Pe 29 septembrie, Editura Herald m-a atras din nou în librărie, de aceasta aceasta la Ceainăria Cărtureşti Verona. Evenimentul a purtat numele de Lectura ca terapie şi a făcut parte din campania Te aşteptăm în librărie, aceeaşi care a cuprins şi întâlnirea dedicată gânditorului britanic Alan Watts.
Trebuie să recunosc că m-a încântat subiectul, pe de-o parte datorită pasiunii mele pentru citit, pe de alta pentru că mi se pare foarte important să discutăm în spaţiul public despre ce înseamnă lectura şi care sunt beneficiile sale. Din păcate, încântarea mea nu a fost împărtăşită de prea multă lume. Am fost dezamăgită de numărul mic de oameni care a fost prezent în sală şi nu m-am putut abţine să compar cu ce se întâmplase cu doar câteva săptămâni în urmă, când evenimentul dedicat lui Alan Watts umpluse până la refuz Librăria Eminescu. Unde erau oare toţi acei oameni iubitori de lectură? În ciuda nedumeririi mele, doamna Ioana Bâldea Constantinescu, unul dintre invitaţi, a reuşit să dea o notă optimistă situaţiei, spunând că este convinsă că cei prezenţi în sală nu reprezintă toată suflarea pasionată de lectură. Am preferat să cred că aşa este.
Evenimentul a pornit de la ideea de masă rotundă, la care erau invitate personalităţi relevante din mediul online şi offline chemate să discute despre lectură, în general, şi despre efectul ei terapeutic, în special. Cei patru invitaţi, Ioana Bâldea Constantinescu (scriitor şi jurnalist, realizator al emisiunii Oraşul vorbeşte, difuzată la Radio România Cultural), Tudor Călin Zarojanu (scriitor, jurnalist, precumşi realizatorul emisiunii De ce-aş citi?, difuzată la TVR), Cristina Drăgulin (jurnalist şi psiholog clinician, content manager la Psihoshop.ro şi iniţiatoarea blogului de biblioterapie Stroke.ro) şi Alexandra-Georgiana Andrei (PR manager la Hyperliteratura.ro, coautor al cărţii 69 de motive stupide ca să te apuci de citit), alături de Andreea Tincea, moderatoarea evenimentului, au intrat foarte uşor în rolul de magicieni şi au reuşit să creeze, prin felul în care vorbeau despre ce înseamnă lectura, atmosfera perfectă pentru un subiect cu o asemenea greutate. Când pasiunea stă la bază, indiferent despre ce ai vorbi, subiectul capătă o notă fantastică. Însă dacă subiectul principal este chiar lectura şi cum cititul se insinuează în viaţa noastră, atunci discuţia poate avea un efect fermecător și vindecător.
Am fost cucerită de mărturiile invitaţilor care ne-au povestit cum au păşit pentru prima dată în lumea cărţilor şi cine au fost „vinovaţii” care i-au ademenit. Ioana Bâldea Constantinescu ne-a vorbit cu optimism despre credinţa ei că şi în ziua de azi se citeşte şi că pasiunea pentru lectură va dăinui încă multă vreme de-acum încolo, datorită unui lucru foarte simplu: nevoia de poveste, o nevoie primară pentru fiecare generaţie. Povestea, plăsmuită de micii magicieni, autorii, reprezintă, în esenţă, o bucăţică de cunoaştere a lumii, în care sufletul este centrul. Astfel, lectura poate căpăta valenţe terapeutice, tocmai prin întâlnirea pe care ţi-o propune cu tine însuţi, poate cel mai dificil lucru din lume. Cititul este ca o călătorie unde destinaţia este de cele mai multe ori necunoscută, însă surprinzătoare.
Întrebat de ce recomandă lectura, Tudor Călin Zarojanu ne-a oferit un motiv amuzant şi totodată valabil: să te convingi că nu eşti nebun. În mai multe cuvinte, atunci când crezi că totul este pierdut şi te afli în întuneric, poţi avea surpriza, citind, că şi alţii au trecut prin ceea ce treci tu şi atunci poţi avea o alinare că nu eşti singurul. Lectura este, din nou, o întâlnire, iar o carte bună îţi poate schimba uneori viaţa.
Mai pragmatică, dar cu aceeaşi pasiune declarată pentru lectură, Alexandra-Georgiana Andrei a adus în discuţie caracterul dispensabil al cărţilor. Până la urmă, o carte nu îţi potoleşte foamea, nici setea şi nici nu ţine de cald. Şi totuşi experienţa pe care o poţi trăi citind o carte se duce mult mai departe de satisfacerea nevoilor primare şi ajunge la partea poate cea mai preţioasă a fiinţei umane, sufletul. Cititul este hrană pentru suflet, iar odată ce înţelegi acest lucru te laşi învăluit de bunăvoie de vraja cărţilor.
Cristina Drăgulin ne-a oferit o altă perspectivă asupra beneficiilor cititului. Vorbind din postura specialistului, Cristina ne-a povestit cum a ales să folosească biblioterapia (terapia prin lectură) ca metodă în procesul de terapie. În viziunea ei, cititul este o modalitatea foarte eficientă de descoperire a resurselor interioare şi combinat cu terapia poate avea rezultate uimitoare. Cu toate că a promovat intens cititul în rândul clienţilor ei, reticienţa a fost totuşi mare. Atunci, ne-a povestit Cristina, a încercat să folosească în avantajul ei pasiunile clienţilor şi i-a propus unei cliente pasionate de arta culinară să gătească o reţetă dintr-un roman. În felul acesta, doamna a fost nevoită să citească cartea, iar spre bucuria Cristinei, doamna a fost încântată de idee şi chiar a început să citească din ce în ce mai mult.
Povestea Cristinei a adus în discuţie o idee susţinută de toţi invitaţii: dorinţa de a convinge persoanele necititoare să dea o şansă cărţilor. Cum reuşeşte un pasionat de lectură să convingă o persoană să citească? Fie prin pasiune sau perseverenţă, răspunsul a rămas totuşi ca o temă pentru acasă pentru toţi cei prezenţi în sală.
Cititul este o alegere şi cred că până la urmă convingerea că ne poate aduce o sumedenie de beneficii trebuie să vină din interior şi abia apoi din exterior. Cu siguranță, în existenţa fiecăruia, mai ales în cea timpurie, ar trebui să existe oameni precum profesori, părinţi, prieteni care să ne reveleze magia cititului, însă la maturitate datoria de a ne duce spre cărţi trebuie să ne aparţină în primul rând nouă. Suntem responsabili pentru sufletul nostru, pentru o dezvoltare armonioasă cu noi înşine, dar şi cu cei din jur, iar lectura poate juca un rol decisiv.