În perioada 5-15 mai 2016 a avut loc Pavilionul de Artă Art Safari. În cadrul evenimentului, publicul larg a putut viziona peste 7 000 de lucrări de artă la Palatul Dacia din Bucureşti. Expoziţiile au cuprins artişti consacraţi, dar şi artişti tineri, promovaţi de galerii de artă sau de muzee naţionale şi internaţionale. Expoziţia centrală Dada a inclus lucrări de la aproximativ 20 de muzee din ţară. Pavilionul a integrat 4 Universităţi de Artă, 60 de galerii (dintre care unele străine: Austria, Germania, Eleveţia şi Italia), dar şi colecţii private, unele chiar neexpuse până la acest eveniment.
Am descoperit o mulţime de artişti şi am avut norocul să explorez cu această ocazie adevăratele culori şi dimensiuni ale unor lucrări deja preferate. În cele din urmă, am făcut o listă cu expoziţiile care m-au impresionat cel mai mult.
NB: criteriul care compune lista nu este cel al calităţii. Lista reflectă în mod exclusiv ordinea în care am văzut expoziţiile.
Gheorghe Fikl, ArtSociety
Culoarul care conducea vizitatorii către expoziţia lui Gheorghe Fikl a indus în eroare. Părea că spaţiul expoziţional se opreşte înaintea demonstraţiei sublime de suprarealism figurativ. Odată ajunsă în micul spaţiu care a găzduit trei lucrări de mari dimensiuni am fost copleşită de jocul dintre simetria decorurilor elegante şi dramatismul regatului animal condamnat la sacrificiu. În lucrări, artistul foloseşte o singură sursă de lumină, venită de fiecare dată din partea superioară, artificiu care deschide şi mai mult dimensiunea metafizică. În aceeaşi manieră, spaţiul amenajat pentru expunere a introdus câte o lumină deasupra fiecărui tablou, accentuând astfel tonurile violente şi simbolismul opulent, în acord cu draperia neagră care acoperea fereastra camerei. Luxul şi figurile animale integrate în decorul somptuos creează o imagine antagonică ce cuprinde carnalitatea realităţii şi ceea ce este dincolo de ea, într-un echilibru fermecător, care înspăimântă şi copleşeşte totodată privitorul. Pe de o parte, lucrările abundă de decoruri neoclasice şi baroce, lucru care atrage atenţia asupra subterfugiilor care ne îndepărtează de tragicul existenţei umane. Pe de altă parte, tocmai cea din urmă trăsătură – tragicul – este evidenţiată în elementele totemice prezentate brut, dar cu o eleganţă care atrage de fiecare dată către centrul lucrării.
Ciprian Udrescu, Artfooly Gallery
Un alt artist contemporan, tânăr, prezintă natura umană la graniţa dintre efemeritatea corpului şi fantasticul care patronează universul interior al umanităţii. Our handsome self prezintă tema binecunoscută a lui Narcis, care este atras în oglinda apelor de propria imagine reflectată. Cromatica este deosebit de caldă, venită parcă din altă lume. Reprezentarea personajului pare realizată numai cu ajutorul semnificaţiilor profunde emanate de însuşi tragismul faptului de a fiinţa ca om. Pictura artistului vine în acord cu sculptura lui Dan Istrate intitulată Să nu-ţi faci chip cioplit, fiind subliniate drama şi tulburarea pe care le atrage cufundarea în sine, în dogme sau ideologii. Implicaţiile nu sunt numai politice, ci ţin de însăşi existenţa umană, sedusă de frumos şi de abisurile înşelătoare ale personalităţii.
Ştefan Pelmuş
În timpul evenimentului Art Safari, Ştefan Pelmuş a avut deschisă şi expoziţia personală Repertoriu simbolic, la Elite Art Gallery din Bucureşti. Lucrările artistului reprezintă un labirint spiritual care este parcurs cu uşurinţă. Fiecare operă este un loc în care artistul cartografiază cu ajutorul simbolurilor un dialog între dimensiunea spirituală şi cea materială, specifice experienţei umane. Cupa cu vin, peştele sau elementele vegetale sunt simboluri redate într-un joc cromatic armonios, în care tuşa pensulei prezintă cu măiestrie ba gingăşia şi fragilitatea universului interior, ba emoţii puternice. Pe cât sunt de încărcate de simbolic, pe atât sunt uşor de descifrat compoziţiile artistului Ştefan Pelmuş, chiar dacă la început metaforele sale sunt aparent intraductibile. Elementele utilizate în procesul creaţiei nu trebuie să primească nume pentru că lucrările artistului comunică în absenţa limbajului comun, iar privitorul este de fiecare dată un erou care se descoperă pe sine prin intermediul lucrărilor bogate din perspectiva universului tematic.
Ştefan Câlţia, Galeria Posibilă
După ce fusesem obişnuită cu fragmentele onirice ale artistului, în cadrul Art Safari am descoperit deopotrivă colaje care oglindesc microuniversul vegetal. Colajele cuprind desene şi inserţii de frunze care atrag atenţia asupra acelui segment al realităţii în faţa căruia am devenit nevăzători. Expoziţia pare o culegere cu lecţii de artă a botanicii, în care actul creaţiei implică armonia şi simetria elementelor naturii, creând un dialog despre faţeta ascunsă a realităţii. Discursul desenului caută familiarizarea şi armonizarea nivelurilor realităţii, atrăgând atenţia asupra întâlnirii dintre realism şi fantastic, care în opera lui Ştefan Câlţia trăiesc întotdeauna fără conflict, într-o stare de plutire şi reverie.
Petru Botezatu, European Art Gallery
Aş caracteriza lucrările lui Petru Botezatu utilizând numele uneia dintre operele sale: Concert pe note vizuale. Muzica şi portretele se îmbină în lucrările sale, reuşind să clădească un univers divin, în care scenele medievale funcţionează ca vehicul către multiversuri şi sanctuare. Aici, formele şi muzica seduc prin emanaţii ale tărâmului zeilor. Ocurenţele instrumentelor muzicale şi ale temei sunetului, în general, construiesc imaginarul artistului drept loc în care muzica sferelor echilibrează tragicul. Sunt redate teme primare, indiferent că prezintă călătorii astrale sau realităţi care erup, în cele din urmă, în semnificaţii cosmice.
Georges Mazilu, Galeria 9
Lucrările atrag prin fantasticul reflectat în fiinţele fabuloase, a căror componentă monstruoasă este atât de dizolvată în cromatică şi în scenele magice încât hidosul se transformă în sublim. Creaturile descriu scene violente din punct de vedere vizual, însă acurateţea liniilor şi a cromaticii îmblânzesc aparentul grotesc ce aminteşte de Evul Mediu. Lucrările rămân să descrie un realism magic deosebit, în care armonia apare chiar şi în ceea ce am numi, de regulă, hâd. Am explorat un univers în care anormalul povesteşte despre ce e mai profund şi admirabil în faptul de a trăi. Discursul asupra carnalului iese din patologic iar tulburarea încetează să constrângă prin proceduri de excludere. Lucrările ies din reprimarea specifică reacţiei sociale şi deschid apetitul pentru anomalii care nu sunt excluse din categoriile elementare ale moralităţii.
Margareta Sterian, ArtSociety
Lucrările artistei şi scriitoarei Margareta Sterian sunt asemenea unor ferestre prin care privitorul trece spre lumea de basm. Imaginile recurente sunt despre circ, mituri şi obiceiuri care recreează lumea cu ajutorul atmosferei festive. Personajele fluide par să crească sau să se dilueze în cromatica apoasă. Contururile fine sunt şterse precum scenele unui vis neclar. Personajele poartă măşti, sunt prinse în timpul exerciţiilor de acrobaţie sau pozează în scene fantastice în care culoarea şi tehnica evidenţiază misterul şi însufleţirea. Fantasticul caracterizează opera Margaretei Sterian, fie că vorbim despre pictură, fie că avem în vedere literatura. În faţa lucrărilor m-am simţit martor al unui început de poveste şi am explorat o zonă în care inclusiv visele mele s-au arătat, rămânând legate indisolubil de fantasmagoriile artistei. Lucrările comunică tainic şi puternic prin intermediul aparatului magic, imaginaţia.
Saddo, Tastemakers
În traducere, Saddo se referă la o persoană care iese din rândul modei, care are preocupări plictisitoare şi eventual dezgustătoare. Artistul Raul Oprea, din spatele pseudonimului Saddo, creează entităţi antropomorfe care şochează şi fascinează, personaje care se impun prin elemente tribale, specifice societăţilor primitive. Personajul prezentat în cadrul Art Safari este impozant datorită faptului că este luminat intim, într-un spaţiu care nu cuprinde alte lucrări. Cocoşul războinic patronează în camera expoziţională. Paleta de culori este dinamică iar simbolurile variază de la cranii şi elemente vegetale la cele din cultura populară precum smiley face. Aceste componente construiesc alegorii şi antagonii ale trecutului şi prezentului, ale mitologiei şi realităţii actuale, din ce în ce mai sărăcită de simbolism.
Victor Brauner
Din bogata expoziţie centrală Dada am ales lucrările artistului Victor Brauner. Portretele Adam şi Eva, Portret de femeie sau chiar autoportretul artistului înglobează atât tendinţa expresionistă cât şi suprarealismul la care a aderat odată cu apropierea de mişcarea Dada. Voluptatea himerelor şi compoziţiile suprarealiste ilustrează ceremonii sacre, vise puternice despre începuturile omenirii, fiind pur şi simplu reflexii ale unui refugiu fantastic. Poet al clipei şi al imaginii, în ciuda faptului că şi-a pierdut timpuriu ochiul, artistul a reuşit să surprindă în lucrările sale atât rana adâncă a sacrificiului, cât şi fantasticul care i-a înconjurat creaţia. Fragilitatea şi sensibilitatea artistică menţin sentimentul că tablourile lui Victor Brauner reflectă ritmul exact al lumii mereu bântuite de magic şi fabulos.
Am parcurs episodic dar cu răbdare fiecare dintre cele zece zile îmbelşugate de artă. În ciuda aglomeraţiei şi a fisurilor din organizare (precum îngrămădirea expoziţiilor şi lipsa unui sistem de ventilaţie absolut necesar) cred că această cascadă expoziţională propusă de Art Safari a avut suficiente avantaje. Artiştii menţionaţi în acest articol sunt mărturia că arta a cucerit Bucureştiul în luna mai.
surse foto: (c) Diana Velica