de Cristian Marinescu
Actualele vestigii de la Tomis oferă numeroase informaţii despre elitele tomitane în secolul IV e.n., deopotrivă aristocraţi provinciali şi ofiţeri veterani din armata romană. Astfel, analiza stilistică a hipogeului[1] cu Banchet euharistic relevă o puternică influenţă coptă asupra mediului aristocratic tomitan, poate chiar provenienţa unor elemente aristocratice din Orient şi cu precădere din Egipt. Un prim argument poate fi reprezentat de evoluția tunicilor, o consecinţă a reorientării modei.
Tunica are începând cu secolul IV ştraiful de diverse grosimi, pornind de la umeri până la tiv (clavi). Prin intermediul decoraţiei se distinge poziţia socială a purtătorului. Asemenea piese vestimentare pot ajunge până la genunchi, terminându-se cu o margine luminos ornamentată. Efectul este acela de îmbogăţire prin apropierea de culturi străine, neclasice. Klaus Wessel, în lucrarea sa din 1965, Coptic Art, arată că noua modă de factură coptă cu care intră în contact curtea imperială se regăseşte în mozaicurile celei mai vechi basilici din Aquileia, precum şi în pictura murală a mormântului-hipogeu al cuplului din Silistra (Bulgaria), cunoscut în antichitate drept Durostorum. Acest monument funerar a stat la baza interpretării cronologice şi iconografice a mormântului-hipogeu cu Banchet euharistic din Constanţa (în continuare M144), la data descoperirii de către cercetătorii Virgil Lungu şi Constantin Chera.
Servitor în tunică scurtă ţinând mantia stăpânului şi nobil în tunică şi chlamys (Silistra, Bulgaria)
Arta coptă predomină în cadrul monumentelor creştine de la începutul secolului al V-lea e.n. din Valea Nilului. Are o strânsă legătură cu lumea greacă, de unde şi „degenerarea artistică” evidentă în ambele direcţii (Ludwig von Sybel, 1909: Christliche Antike II). Natura curentului denumit artă coptă, dar în multe sensuri eclectic (Josef Strzygowski, 1898: Die christlichen Denkmäler Ägyptens), a condus şi la dezvoltarea unei cronologii artistice.
Lespede de calcar cu motive sincretice, descoperită într-un cavou tomitan
În viziunea lui Wessel, creştinismul egiptean este important pentru fondarea Bisericii, deoarece gândirea monastică porneşte din gândirea religioasă egipteană, asociată gândirii filosofice greceşti. Aici se remarcă în special contribuţiile lui Clement din Alexandria şi lui Origen. În decursul secolului IV, când se instituie patriarhatul la Constantinopol, începe conflictul ideologic dintre patriarhul Nestor, şcolit la Antiohia, care atacă imaculata concepţie a Fecioarei Maria, şi Kyril al Alexandriei, sprijinit de episcopul Romei, care se poziţiona împotriva ideii de Iisus născut ca fiinţă umană şi nu ca fiu al Domnului. Condamnându-se reciproc de erezie, sub imparțialitatea împăratului Teodosiu al II-lea, Nestor va cădea în exil în Egipt, în vreme ce Kyril îşi va aduna credincioşii pentru a rămâne ferm pe poziţii până în 433 e.n., când Alexandria va înfrânge Constantinopolul. Deşi bătăliile de valenţă teologică sunt purtate de oameni ai Bisericii care au origini şi educaţie greacă, mobilizarea vine din rândul călugărilor copţi.
Calea prin care asemenea manieră de lucru ajunge în spaţiul danubiano-pontic este fără îndoială comercializarea ţesăturilor bogat ornamentate, pieselor vestimentare specifice, caietelor de lucru şi plăcilor de fildeş sculptate. Un exemplu de sincretism datând din prima jumătate a secolului al IV-lea e.n. a fost descoperit într-un alt cavou tomitan: o lespede de piatră de calcar, posibil servind drept uşă, piesa fiind compusă din 4 chenare dreptunghiulare și imitând panourile unei uşi în 2 canaturi (Gr. Tocilescu: Mss. Săpături arheologice în Dobrogea, no. 5132). Panoul superior are reprezentarea zeiţei Isis cu sistrum şi a zeului Harpocrate, respectiv a zeiţei Afrodita având deasupra un mic Eros, scene separate de o bandă verticală stilizată. În aceeaşi manieră este sculptat un peisaj egiptean cu păsări exotice (printre care se identifică un ibis devorând un şarpe), respectiv un bărbat gol în faţa unui arbore. D.M. Teodorescu afirma că nudul masculin şi Afrodita pudica sunt o reinterpretare a lui Adam şi Eva, ceea ce poate confirma prezenţa creştinismului coptic în Scythia Minor.
Modelul de partajare a personajelor în registre verticale în cazul ştergarelor copte şi motivele vegetale întâlnite în majoritatea textilelor şi sculpturii monumentale prezintă asemănări cu organizarea suprafeţei picturale a mormintelor-hipogeu precum este M144 în Constanţa şi cel al demnitarilor din Silistra, deşi pe teritoriul Dobrogei nu se cunosc descoperiri concrete de textile cu aceste semnalmente.
Sus: cavoul de cuplu din Durostorum, jos: cavoul tomitan cu Banchet (analiză comparativă)
Putem vorbi de o particularitate stilistică, deoarece, într-un alt hipogeu tomitan, mormântul cu Orant, întâlnim numai compoziţii cu scene ample. Dincolo de influenţe, se poate vorbi de iniţiatori stilistici în arta provincială? Corespondenţele existente între mormântul M144 din Constanţa şi cel din Silistra (prezenţa portretelor animaliere simetrice, tuşele de executare a personajelor, stilizarea ancadramentelor) pot conduce şi la ideea de meşteri itineranţi, comanditarii tomitani putând călători în regiunea Durostorum la data pictării celui amintit. Se conturează astfel şi chestiunea de gust, nu de canon. Investigaţiile non-invazive ale mormântului cu Banchet coordonate de CERTO, al căror studiu se află în curs de publicare la muzeul din Constanţa, vor indica cel mai probabil, prin analiza elementelor combinate pentru obţinerea culorii, că meşterilor le erau furnizate produse pentru pictură din Orientul Apropiat (esenţe de plante rare).
În consecinţă, în lumina noii ipoteze, putem anticipa o comunitate de colonişti aristocraţi de profundă origine orientală, posibil aflaţi la a doua sau a treia generaţie de la convertirea la creştinism. Este o dovadă concretă ce vorbeşte despre societatea tomitană ca oază etnică şi mod de răspândire a credinţei, despre simboluri copte împrăştiate prin Imperiu graţie modei şi mentalităţii, surprinse subtil în iconografia locală, prin care filiera nu îşi pierde identitatea, iar mesajul creştin devine secundar.
surse foto: 1 – Memoria Luminii / Hypogeu pictat din necropola Tomis, la scara 1:1, la Sala de expoziţii Theodor Pallady a Bibliotecii Academiei Române (26.05 – 4.06.2015). Eveniment organizat sub auspiciile Academiei Române – Secția Arte, Arhitectură și Audiovizual de Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Optoelectronică INOE 2000 în colaborare cu PleshooContemporary. (c) Cristian Marinescu); 2 – Stefka Angelova (în Silistrenscata grobniţa, 1976); 3 – Laurenţiu Cliante (MINAC, 2011); 4 – Klaus Wessel (în Coptic Art, 1965)
Cristian Marinescu este absolvent de istoria artei la Universitatea din Bucureşti și comentator de artă. În prezent studiază arta romană târzie la nivel masteral. Este administratorul Grupului de Analiză a Artei și Esteticii şi colaborator la revista Reforma și Foto4All. Deţine site-ul de cultură vanitologia.wordpress.ro.
[1] Monumente de arhitectură funerară de tip cavou cu dromos (cale de acces).