aceasta de implicare și de coagulare a sectorului de tineret, astfel încât să fie înțelese reciproc toate nevoile, este foarte importantă.Una dintre principalele provocări este că tinerii sunt o reprezentare a societății la nivel general, cu problemele și nevoile care există și acolo. Dat fiind faptul că nevoile sunt extrem de diferiteși necesită un mod de adresare particular, se creează un soi de competițieîn ceea ce privește modul în care organizațiile cred că ar trebui prioritizate nevoile lor, iar acest aspect face destul de dificilă crearea unui punct comun. Aceasta este principala provocare – atât de multe voci, atât de multe nevoi, extrem de importante și stringente toate, pe de o parte, și atât de puține resurse pe de altă parte. Dacă stăm să ne uităm la resursele financiare pe care MTS le are dedicate pentru zona de tineret, comparativ cu un program cum era Tineret în Acțiune, cel pe care îl gestionam înainte, suma este cam de 10 ori mai mică. Bineînțeles că, totuși, în Minister, din punctul meu de vedere, nu trebuie să se facă gestiune de fonduri. Ajută acest lucru, dar cred că important este ca Ministerul să facă politică de tineret. Politică nu în sensul de politică de partide și altele înacest gen, ci de strategie pe termen lung – policy making. Astfel, să creeze un cadru strategic pe termen lung în care actorii din societate să răspundă cât mai bine nevoilor tinerilor.
Încă o mare provocare este legată de faptul că Ministerul Tineretului și Sportului are, din păcate, foarte puține instrumentela îndemână pentru intervenția directă asupra tinerilor. Marea majoritate a instrumentelor se află mai degrabă în grădina altor Ministere. De exemplu, la Ministerul Muncii se află Garanția pentru Tineri și Tineri NEETs, antreprenoriatul se află mai mult la Ministerul Economiei. Educația este cu totul la un alt minister. Cumva, cred că unul din rolurile importante ale Ministerului este acela de a se poziționa ca facilitator între aceste structuri-ministere, astfel încât să putem să construim împreună o politică comună. Dacă tânărul are nevoie de ceva, să știe unde să meargă și să poată fi redirecționat către ministerul corespunzător. În acest moment, nu există o hartă formală a tuturor resurselor, la care de altfel noi lucrăm acum, pentru a le gestiona în funcție de nevoi.
Am descoperit că ești un pasionat cititor de SF&F și nu m-am putut abține să îți cer o recomandare de lectură, pentru că și eu am descoperit acest gen de literatură recent. Ce ar putea să învețe cititorii din această recomandare a ta?
Wow, îmi vine foarte greu să fac o singură recomandare. Eu personal sunt un mare fan al romanelor fluviu sau al poveștilor foarte elaborate. Una dintre primele recomandări ar fi Dune și întregul ciclu, pentru că în afara poveștii și talentului de povestitor al lui Frank Herbert, sunt o mulțime de elemente, de la religie, filozofie, istorie, psihologie, psihologia maselor etc., care sunt îmbinate într-un mod extraordinar și foarte interesant.
Totodată ciclul Fundației al lui Isaac Asimov îl recomand cu mare plăcere. Pe mine m-a ajutat de exemplu când făceam trainingurile de dinamica grupurilor pentru că mă foloseam de psihoistorie și de modul în care Hari Seldon, personajul principal, a construit întreaga idee de Fundație, bazată cumva pe dinamica grupurilor și modul în care ele interacționează. La Asimov recomand de asemenea și nuvelele care sunt scurte, spumoase, foarte simpatice, dar unele dintre ele te lasă un pic pe gânduri, te lovesc destul de tare.
Alte recomandări ar fi Regii nisipurilorde G.R.R. Martin pentru cei care vor să citească ceva mai condensat, cel care este mai cunoscut acum pentru Urzeala tronurilor. Aceea este o nuvelă de vreo 40-50 de pagini extraordinară, pe care o recomand din toată inima. Ar mai fi și altele, trilogia Marte – Roșu, Verde, Albastrude Kim Stanley Robinson.
Schimbând continentul, pentru că adevărul e că multe dintre lucrările grele de SF au fost scrise de partea cealaltă a Oceanului Atlantic, cred că și în Marea Britanie există scriitori foarte buni, dintre care îl recomand pe Peter Hamilton.
Revenind la problemele de actualitate, recent ai pornit campania #primaoară. Ea a apărut pe Facebook, dintr-un grup de inițiativă din interiorul Ministerului. De unde a apărut ideea? De ce este important ca tinerii să voteze prima oară? De ce este important ca ei să voteze în general?
Aici este vorba despre două perspective: de unde ne-a venit ideea pe de o parte și, pe de altă parte, de unde mi-a venit frământarea.
Povestea ideii este destul de simplă, ea apărând în urma unor deplasări pentru consultările pentru Legea Tinerilor și pentru Metodologia de concurs național și local de finanțare. Pe drum, de la Iași la Galați, discutam despre ce am putea și noi să mai facem și a apărut și subiectul implicării tinerilor în general în viața comunității. Astfel, ne-a venit ideea de a identifica problema tinerilor. De multe ori, vocea tinerilor nu este luată în calcul de decidenți pentru că ei nu se prezintă la vot. Dat fiind faptul că în statistici numărul acestora este destul de scăzut, în momentul în care cineva vine și vorbește despre ei, nu tot timpul sunt luați în considerare, pentru că nu există acea pârghie politică asupra lor. Ne-am propus astfel să lansăm o campanie de creștere a numărului de tineri la vot, iar mesajul inițial era Când a fost ultima oară când ai făcut ceva pentru prima oară? și de aici a început toată nebunia aceasta.
Aș vrea să accentuez faptul că este o campanie civică, nu e o campanie electorală, mesajul fiind Mergi la vot! Votează pe cine vrei sau, dacă nu vrei să votezi pe nimeni, nu pune ștampila acolo, introdu un vot alb, este la fel de important din punct de vedere statistic și, în ciuda a ceea ce se spune că voturile albe ar putea fi falsificate, cred că acest lucru este mai degrabă o legendă, pentru că în comisiile din fiecare secție de votare sunt oameni din atâtea formațiuni politice încât este foarte dificil să faci acest lucru.
Frământarea mea a venit exact de la votul alb. Trebuie să recunosc că foarte multă vreme am fost un puternic om anti-vot. Prima oară cred că aveam mai mult de 30 de ani cânt m-am dus la vot. Unul dintre motivele pentru care nu mergeam la vot în mod consecvent era acela că nu consideram că este cineva acolo care să mă reprezinte. Acest lucru s-a schimbat în anul 2010, aveam 33 de ani atunci, când au avut loc două lucruri în același timp. Pe de o parte lucram pentru programul Tineret în Acțiune și toate țările au primit o suplimentare bugetară pentru că la alegerile europarlamentare din 2009 (primele ca stat membru pentru România) tinerii care fuseseră implicați în programe și proiecte Tineret în Acțiune erau de două ori mai mulți decât toți ceilalți tineri. Comisia Europeană a considerat că programul duce la conștientizare democratică și alte idei similare. Pentru mine asta a însemnat că a merge la vot poate avea un efect și în viața de zi cu zi. Faptul că nouă ne-a crescut bugetul însemna că puteam finanța mai multe proiecte pentru tineri. Acesta a fost primul declic, deși nu eram în totalitate convins. Faptul că a merge la vot ajută și comunitatea înseamnă că ne îndreptăm spre drumul cel bun.
A doua perspectivă a fost legată de inițiativa votului alb, pentru că în acel moment am simțit că opțiunea mea poate fi luată în considerare, deși nu alegeam propriu-zis pe nimeni. Până când nu am avut votul alb nu am simțit că opțiunea mea poate fi luată în considerare în vreun fel, abia atunci a început să conteze. Astfel am început și eu să merg la vot.
Unul dintre lucrurile care m-au frământat destul de mult pe parcurs este legat de ideea că nu se schimbă nimic prin vot. Cred că mersul la vot este doar o parte, un vârf al icebergului, din ceea ce ar trebui să facem noi ca cetățeni implicați în viața comunității noastre. Mersul la vot înseamnă că avem o voce și ar trebui să fim auziți, dar în același timp nu trebuie să mergem doar la vot din 4 în 4 ani, trebuie să ne implicăm în viața comunității noastre cam zilnic dacă se poate. Asta nu înseamnă că în fiecare zi trebuie să mă duc să fac voluntariat, dar în fiecare zi pot face ceva simplu: îmi arunc chiștocul de la țigară unde trebuie, mai ales acum pentru că a intrat în vigoare Legea Fumatului în spațiile publice închise, sau că nu arunc gunoaie pe jos – asta înseamnă tot chestii cetățenești, că respect mediul și că mă respect pe mine ca cetățean.
Cel mai mult contează faptul de a-mi cere drepturile. Nu știu câți tineri știu că există o Lege a Tinerilor în care se prevede că autoritățile publice trebuie să asigure un fond de tineret, prevedere care nu este respectată de către autorități, dar nici nu le este solicitat acest lucru. Dacă un grup de tineret se duce la Consiliul Județean pentru a i se acorda dreptul pe care îl are conform legii, s-ar putea să nu fie băgat în seamă din prima, însă ei mai au posibilitatea de a participa la ședințele Consiliului care sunt publice. Dacă merg în repetate rânduri cu o solicitare coerentă în care își prezintă nevoile, la un moment dat s-ar putea să găsească o breșă sau s-ar putea chiar să înțeleagă că nevoile lor nu sunt atât de diferite de nevoile comunității. Important este să fie convingători, astfel încât să justifice foarte bine de ce este necesar să se ofere fonduri de tineret și nu numai pentru problemele de infrastructură sau pentru asistență socială. Rolul tinerilor este acela de a arăta ce înseamnă investiție într-un program de tineret. Uneori, a oferi aceste fonduri pentru ONG-uri de tineret care pot avea grijă de bătrâni rezolvă astfel și o problemă a comunității.
În acest grup de inițiativă îndemni foarte mult acțiuni la firul ierbii. Un om vine cu o propunere, însă nu trebuie să se oprească aici ideea, ci ea trebuie materializată. De ce crezi că este important ca fiecare om care are o idee să o și pună în practică sau măcar să facă un pas pentru a o aplica?
În primul pentru că, așa cum spuneam, este o campanie civică și o campanie de implicare civică. Este aceeași situație ca atunci când vrem să facem sport și ne uităm la meci sau ieșim afară și batem mingea în curtea școlii. Una este a lansa pur și simplu o idee și alta este când chiar persoana respectivă poate face acel lucru.
Ceea ce este foarte important este faptul că nu avem de-a face cu o campanie unitară, monolit, în care își asumă doar una-două instituții o strategie prin care oamenii văd niște clipuri simpatice și apoi se hotărăsc să meargă la vot. Este vorba de o campanie de campanii mai degrabă, în care fiecare este stimulat să se implice. Implicându-te în campanie, cu siguranță descoperi și altceva. De exemplu, tinerii de la Centrul de Tineret de la Baia Mare au început să facă clipuri, au început să se întâlnească, ceea ce îi face și pe ei și, prin extensie, pe prietenii lor să se gândească altfel la vot și să voteze.
Aș mai vrea să specific faptul că nu este o campanie doar pentru categoria 18-20 de ani, pentru că ei sunt tinerii care nu au fost niciodată la vot. În România, la ultimele alegeri, cam 30% din tineri au fost la vot, astfel că mai avem încă 70% care ar putea fi atrași. S-ar putea ca unii să fie într-adevăr la fel de neconvinși, așa cum eram și eu odată, dar cred că sunt mulți dintre ei care sunt nehotărâți și vor de fapt să înțeleagă de ce ar fi important să meargă la vot. Cred că această campanie are rolul de a apropia comunitatea, creând cercuri de discuție, încurajând acțiunea, nu numai dialogul.
Campania este extrem de diversă. Unii vor să facă clipuri, alții vor să se întâlnească cu celelalte organizații din comunitate pentru a identifica nevoile și un plan de activități pentru comunitate, pe care să le prezinte tuturor candidaților ca cereri ale tinerilor. Această inițiativă presupune un alt nivel de implicare. Ambele sunt foarte bune, important fiind ca fiecare să se regăsească în cadrul acestei campanii. Nu trebuie să fie ceva absolut nou, pentru că sunt ONG-uri de tineret care făceau și până acum clipuri, doar că acum le fac mai tematice, sau se identificau și până acum nevoile tinerilor din comunitate, însă acum merg mai departe și le pun și pe masa autorităților.
În încheiere, te-aș ruga să le dai un sfat tinerilor care ne citesc.
Sfatul meu principal este să încercați să nu luați nimic de bun din ceea ce vi se spune. Nu mergeți la vot doar pentru că cineva vă spune asta, ci pentru că v-ați informat. Mergeți la vot dacă sunteți convinși că în momentul acela votul vostru va conta.Oricum, din punctul meu de vedere ar trebui să mergeți la vot, dar este doar opinia mea și nu trebuie să o luați ca atare. Este același lucru pe care îl spuneam la început în anecdota despre măr: până nu o să mușcați din mărul acesta care este votul, nu o să știți cum este pentru voi. Măcar mergeți să vedeți cum este pe pielea voastră. Și nu vă opriți doar la vot, mergeți mai departe. Organizați-vă, mergeți către autoritățile locale, către alte organizații nonguvernamentale și cred că este bine să vedem și lucrurile bune care ni se întâmplă în viață, pentru că de multe ori ne uităm doar la cele care nu ni se întâmplă. Faptul că am mers și nu ne-a băgat nimeni în seamă, indiferent cât de importantă este problema din punctul nostrude vedere, ar trebui să ne facă să ne uităm la faptul că am făcut primul pas și să repetăm experiența poate cu mai mulți susținători. Dacă nu a ieșit din prima, insistați! Din punctul meu de vedere și dacă ați fost la vot, continuați să mergeți la vot!
Puteți urmări activitatea lui Andrei Popescu și pe Facebook.
Puteți susține și voi inițiativa #primaoară pe Facebook sau înscriindu-vă la Thunderclapul dedicat:
Pornind de la campania #primaoară, am inițiat o serie de articole cu mottoul Schimbare prin Implicare, cu scopul de a informa tinerii cu privire la potenţialul de schimbare pe care îl deţin ei înşişi în primul rând prin dreptul la vot. Noi credem însă că schimbarea se poate face în fiecare zi, prin implicare civică și socială, iar oamenii cu care am stat de vorbă ne demonstrează acest lucru.