Cuvântul dolar, denumirea monedei mai multor state, are o origine mai puțin bănuită, provenind din germ. Joachimstaler, o monedă nemțească folosită în secolul al XVI-lea, denumită astfel datorită faptului că era bătută din argintul extras din zona Joachimsthal (în rom., „Valea lui Ioachim”), din Boemia (astăzi în Republica Cehă). Această monedă a fost apoi numită thaler, daler/daller și, în final, dollar – toate variante prescurtate ale etimonului Joachimstaler. Așadar, între arhaismul taler și actualul dolar nu există, de fapt, decât o mică diferență formală, în plan fonetic.
Sub forma în care circulă astăzi (dolar), acest cuvânt a pătruns în Anglia prin anul 1553, însă destul de lent, întrucât englezii foloseau poundul, șilingul (engl. shilling) și pence-ul ca monede. Totuși, englezii au utilizat o bună perioadă de timp cuvântul dolar, cu scopul de a denumi monedele naționale ale câtorva state străine[1], inclusiv pentru peso al Spaniei, o monedă de aur de largă circulație în coloniile britanice din America de Nord, înainte și în timpul Revoluției americane.
Când s-a semnat Tratatul din Paris, în 1783, Marea Britanie a recunoscut oficial independența Statelor Unite ale Americii, iar noua republică și-a stabilit propria monedă, datorită, în mare parte, stăruințelor lui Thomas Jefferson, care a preferat un etalon monetar zecimal, bazat pe dolar. Propunerea sa a fost adoptată de Congresul Confederației în 1785, primii dolari americani fiind bătuți în 1794. Așadar, dolarul nu reprezintă moneda țării care a dat naștere cuvântului ce o desemnează, întrucât germanii au folosit marca nemțească (germ. Deutschemark) până în anul 2002, când în Germania s-a adoptat moneda euro. Și nici cealaltă variantă nu e valabilă, după cum am fi fost tentați să credem: aceea că acest cuvânt a luat naștere în țara în care etalonul monetar este reprezentat de moneda pe care o desemnează (i.e. Statele Unite ale Americii, de regulă).
De asemenea, am putea crede, în mod greșit, că semnul dolarului ($) a fost creat pornindu-se de la literele U și S (din United States), acestea fiind suprapuse una peste alta. Dar simbolul se utiliza încă dinainte ca America să fie colonizată și se pare că datează din perioada dolarului pilar din Spania sau a monedei peso din America hispanică, semnul „$” fiind pentru prima oară atestat în corespondența de afaceri britanică, americană, canadiană, mexicană și hispano-americană, în general, din anii 1770, cu referire la o astfel de monedă spaniolă. Dolarul spaniol, reprezentând „o parte din opt”/„o optime”, pentru că valora opt reali (realul fiind o altă monedă spaniolă, mai veche), avea astfel ca simbol litera S, care simboliza în acest mod o parte din grafia cifrei 8. Semnul S era străbătut de două linii verticale, care semnificau Pilonii lui Hercule, vechiul nume dat Strâmtorii Gibraltar[2]. Comercianții, se pare, în loc să scrie cuvântul dolar (sau peso) în calculele lor de pe hârtie și în tranzacțiile realizate în scris preferau să noteze de mână acest semn; uneori, și în vorbire, în loc să pronunțe acest cuvânt, făceau un semn cu mâna, care denota acest simbol. Moneda respectivă, cunoscută și în America de Nord, britanică, a reprezentat modelul de monedă pentru Statele Unite, dar și pentru noile republici din America Hispanică (de pildă, pentru peso mexican, pentru realul peruvian sau pentru solul bolivian).
O altă explicație pentru acest semn ar fi aceea potrivit căreia $ reprezintă suprapunerea literelor I sau J peste S, pentru a denota inițialele Sfântului Joachim, care a dat numele locului unde au fost realizați primii taleri (dolari, mai târziu), i.e. Joachimsthaler. Această teorie este mai verosimilă întrucât explică astfel inclusiv reprezentarea grafică a dolarului printr-un S întretăiat de o singură linie verticală și nu de două, după cum mai apare.
Există o multitudine de teorii referitoare la etimologia semnului dolarului, însă cele prezentate mai sus sunt acceptate de către istorici ca fiind cele mai plauzibile.
Însă semnul dolarului este folosit și în informatică, cu mai multe scopuri, fără nicio legătură cu sistemul monetar; de exemplu, în limbaje de programare precum limbajul BASIC, Pascal sau Delphi, „$” denumește unele constante și variabile. Ba mai mult, acest semn este utilizat chiar și în biblioteci, pentru catalogarea anumitor subsecțiuni. Din punct de vedere stilistic, se mai utilizează și în crearea anumitor grafisme, cu precădere în limbajul mediatic, pentru a indica opulența și excesul de bani pe care îl afișează anumite persoane/entități, astfel: Micro$oft, Bill Gate$, Di$ney etc.
Cuvintele reflectă istoria aproape la fel de bine ca actele oficiale. În lipsa hârtiilor valoroase, ele sunt, în prezent, mesagerii principali ai trecutului. Un asemenea „mesager” este și cuvântul dolar, precum și semnul care îl reprezintă, mult mai cunoscut și mai încărcat de istorii și de semnificații. Un cuvânt care, prin ceea ce denotă, a scris, scrie și va scrie încă multă istorie.
Bibliografie:
Bill Sherk, 500 Years of New Words. The fascinating story of how, when, and why hundreds of your favourite words first entered the English language, Toronto, The Dundurn Group, 2004.
[1] Astăzi, dolarul reprezintă moneda oficială a numeroase state, printre care: Statele Unite ale Americii, Ecuador, Puerto Rico, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Jamaica, Liberia, Namibia, Singapore, Taiwan, Zimbabwe.
[2] O altă teorie, comună cu cea prezentată aici, este aceea potrivit căreia semnul dolarului ar deriva de la insigna armatei spaniole, care reprezenta aceiași Piloni ai lui Hercule, străbătuți de o panglică ondulată. În 1492, Ferdinand al II-lea al Aragonului a adoptat acest însemn, la care a adăugat inscripția latinească Non plus ultra („Nimic mai mult dincolo de…”) cu sensul de „aici se sfârșește lumea”, adică la Strâmtoarea Gibraltarului. Când însă Cristofor Columb a ajuns în America, legenda spune că inscripția s-a schimbat în Plus ultra („Mai mult dincolo de…”). Simbolul acesta a fost adoptat astfel și de Carlos (Charles) al V-lea ca insignă a armatei sale și pentru a reprezenta posesiunile spaniole din zona Americii. Apoi, același simbol a fost bătut pe monedele de aur și argint ale Sfântului Imperiu Roman din acea vreme, monede care înfățișau Pilonii lui Hercule pe cele două emisfere, cu o panglică în formă de S înfășurată în jurul acestora. Acestea au fost răspândite prin Europa, ajungând până în America și Asia.