Probabil că poveştile mă vor însoţi toată viaţa şi voi continua să caut poveştile în orice fac. Cu cât mai multe şi mai elaborate, cu atât mai bine. Pe lângă asta, recent am descoperit biblioterapia sau terapia prin lectură, o modalitate foarte interesantă şi plăcută de gestionare a emoţiilor prin intermediul cărţilor citite.
De multe ori m-am aşezat în pat şi am visat cu ochii deschişi, călătorind imaginar prin diverse lumi şi cunoscând diverşi oameni. În alte momente, m-am transpus în realităţi imaginate prin intermediul romanelor, luminându-mi zilele şi împăcându-mi gândurile. Alergând toată ziua, făcând totul pe fugă, pierzând de multe ori contactul cu esenţa, simt nevoia să mă ancorez într-o poveste despre ce înseamnă omul şi umanitatea. Şi pentru asta de multe ori m-am întors la literatura clasică şi la autorii studiaţi în şcoală pe care i-am redescoperit şi i-am pus în categoria de cărţi adorate pe Goodreads.
Război între state şi pace între oameni
Undeva în clasa a X-a, după un an şcolar obositor, însă pe parcursul căruia îmi consolidasem dragostea pentru istorie, am hotărât să citesc ceva literatură rusă şi primul roman care mi-a atras atenţia a fost Război şi pace de Lev Tolstoi. O carte despre linişte şi valuri, despre calm şi tensiune, despre trăiri personale şi frământări istorice. Un roman ca o cronică subtilă a nostalgiei şi totodată a decadenţei unei societăţi şi apariţiei alteia. Un război între aparenţă şi esenţă, o pace complicată, care stârneşte alte intrigi. Cartea lui Tolstoi este despre mai multe poveşti, mai multe planuri, mai multe idei. Stârneşte emoţii, incită pasiuni, încurajează dezbateri şi pune la încercare valori. Tolstoi vorbeşte nu numai despre războiul Franţei napoleoniene cu Rusia generalului Kutuzov, ci vorbeşte despre războiul pe care fiecare dintre noi îl ducem cu noi înşine, cu demonii interiori, cu uitarea, cu depărtarea, cu micimea sufletească. Pacea tolstoiană nu este numai acalmia internaţională, fiind şi despre împăcare sufletească, iubire împărtăşită, prietenia dusă până la sacrificiu personal, credinţa neclintită în valori. Înţelepciunea care transpare din vorbele lui Tolstoi mă urmăreşte chiar şi astăzi, la mai bine de cinci ani după ce i-am citit monumentala lucrare în patru volume, care mi-a dat fiori şi lângă care am plâns timp de două săptămâni.
We can know only that we know nothing. And that is the highest degree of human wisdom. (Putem ști doar că nu știm nimic. Și acesta este cel mai înalt grad de înțelepciune umană.)
If everyone fought for their own convictions there would be no war. (Dacă toți ar lupta pentru propriile lor convingeri nu ar mai exista niciun război.)
The strongest of all warriors are these two — Time and Patience. (Cei mai puternici dintre toți războinicii sunt aceștia doi — Timpul și Răbdarea.)
Pierre was right when he said that one must believe in the possibility of happiness in order to be happy, and I now believe in it. Let the dead bury the dead, but while I’m alive, I must live and be happy. (Pierre avea dreptate când spunea că cineva trebuie să creadă în posibilitatea fericirii pentru a fi fericit și acum cred în asta. Lasă morții să-și îngroape morții lor, dar cât sunt în viață trebuie să trăiesc și să fiu fericit.)
It’s not given to people to judge what’s right or wrong. People have eternally been mistaken and will be mistaken, and in nothing more than in what they consider right and wrong. (Nu le este dat oamenilor să judece ce este bine sau rău. Oamenii au greșit mereu și vor greși, și în nimic mai mult decât în ceea ce ei consideră bine și rău.)
Găsiți cartea în engleză pe (13,93 lei) și pe (12,99 lei).
Cel mai iubit dintre pământeni
M-am oprit în liceu asupra lui Marin Preda şi ai lui Moromeţi, care m-au impresionat şi m-au surprins prin fineţea scriiturii şi prin atenţia la detaliile psihologice. Stilul simplu şi totodată sobru, autentic ţărănesc, îmi stârnea o nostalgie după ceva ce nu trăisem niciodată: viaţa la ţară. Însă Marin Preda m-a făcut să îl ador nu pentru poveştile oamenilor simpli care au răzbit la începuturile perioadei comuniste, ci pentru lupta intelectualului cu societatea în care trăia. Cel mai iubit dintre pământeni a fost pentru mine cel mai adorat volum despre viaţă, dragoste şi inadaptare. Este povestea voalată a autorului său, o experienţă tragică ale cărei urme le port şi acum în suflet.
Nu-i înțeleg pe cei care vorbesc despre trecut și viior și nu mai văd clipa de față care e viața. Restul e iluzie a ce a fost sau iluzie pe care ți-o faci. Și de trăit când trăiești?
Citind confesiunea lui Victor Petrini, realizezi că în fiecare dintre noi este un Victor, un filosof neînţeles, care face paşi nesiguri pe tărâmul iubirii, înţelegerii semenilor, vieţii sociale şi politice.
Mulți dintre semenii meu au gândit poate la fel, au jubilat ca și mine, au suferit și au fost fericiți în același fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, al acestei iubiri descrise aici și nu al iubirii aproapelui, n-a încetat și nu va înceta să existe pe pământul nostru, să moară adică și să renască perpetuu. Și atâta timp cât aceste trepte urcate și coborâte de mine vor mai fi urcate și coborâte de nenumărați alții, această carte va mărturisi oricând:… dacă dragouste nu e, nimic nu e!…
Legătura dintre romanul lui Tolstoi şi cel al lui Marin Preda se vede în fineţea detaliilor psihologice, în modul subtil în care analizează trăirile sufleteşti şi dramele interioare. Temele comune ca fericirea, iubirea, războiul, teama, societatea întregesc tabloul şi ancorează cititorul în realităţi paralele, dar foarte similare.
Nu poţi trăi într-un subsol fără să rişti să capeţi o conştiinţă de subsol. Spiritul nu este deteriorat de subsol decât dacă între subsol şi ceea ce e deasupra nu e mare deosebire. Când însă un găinar locuieşte în vaste apartamente, şi un om productiv, asemeni pomilor dintr-o livadă, sau asemeni pământului care asigură roadele, nu vede lumina soarelui şi trebuie să stea în întuneric, spiritul nu poate ocoli întrebarea: e vorba de moartea mea? Nici măcar nu se poate consola cu gândirea hegeliană, foarte abstractă, că dacă un filozof nu se poate afirma azi, un altul se va afirma mâine şi predispoziţia unei entităţi naţionale spre filozofie nu va suferi.
Găsiți cele trei volume apărute în seria Jurnalul Național pe elefant.ro, cu 9,73 lei fiecare volum (reducere de 30%): , , .
Am încercat din răsputeri să aleg doar câteva cărţi pe care să le recomand. Am citit mult, variat atât ca perioadă, cât şi ca stil. De felul meu sunt nehotărâtă şi îmi este greu să aleg chiar şi culoarea preferată.
Poate vă place filosofia despre sensul vieţii şi al omului şi atunci v-aş putea recomanda (Libris, 15,16 lei, reducere de 20%). Sau despre încercările de descoperire a esenţelor adolescentine, despre primii paşi în lume, literatură şi dragoste v-aş putea recomanda (elefant, 15,16 lei, reducere de 20%). Sau esenţele pe care le caut în fiecare volum al Anei Mănescu – alter.ego., Quasar şi, preferatul meu, Stresul dintre orgasme.
Sau poate vreţi să citiţi despre decadenţa românească de după al Doilea Război Mondial şi atunci un început ar fi Scrinul negru de George Călinescu, o bijuterie literară de la cel mai mare critic literar român.
Sau poate vă place să îmbinaţi misterele istorice cu filosofia umanistă şi atunci (Libris, 19,96 lei, reducere de 20%) vă poate transpune în alte epoci în care oamenii aveau aceleaşi dileme existenţiale şi religioase.
Sau poate îmi puteţi recomanda chiar voi o carte despre oameni şi umanitate, despre viaţă şi esenţa sufletească.