Fiecare dintre noi are o pasiune sau o înclinație anume pentru un domeniu. În general, o descoperim în primii ani de viață pentru că atunci, fascinanți de lumea care ne înconjoară, începem să o explorăm pentru a o înțelege. Una dintre modalitățile de descoperire și transpunere vizuală a celor din jur este aceea a desenelor animate, parte integrantă a copilăriei noastre, o amintire frumoasă, sădită adânc în suflet.
Trecut al prezentului sau prezent al trecutului, îndreptar civic și moral, istoria cuprinde, în ansamblul său, o constantă și perpetuă succesiune de raporturi cauzale, coroborate cu efecte particulare și generale asupra indivizilor, grupurilor, comunităților ori a statelor.
Utilitatea istoriei rezidă mai ales în factorul social. Necesitatea de a ști ce s-a întâmplat în trecut, pentru a găsi răspunsuri la întrebări actuale, și folosul acumulării unui bagaj de cultură generală, indiferent de vârstă ori de mediul de provenienţă, țin de însăși evoluția și dezvoltarea ființei umane.
Încercăm (re)povestirea istoriei pe înțelesul tuturor. Să poți face asta atunci când publicul este format din copiii ce abia descoperă lumea este, într-adevăr, o provocare. Fiecare eveniment trebuie adaptat şi sintetizat într-un limbaj accesibil, păstrându-se o notă educativă, în sensul captării factorului moral.
Transpunerea istoriei pentru cei mici se poate realiza, așadar, prin intermediul desenelor animate, care au drept punct de plecare un fapt istoric. Există exemple pozitive, care au reușit să păstreze intacte anumite noțiuni de istorie. Uneori, esența istorică de la care se pornește se poate pierde, lăsând loc ficţiunii, în mai mică sau mai mare măsură. Este posibil, aşadar, ca povestea finală să nu mai aibă legătură cu adevărul istoric, iar aici apar probleme, în sensul delimitării și diferențierii elementului fictiv de cel non-fictiv. Cele două situații au însă un punct comun, care este, probabil, cel mai important: pot declanșa în sufletul și mintea unui copil pasiunea pentru istorie și dorința de cunoaștere, stimulând astfel curiozitatea epistemică nativă, factor esențial în dezvoltarea armonioasă și multilaterală a acestora.
Țin minte că datorită desenelor pe care le urmăream mi-am descoperit și talentul artistic. De asemenea, anumite desene animate au trezit în mine pasiunea pentru istorie. Am fost fascinantă de lucrurile care ieșeau din tiparul de normalitate impus de societate. Stăteam în fața televizorului, uitându-mă la canalele în limba engleză, ceea ce m-a ajutat să îmi îmbunătățesc și cunostințele lingvistice, dar de asta mi-am dat seama ceva mai târziu. Lista e lungă, însă, dintre toate animațiile, Tutenstein a căpătat, odată cu trecerea timpului, o semnificație aparte, deoarece m-a făcut să vreau să știu mai multe despre istoria Egiptului Antic.
Tutenstein este un serial de animație produs de Porchlight Entertainment, pentru canalul Discovery Kids, și are la bază benzile desenate create de Jay Stephens (n. 1971).
Primul episod – The Awakening – a fost difuzat în S.U.A. pe data de 1 noiembrie 2003. În total, producția însumează 3 sezoane a câte 13 episoade fiecare, iar finalul poveștii a fost transpuns într-un film de animație ce a apărut în 2008: Clash of the Pharaohs.
Cleo Carter este o tânără pasionată de istoria Egiptului Antic, interes care crește după ce tatăl său dispare. Citind despre faraoni, se simte mai aproape de părintele ei. Povestea începe când Cleo readuce la viață mumia faraonului Tutankhensetamun, care murise în urmă cu 3000 de ani, pe când era doar un copil. Datorită acestui eveniment, Cleo decide să îl numească Tutenstein, făcând astfel trimitere la Tutankhamun, care a murit foarte tânăr, în condiții misterioase, și la personajul Frankenstein. Cei doi sunt mereu însoțiți de motanul ce capătă, odată cu trezirea lui Tut, darul vorbirii: Luxor. Numele său amintește de celebrul templu din Luxor, dar și de faptul că pisica era un animal venerat în Egiptul Antic și era protectorul faraonului.
Mai apar și alte personaje, precum Horace Behdety, directorul muzeului, un om însetat de publicitate, fără să țină cont de ce natura este aceasta, sau Walter Jacobs, paznicul care nu își face treaba prea bine, ceea ce e un lucru bun pentru Tut, care se poate plimba liniștit prin muzeu. Singurul personaj care poate fi considerat un exemplu de profesonalism și dedicație este Dr. Roxanne Vanderwheele sau Dr. V., cum îi spune Cleo, care și-a devotat viața studierii istoriei Egiptului Antic, iar acest lucru se vede de fiecare dată când suține conferințe sau când prezintă vizitatorilor colecțiile din muzeu.
În fiecare episod, Tut, Cleo şi Luxor se luptă cu forţele răului care vor să îi fure sceptrul faraonului pentru a conduce lumea. Din fericire, personajelor principale le vin în ajutor divinităţile egiptene: Bastet, Bes, Hathor, Isis, Maat, Osiris, Ra, Sehmet, Seth sau Thot. De asemenea, sunt prezentate anumite legende sau ritualuri specifice, precum Judecata faronului[1], călătoria lui Ra din fiecare noapte[2] sau moartea lui Osiris[3]. Trebuie menționat faptul că egiptologul Dr. Kasia Szpakowska a fost consultată de echipa de producţie a desenului animat care a dorit să ofere copiilor şi un set de valori despre adevăr, prietenie, iubire, loialitate, și o lecție de istorie.
Crescând într-un mediu în care cultul valorilor și al trecutului mi-a fost insuflat prin intermediul artelor și al științelor umaniste, fascinația pentru istorie s-a născut timpuriu, aproape inevitabil. A fost nevoie de trecerea timpului, de o doză crescută de maturitate și de apariția unor oameni cu adevărat speciali pentru ca această stare de fapt să fie conștientizată și să se transforme într-o certitudine, într-o dragoste sinonimă cu dorința constantă de a cerceta și de a cunoaște, cu însăși voința de a trăi.
În copilărie, propriu-mi interes pentru trecut, mai ales față de istoria familiilor regale europene, și-a găsit expresia în desenul animat Prințesa Sissi. Pornind de la o idee a lui Bruno Bianchi (1955-2011), scenarist, producător și realizator de desene animate, producția franco-canadiană, intitulată original Princesse Sissi, a fost difuzată, între anii 1997-1998, de canalul de televiziune France 3 și de Radio Canada, rulând ulterior și în America, Italia, Germania, Grecia, Finlanda, Olanda, Ungaria, dar și în România (pe Fox Kids, apoi Jetix).
Pe parcursul unui sezon a 52 de episoade se conturează viața figurii titulare Sissi, respectiv a prințului Franz. Apartenentă a micii nobilimi rurale, Sissi locuiește în castelul Possi (Possenhofen), alături de părinții săi, ducele Max și Ludovica, și de frații săi, un rol important jucându-l Tommy. Între Sissi și Franz, moștenitor al tronului austriac, se înfiripă o poveste de iubire privită circumspect atât de tatăl fetei, opozant al politicii vieneze, cât și de mama lui Franz, împărăteasa Sophia, care dorea pentru fiul său fundamentarea unei alianțe matrimoniale avantajoase din perspectiva politico-financiară.
Conflictele regionale din cuprinsul Imperiului sunt completate de mașinațiunile orchestrate de către Zottornick la curtea de la Schönbrunn. Consilierul fără scrupule urmărește dobândirea unei forțe politice și a unor numeroase avantaje materiale, exercitând o influență majoră asupra împărătesei Sophia. Helena, fiica solemnului baron Von Grossberg, aspirantă la titlul de soție a prințului Franz, devine invidioasă pe Sissi, îi condamnă în mod repetat originile și dorește cu orice preț să capteze atenția tânărului prinț. Apare, de asemenea, și contele Arkaș, care urmărește evacuarea familiei lui Sissi de pe domeniul de la Possi, întemnițându-i tatăl.
Cei doi duc o luptă neîncetată pentru a rămâne împreună. Pe de-o parte, Sissi învață protocolul riguros al curții imperiale și încearcă să se integreze în înalta societate austriacă, iar, pe de altă parte, Franz se confruntă cu opoziția fățișă a mamei față de viitoarea noră. Ultimul episod, intitulat sugestiv Le triomphe de l’amour, îi prezintă pe îndrăgostiți în momentul în care își unesc destinele, în pofida diverselor conjuncturi profund nefavorabile și periculoase pe care aceștia le traversează în parcursul acțiunii.
Majoritatea personajelor desenului animat sunt figuri reale. Cei doi protagoniști, Elisabeta de Wittelsbach, alintată Sissi (sau varianta Sisi, cu care își semnează, de altfel, corespondența personală[4]) este, la origine, ducesă de Bavaria. Aceasta devine, prin căsătorie, împărăteasă a Austriei și regină a Ungariei. Franz-Joseph, din Casa de Habsburg-Lorraine, este împărat al Austriei și rege apostolic al Ungariei, ultima titulatură fiind dobândită odată cu instituirea dualismului austro-ungar, în 1867.
Există o serie de inadvertențe istorice în ceea ce privește personajele, evenimentele și redarea culorii epocii, asumate de către Claude Scasso, unul dintre scenariști. Logodna și, ulterior, căsătoria dintre Franz-Joseph și Elisabeta au fost oficiate de la bun început, întrucât cei doi nu s-au cunoscut în prealabil, așa cum este sugerat în desenul animat. Inițial, principelui moștenitor i-a fost promisă mâna Helenei, în serial – adversara principală, dar în realitate – sora mai mare a lui Sissi. Înțelegerea în vederea acestei uniuni a fost perfectată de Sophia, arhiducesă de Austria și Ludovica, ducesă de Bavaria, acestea fiind, la rândul lor, surori. Franz a preferat-o însă pe Elisabeta. Rezultă, așadar, din scurta genealogie, faptul că Franz-Joseph și Elisabeta erau veri de gradul întâi, element disimulat în desen. O altă chestiune ce ține de ficțiunea istorică este aceea a existenței unui război austro-ungar, generator de instabilitate politico-economică, tulburări sociale și insurecții în Imperiu, or, cele două state nu s-au aflat în conflict (poate fi amintit, ca o posibilă sursă de inspirație, războiul austro-prusac din iunile iunie-august ale anului 1866). Ținutele, îndeosebi cele feminine și ale lui Sissi în particular, nu concordă cu descrierile și picturile vremii, însă vestimentația masculină, uniformele în special, sunt realizate mult mai veridic.
În ciuda unor ingerințe fictive, mai mult mai puțin pronunțate, atât Tutenstein, cât și Prințesa Sissi rămân două seriale animate inspirate în principal din istorie, care pot servi copiilor drept o manieră plăcută de a cunoaște trecutul.
Bibliografie:
http://www.filmaffinity.com/en/film137787.html – accesat la 01.03.2015.
http://tvtropes.org/pmwiki/pmwiki.php/WesternAnimation/PrincessSissi – accesat la 01.03. 2015.
[1] După moarte, faraonul trebuie să coboare în lumea subterană, unde este judecat de Osiris. Zeița adevărului, Maat, are sarcina de a cântări pe o balanță inima mortului, care este cu atât mai grea cu cât este mai plină de greșeli. Pe celălalt taler al balanței stă pana adevărului. Dacă omul a păcătuit mult în timpul vieții, inima este înghițită de un monstru cu corp de hipopotam și cap de crocodil.
[2] Ra călătorea prin lumea subterană în fiecare noapte în nava sa și trecea prin 12 porți (fiecare reprezenta o oră din noapte). Se spune că atunci când Ra sfârșea călătoria subterană soarele răsărea din nou pe cer, chiar dacă Seth trimitea mereu un șarpe-demon, numit Apophis, care să împiedice acest fapt.
[3] Seth dorea mult să conducă Egiptul și s-a luptat cu fratele său Osiris. L-a înecat în Nil și i-a tăiat corpul în mii de bucățele și le-a aruncat în diferite părţi ale ţinutului. Isis a adunat toate bucățile soțului, reuşind, până la urmă, să-l readucă la viaţă.
[4] Jean des Cars, Sissi, împărăteasa Austriei, editura Corint, București, 2013, p. 18.