După o pauză de aproape un an, Revista de suspans a revenit cu straie și drumuri noi. Redactorul-șef Cezarina Nicolae vorbește despre direcția revistei în 2016, iar fondatorul Mircea Pricăjan despre trecutul său și tranziția la Seria a II-a.

Începînd cu toamna lui 2012, sub îndrumarea lui Mircea Pricăjan, Revista de suspans a adunat în paginile sale virtuale atît autori consacrați din România și din străinătate, cît și debutanți români. Între aceștia din urmă mă aflam și eu în toamna lui 2013, cînd, în chiuieli de partea mea a ecranului, am primit un răspuns pozitiv din partea lui Mircea pentru publicarea unei povestiri fantasy. Cu excepția unor fragmente dintr-o versiune tînără a alter.ego pe care mi le publicase Ioan Es. Pop în Ziarul de Duminică, aceasta era prima mea ieșire în lumea literară. Le voi fi mereu recunoscătoare lui Mircea și Revistei de suspans pentru acel impuls de încredere pe care mi l-au dat.

Așadar, nu e de mirare că am primit cu tristețe vestea că Revista de suspans avea să ia o pauză pe o perioadă nedeterminată. Însă Mircea spusese că nu avea să fie sfîrșitul ei. Și iată că, la aproape un an de la încheierea primei serii, pe 13 ianuarie 2016 a debutat seria a doua, sub îndrumarea Cezarinei Nicolae, care a acceptat să îmi răspundă la cîteva întrebări despre direcția revistei în 2016.

Cînd ai descoperit prima oară Revista de suspans și ce impresie a lăsat asupra ta?

Am descoperit Revista de suspans încă de la începuturile ei, în octombrie 2012. Nu mai țin minte contextul în care am aflat de ea, în perioada aceea abia descopeream fandomul, însă a fost dragoste la prima citire. Am intrat de curiozitate pe site-ul revistei și nu l-am părăsit până când nu am devorat toate povestirile, recenziile și articolele din acel prim număr. Și nu erau puține, 40 de bucăți cu toatele. M-a prins dimineața citind și minunându-mă, încă o dată, de cât de bine scriu ai noștri. 

Am adormit gândindu-mă că dacă vreodată voi reuși să-mi înving lenea, perfecționismul și temerile cât să scot, din orice ar mai fi rămas în mine, o povestire publicabilă, la Revista de suspans o s-o trimit. Se pare că, până la urmă, a fost mai mult decât atât.

Acum ești în fruntea ei. Cum ai preluat ștafeta de la Mircea Pricăjan și cum te simți în această postură?

Nu m-am gândit nicio clipă că voi ajunge redactor-șef la RS. Când i-am scris lui Mircea pentru a-i propune o colaborare în vederea lansării celei de-a doua serii a revistei, asta îmi și închipuiam că voi fi, un colaborator. Cineva care scrie recenzii, pregătește interviuri cu autori, administrează site-ul, editează texte, dar nu se implică neapărat în deciziile care privesc revista. Mircea însă m-a încurajat de la bun început să preiau conducerea revistei, asigurându-mă totodată de sprijinul său (fără de care nici nu aș fi reușit să duc la bun sfârșit, nu în forma aceasta, numărul 22).

Am fost suficient de „nebună” să accept pe loc. Și, odată ce am luat această decizie, am plutit neîntrerupt două luni, câtă vreme am pritocit revenirea revistei. Acum avem în lucru numărul 23 și sunt la fel de entuziastă, pentru că plutirea asta începe deja să aducă a zbor.

Ce vor regăsi cititorii mai vechi în RS și ce noutăți le oferiți? Cine va avea rubrici permanente în următoarea perioadă?

Dat fiind că Revista de suspans își pregătea revenirea după o pauză de aproape un an și, mai cu seamă, sub conducerea unui redactor-șef anonim (adică eu), nu am îndrăznit să vin cu schimbări majore. Însă mi-am dorit să ne concentrăm în fiecare număr pe câte un autor român, căruia să-i publicăm un interviu, o recenzie la cel mai recent volum publicat și un text în proză. În numărul 22 l-am avut pe Marian Coman alături de noi și am vorbit despre cel mai recent roman al său, Haiganu. Fluviul șoaptelor. [Citiți un fragment și recenzia semnată de Mircea Pricăjan]

Pe măsură ce echipa RS se va închega, și inițiativele noastre se vor diversifica. În numărul 22 am avut o singură rubrică de autor, cea a lui George Arion, Profesionistul, despre care vă asigur că va continua încă multă vreme de acum înainte. Pentru numerele viitoare avem în vedere câteva rubrici noi, unele cu autori proprii, altele colective, dar cum nu îmi place să vând blana ursului din pădure, prefer să detaliez aceste proiecte la momentul cuvenit.

Tot ce pot spune acum este că pregătim surprize plăcute și scriitorilor, nu numai cititorilor.

O să apară pe 13, în fiecare lună. 13 este o superstiție sau o glumă între prieteni pentru pasionații literaturii de suspans?

13 a fost inspirația de moment. Stabilisem să ne reluăm oficial activitatea din ianuarie 2016, însă data de întâi mi s-a părut nepotrivită pentru o revenire cu „surle și trâmbițe”, cum îmi doream eu. În primul rând, pentru că prima zi a lunii este, prin tradiție, data de apariție a altor reviste online, cu care nu ne dorim să intrăm în competiție pentru cititori. Iar în al doilea rând, prima zi a anului este o zi atipică, în care mulți cititori adorm de două ori.

Următoarea opțiune a fost 13. 13 pentru că, la câte clișee s-au țesut în jurul acestui număr, nu prea ai cum să-l uiți.

În trecut, oricine putea trimite texte și cronici înspre publicare. Care este procesul de propunere în această nouă etapă?

Nu s-a schimbat absolut nimic în această privință. Suntem în continuare deschiși față de toți cei care ne scriu, fie pentru a ne trimite texte (proză, recenzii, eseuri) înspre publicare, fie pentru a-și manifesta dorința de a fi colaboratori permanenți ai Revistei de suspans. Răspundem la toate mailurile, chiar dacă uneori ne ia mai mult timp, și acordăm atenție fiecărui material primit în parte, astfel încât să oferim, acolo unde este cazul, sugestii și comentarii care să-l ajute pe autor să-și îmbunătățească scriitura. Desigur, răspunsurile nu sunt implicit unele pozitive, întrucât avem un set de reguli în funcție de care ne ghidăm în decizia de publicare a unui text. Dacă sunteți curioși care este acesta, îl puteți consulta în secțiunea Ghidul colaboratorului de pe site-ul RS.

Ce planuri aveți pentru RS în 2016? Vă gîndiți, de exemplu, la crearea unei antologii precum cea editată de Mircea Pricăjan?

O antologie, un best of al unei reviste, este un proiect foarte ambițios, mai cu seamă dacă îți propui ca rezultatul să fie trăit de cititori cu toate cele cinci simțuri. Ambiția vine, desigur, din încheierea unui parteneriat cu o editură care să își asume riscurile aferente unui volum tipărit. Sunt realistă, așa că în momentul de față avem în plan să reunim cele mai bune texte care vor fi publicate în RS în anul 2016 într-un ebook, cu copertă, cu isbn, cu editor, cu proze de calitate și cu tot ce-i mai trebuie unui volum care să-și merite dreptul într-o bibliotecă virtuală.

Spune-le, te rog, cititorilor noștri care află prima oară despre revistă de ce ar fi o idee bună să o citească.

În Revista de suspans publicăm texte scrise de tineri prozatori despre care avem încrederea că veți auzi vorbindu-se și peste 10 ani. Complementar, aducem în atenția cititorilor știri și informații inedite din bogata lume a suspansului, prin intermediul interviurilor și al eseurilor. De asemenea, oferim sprijin cititorilor în decizia lor de a citi sau nu anumite cărți, prin intermediul recenziilor pe care le publicăm lunar.

Acesta este, în linii mari, conținutul Revistei de suspans, pe care vă invit să îl descoperiți, în detaliu, direct la sursă, pe http://revistadesuspans.ro.

Articolele Cezarinei de pe RS pot fi citite aici (mai semnează și cu pseudonimul Cezarina Anghilac). Cezarina este, de asemenea, membră a Clubului Scriitoarelor și a cenaclului Secția 14. O găsiți și pe blogul personal.

 

Mircea Pricăjan despre tranziția Revistei de suspans la Seria a II-a

 

mircea pricajanCreativitatea are feluri ciudate de-a ieși la suprafață pentru fiecare dintre noi. Cât timp am avut ca ocupație principală traducerea de texte beletristice, în special cele din zona literaturii de suspans, mi-am canalizat efortul creativ – evident – în direcția aceasta. Și pentru c-am simțit că-n felul ăsta nu fac de ajuns, dar nici nu păream a fi în stare să scriu eu însumi, un debușeu perfect a fost să-i ajut pe alții să scrie. Când am primit din partea editurii Nemira oferta de-a pune bazele revistei Suspans.ro, am îmbrățișat-o ca pe un colac de salvare. Era categoric un pas mai spre mine, ieșeam din literatura second-hand (aceea a traducerilor) și mă ocupam cu creațiile originale – sprijineam și promovam autorii noștri. Așa că doi ani și mai bine, cât a existat Suspans.ro, m-am dedicat cu înverșunare acestei misiuni. La fel am făcut și mai apoi, când am înființat Revista de suspans. Ba poate chiar mai abitir! Alți doi ani de citit, redactat, corectat lună de lună textele autorilor între care mi-aș fi dorit să mă număr – și-n închipuirea mea chiar mă număram. Până când a venit momentul acela revelator, gen stat în fața oglinzii și privit în sfârșit în ochi: după atâția ani, după atâtea cărți publicate, n-ai încă nici măcar una care să poarte numele tău pe copertă, ca autor. Debutul editorial din 2002, cu romanul În umbra deasă a realității, era tot mai departe, înfricoșător de departe. Și-atunci am decis să schimb macazul. Am renunțat la traducerile literare, căci ele-mi secătuiau creativitatea, și, ca efect secundar pe care chiar nu-l anticipam, am renunțat după o jumătate de an și la Revista de suspans. Începea să mi se pară că trișez, că joc rolul arbitrului în timp ce driblez alergând spre o poartă imaginară. Pentru că, vedeți voi, chiar începusem să scriu. După 10+ ani de play-back literar, scriam ca un apucat. Și, spre surprinderea mea, cu fiecare nou text mă îndepărtam tot mai tare de zona suspansului – ceea ce nu mă ajuta, iarăși, deloc să scap de acel sentiment de impostură amintit anterior. Motiv pentru care am decis întreruperea apariției pentru Revista de suspans.

Însă lucrurile bune se vede treaba că nu sunt menite să absenteze mult. Printr-un concurs fericit de împrejurări, am aflat că Cezarina Nicolae și-ar dori să vadă revista renăscută și că pentru aceasta dorește să ajute cât îi stă în puteri. Din mesajele schimbate mi-am dat seama că are același gen de avânt pe care-l aveam eu la începuturile Suspans.ro. În plus, știam că e o prozatoare foarte talentată, debutase extrem de convingător chiar în Revista de suspans. Ce-ar fi dacă…? m-am întrebat atunci și i-am propus să reluăm revista, s-o relansăm cu o nouă serie, iar seria aceasta să fie opera ei 100%. Îmi pot doar imagina ce amestec de sentimente a încercat-o atunci, însă a acceptat și-a urmat planificarea, reînnodarea legăturii cu colaboratorii, prezentările… o scurtă ucenicie care sper s-o fi convins că a face o revistă, deși nu-i lucru ușor, este unul care aduce multe satisfacții. Sunt convins că va duce Revista de suspans cu mulți pași mai departe față de unde-am lăsat-o eu și-mi doresc să aibă tot sprijinul și toată încrederea de care m-am bucurat la rândul meu din partea autorilor tineri sau mai puțin tineri de la noi și de aiurea. Și-i doresc mulți cititori, normal.

Pe Mircea îl găsiți pe site-ul său.

 

best of mystery and horrorAntologia Best of Mystery & Horror #1 a apărut la editura Herg Benet, în colecția Cărțile Arven, și reunește cele mai bune texte din primele 12 numere, inclusiv unul semnat de Cezarina Nicolae. Cînd l-am rugat pe Mircea să descrie antologia în cîteva cuvinte pentru ancheta mea despre Cărțile Arven, mi-a spus următoarele:

Debut în volum (chiar dacă nu toți sunt debutanți), talent (fiindcă toți sunt talentați!), încurajare (pentru că merită din plin).

Găsiți antologia pe:

surse foto: (c) Dan Nicolae / Linda Pricăjan / Herg Benet