Când habitatul său este amenințat de activitatea umană, Norm de la Polul Nord, un urs polar ce poate vorbi limba oamenilor, decide să îl salveze și să învingă setea de bani a unei corporații prin toate mijloacele care îi stau la dispoziție.
Norm de la Polul Nord, noua animație marca Lionsgate, în regia lui Trevor Wall, are ca protagonist un urs polar cu niște calități neobișnuite. Norm cunoaște graiul oamenilor și este blând cu celelalte animale, viața sa la Polul Nord fiind una destul de liniștită. Însă când o corporație își arată interesul față de ghețarii pe care locuiesc Norm și prietenii săi, acesta hotărăște să ia măsuri și să prevină distrugerea habitatului polar.
Ascuns într-o casă prototip, adusă la Polul Nord pentru o singură zi, în scopul filmării unei reclame, ursul ajunge la New York, împreună cu alte trei animăluțe pufoase numite lemingi. Marele oraș reprezintă pentru Norm un haos urban pe care ar prefera să-l ocolească. Misiunea sa reprezintă totuși o prioritate, așa că pleacă în căutarea firmei de construcții. Numele acesteia este, în mod ironic, Greene Homes, o aluzie la conceptul de green, sau grija față de mediu. Acesta este un indice subtil al faptului că oameni care nu ne vor binele și caută să facă totul în interes personal își pot realiza o imagine publică favorabilă prin anumite tehnici de influențare. Vorba aceea, aparențele înșală.
Ca orice animație demnă de luat în seamă, Norm de la Polul Nord ridică întrebări importante legate de viața socială și moralitatea umană. De exemplu, una dintre ideile în jurul căreia s-a construit intriga acestui film este mania omului de a cuceri sălbăticia și de a supune natura în folosul nevoilor sale personale. Construcția de locuințe în zona polară reprezintă un moft nejustificat și dorința de a avea ceva doar de dragul de a-l avea.
O altă perspectivă prezintă ușurința de a influența și de a corupe deciziile unor oameni de care poate depinde viitorul umanității. Personajul care oferă aprobarea construirii de case la Polul Nord beneficiază, din partea domnului Greene, de o locuință cu tot felul de utilități, aflată într-o zonă exotică.
Un alt wake-up call fost explorarea efectului pe care îl are mass-media în fabricarea unor realități favorabile celor ce plătesc pentru asta. Manipularea și alegerea selectivă a informației, în funcție de necesitățile de promovare ale corporației respective, sunt adevăruri triste pe care oamenii ar trebui să le conștientizeze.
M-a impresionat afirmația personajului negativ, Greene, în apropiere de finalul filmului. El spune: Sunt mai presus de lege. Am făcut o conexiune imediată cu realitatea. Oamenii bogați, pe lângă avantajele financiare, beneficiază și de alte privilegii. Surprinzător cum atâtea teme sociale de importanță majoră pot fi livrate sub forma unui film animat, nu?
În varianta nedublată a filmului, cel care îi dă voce lui Norm este actorul Rob Schneider, cunoscut pentru rolurile sale în comedii precum Marele Stan (2007) și Un gigolo de doi bani (1999 și 2005). Contrar proiectelor sale anterioare, Norm de la Polul Nord se adresează și unui public mai tânăr, Schneider afirmând într-un interviu că umorul acestei animații este destinat întregii familii.
Norm de la Polul Nord este un film simpatic, dar deține și o puternică valoare educativă. De asemenea, publicul românesc are un motiv în plus să-l îndrăgească pe protagonist, acesta fiind asemănănarea sa cu Fram, ursul polar, din povestea lui Cezar Petrescu. Multe dintre calitățile celor două animale polare sunt asemănătoare, ambele fiind prezentate din perspective umanizate.
Temele abordate în acest film sunt grija față de familie, sacrificiul de sine, curajul și importanța protejării naturii. O poveste cu morală, din care nu lipsesc momente comice specifice animațiilor, în care jocul cu firescul este ceea ce stimulează fascinația copiilor, dar și interesul adulților.