Îmi place să cred că zicala dacă nu acum, atunci când? a apărut ca o reacție împotriva altei zicale, merge și așa. Îmi mai place să cred că cei care au rostit-o pe prima sunt fix acei oameni de care are nevoie o societate pentru a supraviețui, salvatorii. Știți la ce fel de salvatori mă refer: acei oameni care s-au săturat de comoditate și de stereotipurile de la fiecare colț de stradă. Acele persoane pe care le recunoaștem dintr-o mie, pentru că sunt singurii care își țin capul ridicat, când ceilalți îl lasă în jos. Și, mai ales, nu tac când îi doare, dar nici nu se vaită, ci se ridică și spun unde și cine i-a lovit. Și-și fac singuri dreptate când văd că nu are cine să le facă. În plus, zâmbesc când sunt fericiți și plâng fără jenă când sunt triști, pentru că știu că a rămâne sincer e primordial într-o lume în care toți se mint fără niciun scop. Și, deși le e teamă, merg mai departe. Da. Asta fac. Merg mai departe. Înțelegeți despre ce fel de oameni vorbesc?

Din fericire, mai există astfel de oameni și am avut ocazia să îi cunosc, miercuri, 28 aprilie, în cadrul conferinței dedicate includerii în societate a romilor și a altor grupuri vulnerabile. Desfășurat la Muzeul Culturii Romilor, evenimentul a fost realizat pe fundalul Programului de Cooperare Elvețiano-Român. Drept urmare, printre cei care au luat cuvântul s-au aflat atât ambasadorul Elveției în România, Jean-Hubert Lebet, cât și Secretarul de Stat, Enikő Lacziko, din partea Departamentului pentru Relații Interetnice al Guvernului.

Programul de Cooperare Elvețiano-Român se defășoară în perioada 2009-2019 și administrează contribuția financiară pentru România, participând la reducerea diparităților economice și sociale în cadrul Uniunii Europene.

În acest context, pe fondul tematic numit Incluziunea romilor și a altor grupuri vulnerabile, au fost inițiate diverse proiecte ce au ca obiectiv îmbunătățirea comunităților rome din punct de vedere educațional, al sănătății, economic și profesional.

Fundații precum: FAER, Fundația Creștină Diakonia, HEKS (Elveția), Terres des Hommes (Elveția), Centrul Romilor Amare Rromentza, Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună, PACT, Fundația Pestalozzi România, Habitat for Humanity, Sastipen, Caritas Satu Mare și CRCR contribuie, prin acțiunile lor, la schimbare. Multe dintre proiecte fiind dezvoltate încă din 2013, pe parcurs s-au înregistrat rezultate semnificative, fundațiile implicate reușind să aducă îmbunătățiri în domeniile menționate.

Dincolo de aspectele administrative, organizațiile au vrut, mai ales, să spună povești prin prezența lor acolo. Desene despre familia ideală la care visează mulți copii romi, obiecte handmade realizate de meșteșugarii romi, istorisiri din viețile zilnice ale copiilor sunt doar câteva dintre lucrurile care ne-au făcut să zâmbim și să manifestăm empatie față de trăirile lor.

Costi: pentru mine, părinții mei sunt tot ce am mai scump pe această lume. Îi iubesc și mă iubesc.

Alexandru: Mă numesc Alexandru. Îmi plac gagicile și fotbalul. Vreau să devin cântăreț cum e Connect-R. Personajele mele preferate sunt: Batman, Jackie Chan că se bate bine și surioara mea frumoasă, pe care o cheamă Riana. Sunt foarte cuminte și viața mea e bună câteodată.

Radu Constantin: Când voi fi mare vreau să devin dedectiv particular și mare gagicar. Îmi place să fac lucruri mărețe și să mă dau cu parașuta.

Seara a cuprins și o discuție interesantă între Mircea Toma, președinte ActiveWatch, și Mihai Ioana, primarul de etnie romă al satului Grădinari, județul Olt. În cadrul interviului, domnul primar a vorbit despre proiectele pe care le-a desfășurat în favoarea romilor de când este la conducere, precum și despre intențiile sale viitoare. Interesant este faptul că deși doar 30% dintre săteni sunt romi, iar restul de 70% sunt români, primarul de etnie romă a fost totuși ales. În același ton, Luiza Maria Medeleanu, coordonator de proiecte în cadrul programelor educaționale, tot de etnie romă, și-a povestit parcursul educațional. Prin discursul său și prin emoție a vrut să demonstreze că romii pot face lucruri extraordinare și se pot dezvolta, în ciuda discriminărilor existente.

Așadar, acești oameni au arătat că schimbarea există și este chiar vizibilă. Au învățat să-și facă singuri dreptate și să preia inițiativa. Poate chiar ei au inventat zicala dacă nu acum, atunci când? și au devenit salvatori. Poate nu-și dau seama. Poate că nici nu trebuie să-și dea seama, important e că există și că iau măsuri. Sunt oamenii care nu se vaită, nu tac când îi doare și rămân sinceri într-o lume în care toți se mint fără rost. Da. Fix de acei oameni avem nevoie, despre ei vorbesc.

sursa foto: (c) Beatrice Mituleci