În ultima perioadă am auzit discutându-se tot mai mult despre conceptul mindfulness, unul greu de explicat conform specialiștilor, dar care merită din plin aprofundat și practicat. Abordarea acestuia în domenii precum psihologie, management sau dezvoltarea relațiilor personale, profesionale și spirituale ne îndeamnă pe fiecare dintre noi să realizăm o introspecție cu privire la semnificația sa. Zilnic interacționăm cu oameni, ne lovim de situații, ne învârtim în diverse cercuri, dezvoltăm relații de tot felul: personale, sociale, profesionale. Toate acestea au în comun o singură întrebare: cum reușim să creștem calitatea relațiilor și implicit a vieții, amenințați fiind de stresul cotidian? Mindfulnessul poate reprezenta un răspuns practic de care avem sau vom avea nevoie la un moment dat.
Înconjurată de oameni dornici să descopere semnificațiile și marile secrete din spatele conceptului de mindfulness, am descoperit o atmosferă încărcată de relaxare. Evenimentul Mindfulness în viaţa cotidiană: Beneficiile în relaţii, profesie şi dezvoltare personală a fost organizat de Editura Herald în colaborare cu Mindfulness Institute, Asociația Multiculturală pentru Psihologie și Psihoterapie și autoarea Daniela Andreescu. Așadar am pornit într-o călătorie a cunoașterii, plecând de la întrebarea: Ce căutăm de fapt în seara aceasta?
Primul discurs al serii a fost susținut de Mihai Popa Radu, trainer și fondator Mindfulness Institute. Prezentarea lui s-a centrat în jurul perspectivei de mindfulness aplicat în business. Importanța pe care o acordăm concentrării cotidiene în sarcinile de la locul de muncă reflectă o luptă pe care o putem duce cu stresul. Fiecare dintre noi trebuie să dezvolte un cadru optim exteriorizării emoțiilor și totodată pentru autoreglarea acestora. La începutul serii am fost provocați să ne jucăm de-a imaginația, cu ochii închiși timp de un minut, întrucât era nevoie să conștientizăm că toți păstrăm în noi un dar al prezentului. Recunosc că am trăit o senzație minunată, într-o sală plină de oameni, auzind liniștea dincolo de limitele sale.
Trebuie să ne oprim, să nu facem nimic, să avem curaj pentru a ne face timp ca măcar de trei ori pe zi să facem astfel de gesturi de generozitate pentru noi.
Fiecare deține o armă pe care nu o conștientizează: puterea de a alege cum răspunde. Mihai Popa Radu a definit foarte frumos mindufulnessul ca fiind îngrijirea propriei minți. Noi deținem controlul asupra gândurilor și propriei minți. Faptul că uităm să ne trăim prezentul nu face nimic altceva decât să ne formeze într-o manieră distructivă pentru viitor.
Stăm să ne panicăm de ce o să se întâmple, ne temem de viitor, însă uităm să avem fundamentele prezentului.
Trăim într-un ritm alert, asta o știm cu toții. Ne aruncăm în haosuri cotidiene, de cele mai multe ori puternic dezorganizate. La un moment dat se vorbea despre obsesia fiecăruia dintre noi pentru multitasking sau despre cum alergăm să facem multe lucruri, adesea într-un timp scurt. Acest lucru se întâmplă fiindcă suntem bombardați zilnic cu informații, însă nu am ajuns în punctul în care să avem capacitatea de a le discerne și de a prelua ceea ce ne ajută cu adevărat în realitate.
Simțim uneori că ne pierdem busola. E important să acceptăm că acest lucru se întâmplă și să ne oprim din a ne blama.
Uneori ne umplem mintea cu gunoi. Informația nu devine cunoaștere doar pentru că mi-am luat 10 cărți, ci de abia atunci când mi-am făcut timp să o asimilez și să o prelucrez.
Primul invitat a subliniat principalele beneficii ale mindulfulnessului: dezvoltarea inteligenței emoționale, creșterea concentrării, reducerea stresului, sporirea gradului de fericire și scăderea agitației mentale. În concluzie, ar trebui să căutăm mai mult starea de fericire durabilă, fiindcă acest tip de fericire aduce un mare aport activ al sinelui. De asemenea, mi s-a părut foarte interesantă paralela făcută de Mihai Popa Radu între fizic și mental. Acesta a punctat faptul că meditația mindfulness este de fapt fitness pentru minte, întrucât digestia mentală este la fel de importantă ca digestia fizică.
Abordăm un mod gresit de a ne raporta la viață. Gândim ce a fost sau ne preocupă prea mult ce o să fie. Ne rămâne puțin timp în care mintea este aici, acum.
Gaspar Gyorgy este psiholog și preşedinte al Asociaţiei Multiculturale pentru Psihologie şi Psihoterapie. Perspectiva sa a făcut referire la mindfulnessul din cadrul relațiilor de familie, de cuplu și sociale. Faptul că în fiecare zi suntem provoacați să trăim experiențe noi, să întâlnim alte persoane și perspective diferite de a trăi, poate reprezenta o sursă inepuizabilă de stres la toate nivelurile. Trăirea acestora, conștientizarea și totodată acceptarea lor au reprezentat punctele pe baza cărora s-a desfășurat discursul tematic susținut de cel de-al doilea invitat.
Relațiile reprezintă contextul fără de care nu am conștientiza cine suntem. Avem nevoie de celălalt pentru a reflecta cine suntem.
Accentul pus pe importanța interacțiunii între oameni, a faptului că oricât am încerca să ne îndepărtăm de ceilalți în diverse ipostaze, de cele mai multe ori, fiecare se va întoarce într-o relație, a dat o notă de sensibilitate întregului discurs. Importanța relaționării ne provoacă să descoperim universul interior, propria identitate și cine suntem în diferite contexte. În momentul în care relaționăm, descoperim că în noi zac universuri pe care poate nu le cunoșteam sau, mai mult decât atât, pe care nu aveam curajul să le conștientizăm. În același timp, faptul că putem regăsi în celălalt universuri asemănătoare ne poate aduce mai aproape și poate astfel consolida relația.
Interacțiunea cu celălalt mă ajută să mă vindec.
Gaspar Gyorgy a definit foarte frumos mindfulnessul ca fiind esența cultivării relațiilor de iubire.
Dacă dezvoltăm relații sănătoase, vom trăi Raiul pe Pământ. Dacă vom dezvolta relații toxice, atunci vom trăi Iadul pe Pământ. Să nu uităm că ne naștem datorită relațiilor.
Relațiile ajung inevitabil la un moment dat într-un punct în care sunt caracterizate de instabilitate. Într-o continuă dinamică a societății, fiecare om va trece prin procese de adaptare și readaptare în contexte, relații, alegeri. Cu toate acestea, relațiile trebuie menținute la un nivel echilibrat, astfel încât fiecare să conștientizeze rolul și responsabilitatea cuvenită.
Relațiile sunt ca un dans. Este nevoie de pași de apropiere, dar totodată avem nevoie să învățăm care sunt pașii distanțării.
Fiecare este unic, iar tocmai această unicitate poate conecta sau deconecta o relație, în funcție de ce alegem să trăim, dar mai ales în funcție de cum acceptăm emoțiile, trăirile și gândurile celuilalt.
Personalitatea e Cerul. Emoțiile și gândurile sunt norii de pe acesta.
Discursul lui Gaspar Gyorgy a fost astfel puternic încărcat de sensibilitate și emoție. Trebuie să învățăm cum să apreciem momentul prezent, oamenii cu ajutorul cărora dezvoltăm relații, ceea ce avem, dar mai ales ceea ce putem oferi.
Fiecare zi este o binecuvântare. Este important să trăim fiecare moment la adevărata lui valoare, deoarece o clipă de atenție poate face minuni.
Daniela Andreescu este coach, facilitator în dezvoltare umană şi mindfulness, autor. Abordarea acesteia s-a axat pe rolul mindfulnessului în dezvoltarea personală. Gestionarea emoțiilor, a trăirilor și a gândurilor umane ne îngreunează de cele mai multe ori starea de echilibru optim pentru alegerile pe care le facem, pentru relațiile dezvoltate. Conștientizarea propriei prezențe în viața fiecăruia influențează în mod direct conștientizarea prezenței celuilalt în viața noastră.
Relația cu sine poate să fie privit ca un vas gol. Cu ce îl umplem?
Dezvoltarea personală ajută să (ne) cunoaștem și să (ne) descoperim. Este foarte important să aflăm cine suntem, ce putem face, dar mai ales ce am putea deveni dacă ne-am acorda mai mult timp. Un timp pentru a ne trăi viața așa cum o simțim, nu doar în gânduri, ci și în trăiri și emoții, în acceptări și schimbări. Anticiparea momentelor pe care le vom trăi, lipsa de concentrare pe aici și acum ne aruncă într-un haos în care ne este aproape imposibil să ne mai descoperim sinele.
Ne trăim viața în minte, nu o trăim în realitate.
Exercițiile practice realizate de cel de-al treilea invitat au avut un impact frumos. Timp de câteva minute am putut să „ne privim cu ochii închiși” pentru a descoperi cum am reacționa în diferite ipostaze ale vieții. Am avut ocazia de a jongla cu imaginația și totodată de a percepe cât mai conștient realitatea. Fiecare este liber să creeze. Putem crea libertăți, povești încărcate de o imaginație plină de joc. Visele spre care tindem de cele mai multe ori sunt realități pe care dorim să le trăim. Nu știm cum, fiindcă poate nu avem suficientă răbdare să ne creștem visele.
Un vis nu poate deveni realitate până nu îl faci dorință și apoi începi să faci ceva pentru el.
Spre finalul discursului, Daniela Andreescu ne-a oferit într-o manieră simplă câteva sugestii pe care am putea să le practicăm, începând chiar din acest moment. Fiecare dintre noi are (ne)voie să spună:
STOP: fără autodenigrare, comparații cu ceilalți.
RESET: Când crezi că nu ești fericit cu propria viață, gândește-te că cineva e fericit pentru simplul fapt că tu exiști.
RESTART: Viața din fiecare ființă este prețioasă.
Pe lângă toate aceste prezentări susținute de cei trei invitați, evenimentul a continuat cu proiectarea documentarului The Mindfulness Movie. Acesta a analizat și prezentat în ansamblu conceptul de mindfulness, redând prin intermediul unor specialiști din diferite domenii modul în care conceptul se poate aplica în toate planurile pentru a oferi o calitate crescută a vieții și pentru a reduce considerabil nivelul de stres negativ. Evenimentul și-a propus să definească și să contureze clar ce înseamnă de fapt practica mindfulness. Prezentarea beneficiilor, exercițiile propuse de invitați și perspectiva fiecăruia de a prezenta această practică a oferit publicului oportunitatea de a-și căuta mai mult echilibrul din spatele vieții mentale, sociale, emoționale și personale. Mi-a rămas în minte un răspuns minunat oferit de Daniela Andreescu la întrebarea unei persoane din public, un răspuns pe care l-am păstrat în minte și în suflet:
Când e furtună pe mare este foarte greu să înveți să înoți.
Mi-am dat seama cu adevărat cât de frumos a fost întregul eveniment când am realizat că am plecat de acolo cu răspunsuri și cu întrebări. Discursul fiecărui invitat mi-a răspuns la întrebări pe care nu aveam curajul să mi le adresez, mi-a ridicat alte întrebări, dar mai ales mi-a oferit viziune. O viziune pentru viitor și o doză de conștientizare pentru prezent. Trecutul rămâne trecut.