Fata cu picioare de sticlă este genul de carte despre care am avut pe tot parcursul lecturii sentimente contradictorii, un hibrid literar, un amestec de roman fantasy, basm, mit și realism magic.
Fata cu picioare de sticlă a fost una dintre cele mai ciudate lecturi din ultima vreme. Am avut aproape tot timpul senzația că am iar 16 ani și că recitesc obsesiv poeziile lui Bacovia, toate amestecate în ploi reci și plumb. Și apoi am avut senzația că abia am cunoscut-o pe Ana mea care mi-a pus în brațe Îmblânzitorul apelor. Și brusc eram iar fata de la etajul trei care se ascundea în cearceafuri albe și citea povestea lacustră cu sufletul făcut ghem de fluturi.
Mă fascinează asocierile dintre povești. Când citesc o carte, nu înseamnă doar o carte, ci înseamnă povestea, anotimpul, trăirile tale, imaginația ta amestecată cu pagini scrise și traduse de oameni cu poveștile, trăirile, anotimpurile și imaginația lor. O să vă spun ce s-a văzut dinspre partea mea de lume, fără să vă dezarmez cumva cu spoilere.
În arhipelagul St. Hauda’s Land, Ali Shaw a creat o lume aparte, pretext pentru ticluiri de mistere și povești, un univers monocromatic de la care nu prea știam ce să aștept. Fata cu picioare de sticlă este genul de carte despre care am avut pe tot parcursul lecturii sentimente contradictorii. Începutul este încărcat și lacustru, plin de ceață și apăsare. Se conturează povestea de dragoste, personajele, linia narativă: Ida, o tânără fragilă cu picioare de sticlă, și Midas Crook, un fotograf singuratic, amândoi cu trecuturi complicate, cu oameni și mai complicați în jurul lor, se întâlnesc și provoacă destinul cu o dragoste nemaivăzută. Și totuși, sensul mult prea poetic, paginile întregi de detalii și metafore au încărcat romanul mai mult decât mi-aș fi dorit.
Dincolo de hibridul literar, un amestec de roman fantasy, basm, mit și realism magic, Ali Shaw lasă multe povești nespuse și întrebări pe care vă las să le găsiți. Poate acesta a fost gândul scriitorului, sau poate au fost detalii care au contribuit la crearea unei atmosferi mistice. Cartea rămâne discursul resemnării, al iubirilor pe jumătate împlinite, al oamenilor care-și duc singuri crucea deznădejdii.
Chiar dacă pe alocuri se pierde în pasajele lungi și foarte descriptive care se îndepărtează de la firul narativ, Ali Shaw jonglează cu simboluri și antagonisme. Să creezi o poveste de dragoste între Ida (cea căreia i se transforma corpul în sticlă) și Midas (numit după un personaj al mitologiei antice grecești – Midas, regele Pessinusului, cunoscut pentru abilitatea sa de a transforma orice atingea în aur) este o ironie subtilă. Și chiar dacă eroina este Ida, într-un final pare că este călătoria inițiatică a lui Midas.
Într-o lume a Instagramului și a selfie-urilor, m-am lăsat cucerită de compoziție și sensibilitate, de pasiunea lui Midas pentru fotografie, pentru toate poveștile din spatele unui cadru. Și dincolo de toate, mi-a reamintit cât de fragili suntem toți, așa, cu toate bagajele emoționale, cu vulnerabilități și frici, cu secrete și dezamăgiri, cu regrete și picioare de sticlă.
“I should take a photo.”
“No. Just remember it, and us in it.”
He swallowed.
She smiled. Here was rightness of place and time.”
Titlu: Fata cu picioare de sticlă
Titlu original: The Girl with Glass Feet
Autor: Ali Shaw
Editură: Litera
Anul publicării: 2009
Anul traducerii: 2011
Pagini: 336
Găsiți cartea pe:
sursa foto (c) Simona Rentea