Premiera în România a noului film al lui Tarantino, The Hateful Eight (Cei opt odioși), va avea loc pe 15 ianuarie. Eduard Popa, Cosmin Baboi și Maria Banu au fost la avanpremiera filmului și au povestit pe scurt ce impresie le-a lăsat.
The Hateful Eight, al optulea film al lui Quentin Tarantino, propune mai multe teme specifice memoriei istoriei americane. Regizorul se foloseşte de stereotipurile comunităţilor din care provin personajele pentru a evidenţia atât calităţile, cât şi defectele acestora.
Universul acestui film este format aproape în exclusivitate din oameni cu anumiţi scheleţi „in the closet” care luptă până la urmă pentru o cauză pe care ei o consideră bună, neputându-se face astfel o distincţie clară între personajele pozitive şi cele negative.
Samuel L. Jackson vine iarăşi cu o interpretare excelentă, demonstrând încă o dată de ce este unul dintre actorii favoriţi ai lui Tarantino, fiind la a şasea colaborare împreună, din care amintesc în mod special Pulp Fiction, Jackie Brown și Django Unchained.
Spre deosebire de alte „Tarantino”, comicul este ceva mai prezent în acest film, iar prima scenă în care moare cineva într-un mod sadic şi cu sânge împrăştiat pe tot ecranul are loc abia după vreo oră și jumătate.
P.S. Channing Tatum s-a aflat la prima colaborare cu Quentin. Şi pentru prima oară e urât. Deşi poate că pentru SUA anilor 1870 să ai toţi dinţii în gură nu era un must-have pentru a fi considerat frumos. Deci e discutabil.
Anterior lui The Hateful Eight am văzut două producţii ale lui Tarantino, Pulp Fiction şi Kill Bill, celelalte filme aflându-se pe o wishlist suspendată nedeterminabil în timp. După ce am fost la avanpremieră, abia aştept să am răgazul pentru a vedea nu unul sau două, ci toată seria Tarantino şi, cu siguranţă, încă o dată The hateful eight. Chiar merită!
Regizorul, cu două premii Oscar la activ, a creat un western de referinţă, poate la fel de prețuit (cinematografele vor decide) ca filmul pe care Tarantino îl apreciază cel mai mult, The good, the bad and the ugly. The Hateful Eight îi duce mai departe şi îi consolidează reputaţia de estetician al violenţei (maestru, aş spune) presărate pe alocuri, fără a provoca un efect deranjant, ci paradoxal, comic, cu fărâme de perversităţi şi manifestări sadice ale personajelor (odioase). Este de apreciat combinaţia fină şi echilibrată a comicului în doze considerabile cu violenţele atotprezente, rezultatul fiind o mixtură de stări, precum perceperea unei scene fie ca pe o barbarie, o faptă repugnabilă, fie ca pe un lucru extrem de amuzant.
În acest „basm însângerat” (filmul e structurat pe capitole, iar cadrul natural este unul deosebit) plasat în temutul ţinut al vestului sălbatic, întâlnirea postbellum a opt personaje negative vrea parcă să arate prelungirea, într-un cadru micro, a Războiului de secesiune, fiecare din cei opt purtând simbolic deasupra capului sabia lui Damocles din ce în ce mai ameninţătoare.
Sper că v-am dat suficiente motive de a vedea filmul, pentru că No one comes up here without a damn good reason!
The Hateful Eight are semnătura lui Tarantino în fiecare colțișor de cadru. Plasat în timp la câțiva ani după Războiul Civil, The Hateful Eight este un mock-western experimental și nihilist, violent până la paroxism, atât de sângeros încât… nu te poți opri din râs. Nimic nu este previzibil: nici „povestea”, plină de twists and turns, nici „cei opt odioși”, îngrămădiți laolaltă în Minnie’s Haberdashary, blocați de viscolul nerealist de afară. 187 de minute în care nu îți poți desprinde ochii de pe ecran și la finalul cărora Minnie’s Haberdashery explodează. Literalmente ori nu, rămâne de văzut. Dar un lucru e sigur: it will blow your mind as well.
To be continued…