Între 11 şi 13 decembrie a avut loc evenimentul Focus on Film. Proiectul a apărut la iniţiativa grupului de discuţii Visual Culture al Facultăţii de Filosofie, UB, cu sprijinul Asociaţiei studenţeşti Philos.
După două semestre de întâlniri săptămânale, cu scopul abordării şi aprofundării a numeroase teme de cultură vizuală, membrii echipei Visual Culture Focus Group au dorit să scurteze distanţa care se trasa clar între teoria artei şi procesul realizării proiectelor de artă vizuală. Aşadar, Focus on Film a propus o serie de proiecţii de film, urmate de discuţii cu regizori din ţară, dar şi internaţionali.
Au fost trei zile intense şi concentrate, care au abordat cinematografia şi lumea din spatele ei. După fiecare zi de eveniment, precum şi în timpul pauzelor de cafea, am putut discuta, alături de invitaţi, despre experienţa estetică aferentă proiecţiilor, care era principala miză a acestei întâlniri de weekend la Facultatea de Filosofie.
Prima parte a evenimentului a făcut cunoscut participanţilor filmul Experimentul Bucureşti, debutul în lungmetraj al regizorului Tom Wilson. Am traversat cu această ocazie cinefilă laitmotive precum comunismul şi capitalismul, iubiri optzeciste şi Experimentul Piteşti. Experimentul lui Tom Wilson mi-a propus un exerciţiu de imaginaţie care a avut ca scop deconstruirea, cel puţin parţială, a credinţelor şi istoriei pe care au modelat-o alţii înainte, după interes şi preferinţe. Pentru a reconstrui trecutul în care nu am fost complice (fiind născută după Revoluţie) a trebuit să scotocesc plină de îndoieli informaţiile mascate drept adevăr, atât de adânc sedimentate în colectivitate. În felul acesta am rămas cu nenumărate întrebări despre ce s-a petrecut într-adevăr înainte de Revoluţie.
Ziua de sâmbătă a adus cu sine secrete din spatele realizării filmelor. Vlad Constantin a proiectat trei lucrări de scurtmetraj, dintre care As Corals Grow under the Water. Acesta m-a plimbat într-un imaginar atât de asemănător universului oniric! Inspirat de povestirile lui Hermann Hesse şi de manuscrisul alchimic Atalanta fugiens, regizorul a înfăţişat o lume în care nostalgia şi ireversibilitatea timpului sunt camarazi, se privesc în oglinda minţii şi se înfruntă totodată. Tensiunea dintre experienţă şi evoluţia însuşirii conceptelor a construit o lume în care memoria şi visul reprezintă o realitate cu adevărat vie, fiind unicul prezent accesibil.
Prezentarea centrului Cinetic, realizată de regizorul independent Alexandru Berceanu, a actualizat informaţiile în ceea ce priveşte investiţiile în cinematografia românească. Am făcut o incursiune în laboratoarele centrului, de la cele de tehnici digitale creative, de design decor virtual şi realitate augumentată, până la cel de dezvoltare cognitivă şi psihologie aplicată prin experienţe imersive. Am aflat despre echipamentele cu care va fi dotat centrul, astfel că proiectele artistice şi de cercetare vor putea fi susţinute, în sfârşit, cu tehnologia necesară.
Mai târziu, scurtmetrajele lui Vladimir Creţulescu au fost un exerciţiu ludic despre hoţie, portari şi ultima zi de şcoală, urmate de un documentar despre maestra de balet Carmen Pilcă. Toate au fost în tema evenimentului, Portrete ale căutării. Am învăţat despre cum se construieşte atent un personaj, date fiind micile dimensiuni ale scurtmetrajului. De asemenea, regizorul a conturat opţiunile în faţa cărora este pus, nu numai atunci când alege subiectul unui documentar, ci şi când decide cum urmează să-şi creioneze personajul. Rolul său poate influenţa percepţia publicului asupra subiectului de pe peliculă, la fel cum întrebările cu care modelează naraţiunea au tendinţa de a modifica realitatea, după plac.
Regizorul Stuart McBratney ne-a arătat cum poţi împlini în acelaşi timp rolul de scenarist, regizor, producător, editor, compozitor şi inginer de sunet, pentru un film cu buget redus, care arată, totuşi, asemenea unui film în care s-au făcut mari investiţii. Filmul PopUp este un puzzle care spune povestea a trei oameni marcaţi de acelaşi eveniment întâmplător, care sunt prin acesta complici la un triptic emoţionant şi hazliu totodată. Este un film despre serendipitate şi ocolul pe care ni-l impune, din când în când, viaţa.
Cea de a treia zi a evenimentului a început cu un dialog al cărui personaj principal a fost scenograful Bogdan Mosorescu. Pentru început, el a delimitat clar diferenţele dintre scenograf şi scenarist, pentru cei care confundă adesea cele două meserii, asemănătoare mai degrabă din punct de vedere fonetic. Am privit schiţe pentru costume, construirea decorurilor pentru diverse piese de teatru sau reclame. Imaginile proiectelor au funcţionat foarte bine ca punct de reper pentru participanţii care nu ştiau prea bine cum arată lumea din spatele scenei sau chiar de pe ea.
Stuart McBratney ne-a povestit apoi mai multe despre procesul realizării filmului PopUp. Am traversat împreună paşii pe care îi presupune realizarea unui film, de la elaborarea scenariului, strângerea de fonduri, selectarea echipei, alegerea actorilor până la locul filmării, costurile pentru catering şi filmarea propriu-zisă.
Spre finalul ultimei zile, workshopul şi scurtmetrajele regizorului Radu Igazsag ne-au arătat o altă faţă a filmului, prin intermediul proiecţiilor de film de animaţie românesc. Pornind de la literatură, muzică şi pictură, invitatul a trasat atent puntea care se creează între arte, pentru a justifica inclusiv apropierea sa de film, din perspectiva absolventului de arte plastice. Filmele experimentale, deşi au fost parcurse rapid (colecţia regizorului este mult prea extinsă pentru a fi depăşită în numai câteva ore) au oferit o imagine de ansamblu asupra etapelor istoriei filmului de animaţie românesc.
Am aflat ideea care a generat filmul Fotografii de familie, am devenit curioşi în privinţa filmului Tocirea, ecranizarea poemului lui Nichita Stănescu cu acelaşi nume, film care a fost interzis până după revoluţie. Apoi, despre cum a fost gândit Nuca şi zidul, despre hazul şi necazul din Boborul, câştigător al Premiului pentru Imagine. Filmele experimentale au fost ceva cu care publicul tânăr era oarecum dezobişnuit. În acelaşi timp, Radu Igazsag ne-a apropiat şi pe noi de joaca fotografiată şi animată, provocându-ne la o fotografie de grup care să rămână chiar şi aşa, digitalizată, în albumele de amintiri din memorie.
Fiecare seară a culminat cu o cină gustoasă şi discuţii la Vişini Hub. Aici, atmosfera a fost şi mai interactivă, de data aceasta îndreptată către public, căci şi regizorii au avut curiozităţile lor. Am reprodus şi un symposium, ca pe vremea vechilor greci. Vinul a încins gândul şi limbile noastre, generând idei pentru viitoare proiecte şi inspiraţie pentru curajul de a îndrăzni orice, într-o lume care te învaţă ce să-ţi doreşti şi cum să faci ca să eşuezi încă înainte de a începe. Până în miez de noapte, cu toţii ne-am apropiat ca vechi cunoscuţi, folosindu-ne de eticheta meseriei numai pentru a iniţia conversaţii, în funcţie de afinităţi. În rest, bogate ne-au fost minţile şi subiectele de discuţie!
Sper ca, aşa cum anunţă planul proiectului Visual Culture, astfel de întâlniri să fie organizate trimestrial. Nu mai participasem de mult timp la un eveniment ca acesta, în care teoreticienii să se întâlnească cu practicienii, pentru a crea o platformă de discuţii atât de cuprinzătoare precum Focus on Film.
sursa foto: (c) Radu Igazsag