E o perioadă în care tendințele de izolare și, mai rău, naționalismul extremist se prefigurează în viziunile oamenilor de rând, dar și în discursuri publice pe scena politică globală. Societățile se transformă zilnic. În tot acest proces, ce/cine mai ține viu visul american?
Istoria este și o poveste despre diferențele de opinie. Dezbaterea precedă consensul, atunci când națiunile îl cer. Triumful adevărului absolut s-a profilat în realitatea regimurilor totalitare și a dictaturilor. Astăzi, umanitatea se află din nou la răscruce. Trăim vremuri în care refugiații Orientului Mijlociu bat la porțile Europei, în care țările mici se pun, ca întotdeauna, la adăpostul celor mari, în care există încă discrepanța est-vest și o tensiune mocnită în regiuni care nu se pot apăra singure, în care teroriștii se detonează în centre turistice importante, iar oameni nevinovați mor doar pentru că se află în locul nepotrivit, în care conflictele interetnice, foamea, bolile incurabile termină și ele vieți. E o perioadă în care tendințele de izolare și, mai rău, naționalismul extremist se prefigurează în viziunile oamenilor de rând mai degrabă panicați decât rău intenționați, dar și în discursuri publice pe scena politică globală. Societățile se transformă zilnic. În tot acest proces, ce/cine mai ține viu visul american?
Este arhicunoscută speranța românească postbelică în eliberarea adusă de peste Ocean exprimată simplu prin formula vin americanii!. Și dacă ei n-au venit, am plecat noi. Pentru români, ca pentru alte zeci de națiuni din toate colțurile Pământului, America a fost adevărata libertate. În țara în care drapelul cu steluțe apare pe costumele de baie și pe converși, patriotismul s-a dovedit a fi mai mult apărarea unor valori ancestrale decât bătaia individuală în piept și strigătul agresiv. Ducând războaiele lor, precum și pe ale altora, SUA nu s-au prăbușit, ci din contră.
Într-un celebru serial produs de HBO, un prezentator de știri, emblematic pentru postul pe care-l reprezintă, este întrebat de o studentă de ce America este cea mai grozavă țară din lume. Răspunsul vine cu ezitare și se poate constata și motivul: prezentatorul de știri, conștient de reacțiile care vor urma, afirmă categoric că America nu este cea mai grozavă țară din lume. Audiența e stupefiată, studentei îi crapă obrazul de rușine. Ne aflăm în anul 2010, e secolul libertății: în Canada, în Japonia, în Marea Britanie, Franța, Italia, Spania, Germania, nu doar în America. Vedeta TV continuă: America este pe locul 7 în ce privește gradul de alfabetizare, pe 27 în domeniul matematicii, pe 22 în știință etc. America este prima din lume doar în trei direcții: numărul de cetățeni încarcerați, numărul de adulți care cred că îngerii sunt reali și cheltuielile pentru apărare – mai mult decât următoarele 26 de țări combinate, dintre care 25 sunt aliate SUA. Discursul caustic se încheie cu evocarea a ceea ce, spune vorbitorul, obișnuia să fie națiunea americană: lupta din rațiuni morale, războaie împotriva sărăciei, nu a săracilor, sacrificiul, vindecarea bolilor și explorarea universului, aspirația către inteligență, nu bagatelizarea acesteia, curajul și neidentificarea oamenilor pe baza celui votat la ultimele alegeri.
SUA au conștiința propriei lor forțe și continuă să creadă în misiunea universală pe care președintele Woodrow Wilson o invoca la începutul Primului Război Mondial. Lumea știe că America se confruntă cu aceleași probleme pe care le are întreaga planetă, că n-a fost scutită nici de criza economică, nici de corupție, nici de erori în sistemul de sănătate sau în cel educațional, nici de sărăcie sau de șomaj. Sunt minimalizate deficiențele lor din cauza propagandei, a percepțiilor greșite, a iluziilor hollywoodiene? Sau momentele istorice prin care a devenit ce e azi fac din această țară exportatoare de cultură și de trenduri un model pentru restul popoarelor?
E o altă zi de vară a anilor ’60. Sub umbra statuii lui Abraham Lincoln din Washington D.C., un pastor baptist, luptător pentru drepturile civile ale negrilor din toată lumea, își strigă visul în fața a sute de mii de oameni. E, de fapt, un vis al tuturor: al celor încă privați de libertate, al celor stigmatizați social, al săracilor, al celor care, în urma divizării rasiale, rămân în continuare la marginea societății din care fac parte. America nu e țara propriei sale Declarații de Independență, propovăduitoare a egalității universale.
E o altă zi de marți din toamna lui 2008, undeva între Halloween și Thanksgiving Day. Pe ecranele televizoarelor din SUA se derulează diagrame și procentaje ce anunță un nou lider. Breaking news-ul poartă numele lui Barack Obama, senator al statului Illinois. Este o zi istorică pentru America, de la constituirea sa până în prezent. De pe scena din Grant Park, Chicago, noua familie prezidențială face cu mâna către mulțime. În timp ce tatăl lor e aplaudat de oameni, două fetițe, Malia și Sasha, primesc vestea unui cadou patruped care le va însoți la Casa Albă. Bucuria se vede în privirile tuturor celor care flutură steaguri, dar mai ales în ochii înlăcrimați ai oamenilor de culoare. Victoria primului președinte afro-american din istoria SUA e și victoria lor, precum și a unui pastor baptist din anii ’60, ucis pentru un vis. Pe 4 noiembrie 2008, noul președinte al Statelor Unite își începe discursul[1] așa:
If there is anyone out there who still doubts that America is a place where all things are possible; who still wonders if the dream of our founders is alive in our time; who still questions the power of our democracy, tonight is your answer. […] It’s the answer spoken by young and old, rich and poor, Democrat and Republican, black, white, Latino, Asian, Native American, gay, straight, disabled and not disabled – Americans who sent a message to the world that we have never been a collection of Red States and Blue States: we are, and always will be, the United States of America. [Consultați nota 2 pentru traducerea în română.]
America este a liderilor săi, oameni care, democrați sau republicani, nu apar în funcții importante peste noapte, ci ca urmare a unui lung traseu profesional, în care și-au dedicat munca și viața poporului pe care vor să-l conducă.
Pe 12 ianuarie 2016, Barack Obama a adresat ultimul discurs despre Starea Națiunii în fața Congresului[3]. Criticat de oponenții săi pentru programul de sănătate, pentru ineficiența în controlul armelor, pentru lipsa de acțiune în problema siriană și, mai nou, pentru politica de deschidere față de imigranți și pentru subestimarea ISIL, Obama, în mod firesc, a insistat pe moștenirea celor două mandate ale sale, pe reușitele sale, într-o expunere marcată de optimism, de încredere, de sfârșitul unei perioade lungi de aprobare și contestare. Obama își termină cel de-al doilea mandat cu mai puțini susținători decât în 2008, lucru care nu este atât de departe de normal, dacă ne privim reprezentanții fără aura de providențialism.
În discursul său, președintele SUA a invocat spiritul inovativ al americanilor, diversitatea și angajamentul față de statul de drept, care fac posibilă rezistența Americii în fața schimbării.
America has been through big changes before – wars and depression, the influx of immigrants, workers fighting for a fair deal, and movements to expand civil rights. Each time, there have been those who told us to fear the future; who claimed we could slam the brakes on change, promising to restore past glory if we just got some group or idea that was threatening America under control. And each time, we overcame those fears. [Consultați nota 4 pentru traducerea în română.]
Obama a definit progresul drept o provocare, în acest context anunțând și o nouă inițiativă națională de cercetare împotriva cancerului, condusă de vicepreşedintele Joe Biden, al cărui fiu în vârstă de 46 de ani a murit anul trecut de cancer cerebral.
Sixty years ago, when the Russians beat us into space, we didn’t deny Sputnik was up there. We didn’t argue about the science, or shrink our research and development budget. We built a space program almost overnight, and twelve years later, we were walking on the moon. […] For the loved ones we’ve all lost, for the families we can still save, let’s make America the country that cures cancer once and for all. [Consultați nota 5 pentru traducerea în română.]
Pentru că orice discurs politic e interpretativ și privit subiectiv, scepticii, dar și detractorii președintelui american nu vor vedea în declarațiile sale nimic altceva decât lozinci bombastice și platitudini; idealiștii, fără să fie neapărat susținători ai lui Obama, vor crede într-o șansă. Adepții teoriilor conspiraționiste care demonizează industria farmaceutică vor continua să conspire.
În plan extern, Barack Obama a reafirmat statutul mondial al SUA în prezent și a adoptat o poziție dură față de accentuarea terorismului, manifestată printr-o amenințare directă către ISIL și Al-Qaeda.
I told you earlier all the talk of America’s economic decline is political hot air. Well, so is all the rhetoric you hear about our enemies getting stronger and America getting weaker. The United States of America is the most powerful nation on Earth. Period. […] When it comes to every important international issue, people of the world do not look to Beijing or Moscow to lead – they call us. […] If you doubt America’s commitment – or mine – to see that justice is done, ask Osama bin Laden. Ask the leader of al-Qaida in Yemen, who was taken out last year, or the perpetrator of the Benghazi attacks, who sits in a prison cell. When you come after Americans, we go after you. It may take time, but we have long memories, and our reach has no limit. [Consultați nota 6 pentru traducerea în română.]
Unul dintre regretele lui Obama la acest final de mandat este neputința de a diminua ranchiuna și suspiciunea dintre partide, pe care un președinte mai înzestrat ca Lincoln sau Roosevelt le-ar fi putut concilia. Însă discursul se încheie plin de speranță, într-o efuziune a iubirii față de poporul american și de ceea ce reprezintă acesta. Și, până la urmă, ar fi bizar ca, în contextul istoric de astăzi, să vedem o Americă disperată, tulburată sau amețită. Tot mai reținută în a reconstrui economii în state eșuate și în țări nimicite de criză, America își dorește, cel puțin la nivel declarativ, să mobilizeze celelalte state să lucreze împreună cu ea. Tocmai de aceea, nu-și permite vreun semn de vulnerabilitate, de stângăcie. Lumea nu o știe așa.
That’s the America I know. That’s the country we love. Clear-eyed. Big-hearted. Optimistic that unarmed truth and unconditional love will have the final word. That’s what makes me so hopeful about our future. Because of you. I believe in you. [Consultați nota 7 pentru traducerea în română.]
Va reuși apelul la adevăr și la iubire să învingă maladiile contemporane? Inimile mari n-au fost niciodată veste antiglonț. Bătăliile dintre rău și bine s-au terminat de cele mai multe ori cu o remiză. America se pregătește de o nouă schimbare la față și, cine știe, de o nouă premieră istorică. Planeta va emite, din nou, live. Nu fiecare nou McDonald’s deschis ține în viață visul american, nu exclusivismul orașului New York și nici măcar Leonardo DiCaprio. Ci tocmai acest moment, în care milioane de oameni privesc către Ocean, convinși că, indiferent de cât de supraestimată e, America toată rămâne un zgârie-nor.
[1]http://obamaspeeches.com/E11-Barack-Obama-Election-Night-Victory-Speech-Grant-Park-Illinois-November-4-2008.htm
[2] Dacă există cineva care încă are dubii că America este un loc unde toate lucrurile sunt posibile; care încă se întreabă dacă visul fondatorilor noștri mai trăiește azi; care încă se îndoiește de puterea democrației noastre, în această seară v-ați primit răspunsul. […] Este răspunsul rostit de tineri și bătrâni, de bogați și de săraci, Democrați și Republicani, albi, negri, hispanici, asiatici, americani nativi, homosexuali, heterosexuali, cei cu handicapuri și cei fără handicapuri – americani care au spus lumii că nu am fost niciodată o colecție de State Roșii [n.r. republicane] și State Albastre [n.r. democrate]: suntem și vom fi mereu Statele Unite ale Americii. [tr.n.]
[3]http://www.theguardian.com/us-news/2016/jan/12/state-of-the-union-2016-obama-full-speech-transcript
[4] America a trecut prin mari schimbări și înainte – războaie și crize, afluxul de imigranți, muncitori luptând pentru egalitate și mișcări pentru extinderea drepturilor civile. De fiecare dată, au fost voci care ne-au spus să ne temem de viitor; care au susținut că am putea pune frână schimbării, promițând restaurarea gloriei de altă dată dacă doar am obține controlul asupra vreunui grup sau vreunei idei care amenința America. Și de fiecare dată am depășit acele frici. [tr.n.]
[5] Acum 60 de ani, când rușii ne-au luat-o înainte în spațiu, nu am negat că Sputnik era acolo. Nu ne-am contrazis în legătură cu știința sau ne-am redus cercetarea și bugetul pentru dezvoltare. Am construit un program spațial aproape peste noapte și, doisprezece ani mai târziu, pășeam pe lună. […] Pentru toți cei dragi pe care i-am pierdut, pentru familiile pe care încă le putem salva, haideți să facem din America țara care va vindeca odată pentru totdeauna cancerul. [tr.n.]
[6] V-am spus mai devreme că toată discuția despre declinul economic al Americii reprezintă baliverne politice. Ei bine, așa este și toată retorica pe care o auziți, cum că dușmanii noștri devin mai puternici, iar America mai slabă. Statele Unite ale Americii sunt cea mai puternică națiune de pe Pământ. Punct. […] Când vine vorba despre toate chestiunile internaționale importante, oamenii lumii nu privesc spre Beijing sau spre Moscova – ne cheamă pe noi. […] Dacă vă îndoiți de angajamentul Americii – sau de al meu – să avem grijă că justiția să fie servită, întrebați-l pe Osama bin Laden. Întrebați-l pe liderul Al-Qaida din Yemen, care a fost eliminat anul trecut, sau pe autorul atacurilor din Benghazi, care se află într-o celulă de închisoare. Când veniți după americani, noi venim după voi. Poate dura un timp, dar avem memorie lungă, iar posibilitățile noastre nu au limită. [tr.n.]
[7] Aceasta este America pe care o cunosc. Aceasta este țara pe care o iubim. Perspicace. Generoasă. Optimistă că adevărul neînarmat și iubirea necondiționată vor avea ultimul cuvânt. Asta mă face atât de plin de speranță în legătură cu viitorul nostru. Datorită vouă. Cred în voi. [tr.n.]