Diana Sabo este printre primele inițiatoare din țară ale campaniei #primaoară, fiind lucrător de tineret în Baia Mare și o persoană care crede în implicarea în societate.
Când am luat contact cu campania #primaoară, activitatea părea să se desfășoare doar în București. Dar după cum bine spune zicala aparențele înșeală, responsabilizarea s-a produs și la nivel local. Astfel am descoperit-o pe Diana Sabo, lucrător de tineret în Baia Mare, o persoană ale cărei experiențe personale s-au transformat într-o sursă de energie și motivație pentru a schimba perspectiva tinerilor din comunitate.
Diana activează în mai multe organizații nonguvernamentale, însă toate au un scop comun, acela de a sprijini tinerii să își valorifice potențialul prin implicare activă. Ea le oferă modele nu numai prin activitățile comune, ci și prin intermediul emisiunii pe care o găzduiește la postul local de televiziune, și caută mereu forme noi prin care poate să îi stimuleze. Tocmai de aici a venit și dorința de a se implica alături de echipa sa de la Centrul de Tineret Baia Mare în inițiativa #primaoară.
Ai studiat limbi străine, însă spuneai într-un interviu că acestea ţi-au servit mai mult ca mijloc de cunoaştere a altor perspective şi nu în mod necesar pentru o carieră în domeniu. Vorbeai şi despre cursul de asistenţă socială care ţi-a schimbat viziunea despre lume. Povesteşte-ne despre cum studiile tale te-au ajutat şi te-au influenţat în alegerile pe care le-ai făcut.
Nu m-am gândit până acum la felul în care studiile mi-au influențat alegerile pe care le-am făcut și, îmi dau seama acum, pentru că mi-ai oferit timp de reflecție asupra acestui aspect prin întrebarea adresată, că de fapt nu studiile mi-au influențat drumul pe care l-am parcurs până acum, ci oamenii care m-au însoțit în această călătorie. Cred că primul om care mi-a dat o direcție în acest sens a fost dirigintele meu din generală, care mi-a fost și profesor de limba franceză. Îmi place muzicalitatea limbii franceze, dar mi-am dat seama în timp că nu aveam o pasiune în acest domeniu, ci faptul că l-am respectat și îndrăgit pe dirigintele meu a fost motivul pentru care am îndrăgit și materia pe care ne-o preda. Așa am ajuns la liceu într-o clasă cu profil bilingv franceză-engleză. Nu am făcut performanță.
Adolescența mea a fost umbrită de problemele specifice vârstei. Le-am trăit în mare parte pe toate. După 10 ani de experiență în lucrul cu tinerii, îmi dau seama de toate aceste lucruri prin faptul că am rezonat și am înțeles o mare parte din trăirile lor, din emoțiile pe care le interiorizează și tocmai de aceea îmi este foarte ușor să relaționez cu ei. Adolescentul din mine este încă foarte viu și trăiește împreună cu tinerii pe care adultul din mine îi însoțește acum în călătoria prin viață. Perioada liceului a fost una foarte grea. Nu reușeam să înțeleg ce se întâmplă cu mine. De la elevul valorizat până atunci de marea majoritate a profesorilor am fost „teleportată” într-o lume în care eram pusă la zid, în care nu găseam sprijin și în care mi se spunea că „nu se va alege mare lucru de mine, maximum o secretară undeva” (de parcă să fi secretară e un lucru rău – orice meserie este una valoroasă atâta vreme cât o faci cu pasiune sau măcar cu respect). Atunci respectul de sine a scăzut considerabil și imaginea de sine a fost distorsoniată pentru că societatea mă oglindea de fapt prin propriile filtre și nu prin ceea ce eram eu de fapt. Dar cum ar putea un copil să înțeleagă asta? Nu suntem învățați să ne ținem singuri oglinda, părerile celorlalți contează pentru noi și ne influențează în proporție destul de mare imaginea despre sine. Astfel că, în urma feedbackurilor primite de la profesori, am încetat să mai explorez oportunități de dezvoltare și conceptul de învățare s-a transformat pentru mine în ceva ce nu voi putea să fac niciodată. M-am resemnat. Ce-o fi, o fi! Liceul l-am terminat pe linia de plutire, un elev mediocru, dar în toată această perioadă dirigintele din liceu a fost omul care mi-a dat o direcție. Era tot profesor de limba franceză. Din nou, nu franceza era subiectul pasiunii mele, ci vocația domnului diriginte. Un profesor care îmbina umorul cu seriozitatea, emoțiile și înțelegerea. Un model pe care involuntar l-am preluat. Mă gândesc cu drag de fiecare dată la dânsul și îmi pare rău că nu mai este printre noi. Știu că ar fi fost mândru și fericit să vadă acum că faptul că m-a susținut și protejat în cei 4 ani de liceu a avut un impact atât de mare asupra mea și, prin mine, asupra altor tineri cu care lucrez.
Apoi, a venit facultatea. Unde să merg? Nu știam nimic despre mine și despre ce mi-ar plăcea să fac. Așa că, Limbi Moderne Aplicate (franceză-engleză), iată-mă! Nu are rost să intru în detalii despre această perioadă pentru că nu a însemnat aproape nimic pentru mine. Mi-am dezvoltat competențele în cele două limbi străine. Foarte bine, dar 4 ani au fost prea mult pentru mine doar pentru asta. Puteam să fac asta mult mai repede citind în cele două limbi despre lucruri care să mă intereseze. Am terminat facultatea. Acum ce? M-am întrebat. Îmi doream să fiu profesoară, singurul curs care mi-a plăcut în facultate a fost modulul psiho-pedagogic, dar nu aveam ce să predau. Nu știam niciuna dintre cele două limbi suficient de bine pentru a le da mai departe și am simțit că nu îmi permit să mă joc cu procesul de învățare al copiilor. Am simțit că aș avea o mare responsabilitate ca profesor și nu pot să stau în fața elevilor și să dau mai departe ceva ce eu nu stăpânesc.
Dar, într-o zi, când vorbeam cu mama mea despre ce să fac în continuare, ce opțiuni aș avea, că nu îmi plăcea nimic, și-a amintit că dirigentele mele din generală văzuse în mine abilități de asistență socială. Eu nu aflasem despre asta și mama uitase între timp, luate fiind amândouă de valurile vieții în alte direcții. Am căutat repede o oportunitate de studii în acest domeniu și așa am ajuns să studiez asistența socială. De atunci totul s-a schimbat. Acolo profesorii vorbeau pe înțelesul meu, învățam ușor și îmi plăcea să îmi petrec timpul învățând despre asta și de-abia așteptam cursurile ca să îmi spună mai multe. O altă lume s-a deschis în fața mea și atunci am realizat că învățarea înseamnă să înțelegi, să rezonezi cu informația pe care o primești, să o integrezi și să poți să o aplici indiferent de context.
Astfel, nu pot să spun că impactul asupra dezvoltării mele a fost dat de studiile în sine, ci de oamenii care au fost acolo pentru mine, care m-au valorizat sau nu și care mi-au dat informațiile potrivite pentru mine, începând cu doamna învățătoare căreia îi datorez faptul că am bazele foarte bine puse în domeniile principale necesare în viață și continuând cu toți profesorii pe care i-am avut, cu vocație sau nu. Fiecare a avut o contribuție pentru faptul că mi-au oferit un context, o experiență. Fiecare experiență poate fi una pozitivă dacă știi să o filtrezi și să îți iei lecția din ea, lecția ta. Important în acest moment este faptul că toate experiențele pe care le-am avut în timpul studiilor m-au făcut ceea ce sunt acum și au contribuit la dezvoltarea mea. Sunt recunoscătoare atât oamenilor care m-au susținut, dar și celor care m-au descurajat, pentru că datorită lor am avut oportunitatea de a experimenta trăiri și emoții negative pe care le-am înțeles și pot acum să le transfer în munca mea cu tinerii, reducând astfel pentru ei timpul de căutare și dezvoltare a puterii interioare.
Îţi desfăşori activitatea în cadrul Centrului de Tineret din Baia Mare, însă în paralel eşti vicepreşedinta FONT Maramureş, preşedinta Asociaţiei DEIS şi implicată în numeroase activităţi de voluntariat. De ce ai ales să lucrezi cu şi pentru tineri? De ce nu alt domeniu?
Nu cred că am ales să lucrez cu tinerii, cred că așa a fost să fie. Imediat după ce am terminat asistența socială am răspuns unui anunț de angajare la Fundația Maratin în cadrul unui centru de tineret. Am fost selectată și angajată. Nu știam nimic despre domeniul tineret, dar am descoperit acolo un teren nou, un teritoriu foarte puțin explorat și exploatat în România. Pe măsură ce învățam din experiență și mă inspiram din activitatea de tineret din alte țări, mi-am dat seama că dacă aș fi întâlnit un lucrător de tineret în timpul liceului nu aș fi ajuns la 25 de ani să îmi încep procesul de dezvoltare personală și profesională, ci l-aș fi început mult mai devreme. Ce mi-a lipsit a fost ghidarea și, probabil, încrederea pe care un adult, instruit să facă asta, să o fi investit în mine. Pasiunea mea pentru acest domeniu cred că vine tocmai din faptul că îmi doresc să ofer tinerilor ceea ce eu nu am avut, dar aș fi avut nevoie.
Așa că, împreună cu niște prieteni, am înființat în 2010 Asociația pentru Dezvoltare prin Educație, Informare și Susținere – D.E.I.S., pentru a continua să ofer tinerilor oportunități de învățare conștientă, de procesare și înțelegere a experiențelor de viață. Apoi mi-am dat seama că e nevoie de mai mulți lucrători de tineret și am început să lucrez la asta, să dau mai departe ce am învățat eu și să formez specialiști în acest domeniu. În ultimul an am specializat 16 lucrători de tineret în cadrul proiectului Voluntar Urban – Lucrătorul de tineret un sprijin în dezvoltarea comunității, finațat prin Fondul ONG. Cei 16 au făcut 5 luni de voluntariat la Centrul de Tineret Baia Mare, timp în care au organizat activități de informare, consiliere și educație non-formală. Numărul de tineri care au beneficiat de aceste activități este de aproape 2000.
Pentru că, trebuie să recunosc, am niște minisuri în ceea ce privește domeniile de dezvoltare organizațională și strângere de fonduri, sunt încă destul de departe de visul meu de a avea în Baia Mare un centru de tineret așa cum mi-l imaginez eu, care să poată oferi oportunități de dezvoltare pentru tineri în toate domeniile de interes și sprijin pentru toate problemele pe care ei le întâmpină. Pentru asta e nevoie de o clădire mare, pe care să o dotezi cu toate cele necesare, și, foarte important, de resursă umană plătită. Asta a fost cea mai mare lecție pe care am învățat-o din proiectul Voluntar Urban. Meseria de lucrător de tineret nu se poate face voluntar. Nu poți să o desfășori în timpul liber și în rest să lucrezi altundeva ca să te susții financiar.
Singura instituție din Baia Mare care înțelege și valorizează această inițiativă este Direcția Județeană pentru Tineret Maramureș, susținând-o prin programul de centre de tineret al MTS. Astfel că acum DEIS gestionează activitatea în Centrul de Tineret Baia Mare al DJST și avem un spațiu în care putem să organizăm activități pentru tineri, fără să plătim chirie și utilități. Cam asta este situația în acest moment.
Următorul pas pe care l-am făcut a fost anul acesta, când împreună cu alte organizații partenere am hotărât să înființăm Federația Organizațiilor Neguvernamentale din Maramureș, din nevoia de reprezentare a tinerilor și a structurilor de tineret în relația cu autoritățile. Nu putem să dezvoltăm activități pentru tineret fără o strategie coerentă în domeniu și fără politici de tineret care să corespundă realităților din viața de zi cu zi a tinerilor. Astfel că relația de parteneriat cu autoritățile și structurile cu putere de decizie directă în viața tinerilor este una absolut necesară. Suntem încă la început, dar am avut o primă realizare și anume faptul că am obținut anul acesta, pentru prima dată, de la Consiliul Județean Maramureș, un fond special destinat activităților de și pentru tineret.
Toate aceste activități le desfășor voluntar, pentru că până acum organizația nu are capacitate financiară să susțină salarii, dar cred atât de mult în ceea ce fac, încât nici nu realizez că nu sunt plătită pentru asta.
Care crezi că este impactul tuturor acestor activităţi descrise înainte asupra societăţii? De ce trebuie tinerii să se implice în astfel de activităţi?
Pe lângă cele descrise mai sus, m-am dezvoltat în anii care au trecut și ca trainer, tot din dorința de a le oferi tinerilor contexte de învățare complementară mediului formal de învățare. Eu le ofer tinerilor foarte multe trainiguri (leadership, comunicare, lucru în echipă, managementul proiectelor, public speaking și altele). După ce participă la aceste trainiguri, de obicei se trezește în ei spirirul de inițiativă și își doresc să creeze și să implementeze diverse proiecte locale pentru alți tineri. Le susțin aceste inițiative de fiecare dată chiar dacă, în viziunea mea, unele dintre ele nu au un impact foarte mare în comunitate. În schimb au un impact foarte mare în dezvoltarea tinerilor din echipa de implementare, lucru care contează cel mai mult pentru mine. Ei au astfel ocazia să învețe cum să seteze obiective, cum să le atingă prin activități, cum să organizeze evenimente, cum să gestioneze bugete, cum să își valorizeze timpul, cum să obțină fonduri, cum să lucreze în echipă, cum să conducă o echipă și multe altele. Momentele de evaluare din timpul proiectelor și de la final sunt cele în care ei au posibilitatea să identifice ce au învățat, ce competențe și-au dezvoltat și ce și-ar dori să își îmbunătățească în continuare.
Am citit pe site-ul Asociaţiei DEIS că mottoul tău este o vorbă a lui Albert Einstein: Există lucruri care ştim că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează. De ce te reprezintă tocmai aceste cuvinte? Cum le transpui în activitatea ta zilnică?
Până acum câțiva ani spuneam tot timpul că eu nu am niciun talent, că mi-aș fi dorit să am ceva abilități artistice, dar nu am identificat nimic. Îmi doream să creez și eu ceva și înțelegeam creația legată doar de domeniul artistic. Apoi am realizat la un moment dat că și eu creez. Că acolo unde nu era nimic, în urma mea rămâne ceva, o organizație, un proiect, un training, o oportunitate pe care eu o creez pentru alții. Mă lupt zilnic în interiorul meu cu ceea ce îmi spun unii, că este inutil ce fac, că nimic nu se va schimba, că suntem prea mici și jocurile se fac la nivel înalt. Câteodată tind să îi cred, apoi mă uit în spate și văd că acolo unde niște tineri au învățat ceva despre ei, despre oameni sau despre natură, nu ar fi fost nimic, dacă nu eram eu. Și atunci nu mai cred în imposibil. Cred că evoluția se întâmplă atunci când crezi în ceea ce simți și acționezi, indiferent de ce spun ceilalți.
Realizezi şi o emisiune la nivel local – Context urban – care vorbeşte tot despre tineret, educație, dezvoltare, oportunități, învățare, dezvoltare personală și profesională. De unde a pornit ideea şi cum se armonizează acest proiect cu restul activităţilor tale?
Echipa de la TL+, o televiziune locală, mi-a propus să fac o emisiune despre ce vreau eu. Nu m-am gândit deloc, am spus DA imediat. Nu pentru că aș avea ceva veleități sau dorințe de afirmare în acest domeniu, ci pentru că am vrut să creez un spațiu de discuții cu persoane care oferă ceva societății, care pot fi sursă de inspirație. Cunosc foarte mulți oameni valoroși în comunitatea locală, așa că mi-am propus să îi fac cunoscuți comunității, să ofer alte modele tinerilor, modele care inspiră, care își fac bine treaba, indiferent de domeniu, oameni de succes, care urmează o cale onestă de a reuși în viață.
Emisiunea se arrmonizează foarte bine cu viața mea de zi cu zi, pentru că invitații mei sunt persoane cu care eu interacționez, sunt cei din care e formată lumea mea, o lume cu oameni buni care aleg să trăiască sincer și frumos. De asemenea în emisiune invit tineri care fac proiecte, oferindu-le astfel o experiență de viață. Nu e chiar ușor să fii în fața camerelor, într-un studio. Dar te obișnuiești, de aceea îmi doresc ca ei să se obișnuiască și să li se pară simplu pe viitor. Până la urmă e important ca viitorii adulți să fie pregătiți pentru orice situație ar putea să apară.
O altă oportunitate pe care o ofer tinerilor care își doresc asta este să realizeze emisiuni, să invite pe cine vor, să pregătească întrebări și să modereze. O dată i-am lăsat singuri să facă o emisiune, pentru că a trebuit să plec din oraș si am avut totală încredere că se vor descurca. Și așa a fost. Sunt mândră de ei, de toți cei cu care lucrez, și încerc să îi susțin pentru că fiecare are ceva special și, cel mai important, au un suflet încă nepoluat de societate, suflet pe care încerc să îi ajut să și-l păstreze așa.
Cât despre oportunitățile pe care le au tinerii pot să spun că în Baia Mare au suficiente și pentru toate gusturile, însă din păcate puțini știu să profite de ele. Avem aici organizații de și pentru tineret foarte bune și care lucrează profesionist și cu pasiune. Ai de unde alege dacă vrei să faci ceva. Și dacă nu au oportunitățile de care au nevoie, îi învățăm unde să și le caute sau cum să și le creeze. În mediul rural, în schimb, încă mai este mult de lucru, dar au început să apară organizații și acolo, organizații care vor aduce multă valoare adăugată în comunitățile lor. Ceea ce este foarte important este să reușim să transferăm ceea ce am învățat noi către ele, pentru a le facilita dezvoltarea în timp mai scurt.
Anul 2016 este un an al alegerilor, motiv pentru care a fost lansată campania #primaoară. Tu ai fost printre primii care s-au mobilizat în ţară, iar echipa ta de tineri a venit chiar şi cu un filmuleţ sugestiv pe această temă. De ce ai ales să te implici în această campanie?
Eu sunt un om care mă responsabilizez civic imediat, răspund instantaneu la orice inițiativă care aduce schimbare pozitivă în societate. Am înțeles că e important să influențăm deciziile la nivelul autorităților pentru ca ele să răspundă nevoilor reale ale cetățenilor. De aceea cu fiecare ocazie încerc să inspir tinerii să înțeleagă că nu suntem NOI cetățenii și EI politicienii. Suntem toți părți ale unui sistem în care fiecare trebuie să își asume responsabilitatea pentru teritoriul lui de acțiune. Și așa ceea ce aud tinerii de cele mai multe ori de la adulții din viața lor este că nu mai avem nici o șansă, că nu are rost, că nu putem schimba nimic, că oricum politicienii fură. Eu nu cred asta. Știu că avem toate șansele, avem toate instrumentele necesare pentru ca asta să nu se mai întâmple sau măcar să se întâmple din ce în ce mai puțin. Eu am simțit schimbarea. Când am decis să îmi schimb eu comportamentul civic si să îmi asum responsabilitatea pentru bucata mea din sistem, în jurul meu totul s-a schimbat. De aceea #primaoară este genul meu de campanie, pentru că are un mesaj de responsabilizare. Nu putem scuipa cojile de semințe pe stradă în așteptarea unei administrații care să măture constant după noi. Se pierde timp și energie. În loc să facem mizerie haideți măcar să facem curat sau, mai mult, să creăm lucruri acolo unde nu există nimic!
În ultima perioadă, din ce în ce mai mulţi tineri susţin că votul nu este o opţiune, tocmai pentru că nu au pe cine să aleagă, astfel că absenteismul este din ce în ce mai ridicat. De ce crezi totuşi că vocea tinerilor trebuie să se facă auzită şi prin vot?
Problema este că nici adulții, în marea lor majoritate, nu au un comportament civic adecvat. Nu înțeleg ce înseamnă proces democratic și se lasă foarte ușor manipulați de vorbe goale de conținut, brodate cu mici, bere și panseluțe. Să ne informăm, să căutăm substanța, să începem să gândim critic, să trecem prin filtrele noastre și să ne tragem singuri concluziile. Ne împărțim frecvent în tabere, sărim în mediul online să apărăm sau să denigrăm persoane publice, fără să ne luăm timp să înțelegem situații, să luăm fapte concrete și să tragem concluziile pe baza lor. Ceea ce facem este să „înghițim” interpretările pe care le dau alții unor acțiuni concrete și să ni le asumăm ca fiind propriile păreri. Ceea ce le-aș spune eu tinerilor este să se informeze din cât mai multe surse, să nu se lase influențați și să înțeleagă că în curând ei vor fi adulții care vor lua decizii. De ei va depinde lumea în care vor trăi.
Dacă tinerii nu merg la vot, nu vor intra în statistici și atunci când anumite structuri care îi reprezintă vor încerca să influențeze decizii care îi privesc direct, aleșii noștri vor spune pas și vor prioritiza inițiativele pentru alte categorii de vârstă mult mai prezente la vot. Pentru organizațiile care reprezintă tinerii nu este important cu cine vor vota aceștia, dacă nu rezonează cu nici un candidat să pună mai multe ștampile să își anuleze votul. Important este să fie prezenți pe liste pentru că așa vom avea un procent mare de tineri care participă la vot, iar atunci când vom cere autorităților să inițieze sau să finanțeze anumite proiecte pentru tineri, aceștia vor înțelege că tinerii sunt o categorie prioritară, pentru că ei au puterea să îi țină în funcții sau să îi dea jos.
Dacă tu, tinere, consideri că nu poți schimba nimic cu votul tău, să știi că nu e așa. S-ar putea să nu îți placă niciunul dintre candidați sau să nu iasă cel pe care îl susții tu. Nu-i nimic! Efectul votului nu se oprește în momentul în care s-a decis câștigătorul. Efectul continuă până la următoarele alegeri și tot așa. Du-te la vot și ajută-mă pe mine și pe colegii mei din țară să te reprezentăm în fața autorităților! Votul tău crește procentajul participării tinerilor la vot. Ești mai important decât crezi.
Puteți urmări activitatea Centrului de Tineret Baia Mare pe Facebook.
Puteți susține și voi inițiativa #primaoară pe Facebook sau înscriindu-vă la Thunderclapul dedicat.
Pornind de la campania #primaoară, am inițiat o serie de articole cu mottoul Schimbare prin Implicare, cu scop de a informa tinerii cu privire la potenţialul de schimbare pe care îl deţin ei înşişi în primul rând prin dreptul la vot. Noi credem însă că schimbarea se poate face în fiecare zi, prin implicare civică și socială, iar oamenii cu care am stat de vorbă ne demonstrează acest lucru.