So many books, so little time. (Frank Zappa)

Am început să citesc undeva pe la 6-7 ani, atunci când am și început să scrijelesc primele litere de tipar pe diverse foi din casă. Primele lecturi au fost dintr-o colecție de basme de Petre Ispirescu, cu o copertă inspirată din povestea Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Îmi amintesc că am citit-o de vreo două-trei ori pentru că îmi plăcea foarte mult universul pe care mi-l creasem prin intermediul acestor povești. La sfârșitul clasei I am primit ca premiu unul dintre volumele seriei Povești Nemuritoare și în momentul acela pasiunea mea a ieșit la iveală și mai accentuată. Am descoperit prin casă și câteva volume mai vechi și m-am apucat să le devorez. Le-am citit într-o ordine aleatorie, apoi am citit cele câteva volume în ordinea lor numerică. După ce le-am terminat, obișnuiam să deschid întâmplător unul dintre volume și să citesc povestea respectivă. La foarte scurt timp am întrebat-o pe mama ce să citesc în continuare și atunci mi-a recomandat Vrăjitorul din Oz. A fost probabil momentul inițial în care am conștientizat puterea pe care mi-o dădea o carte: aceea de a visa și de a călători spre locuri necunoscute prin intermediul cuvintelor.

În camera în care stăteam aveam o bibliotecă imensă – o mulțime de volume mai vechi sau mai noi, cu coperte cartonate unicolor sau cu imagini care îmi stârneau curiozitatea. După ce am terminat de citit și Vrăjitorul din Oz, am vrut să o recitesc, iar când mama m-a întrebat de ce fac asta, i-am răspuns: îmi place prea mult atmosfera și vreau să o retrăiesc. Abia atunci mama mea mi-a atras atenția asupra bibliotecii din casa noastră, spunându-mi că atmosfera din fiecare carte e unică și că e bine să o experimentez pe fiecare. Astfel am trecut la a doua carte din viața mea și apoi la a treia și așa mai departe, până am ajuns în ziua de astăzi.

Literature is a textually transmitted disease, normally contracted in childhood. (Jane Yolen)

Este foarte greu să îmi explic înclinația pentru lectură și tocmai de aceea am pornit de la această mică poveste. Aș minți să spun că nu știu de unde am moștenit această pasiune pentru că știu foarte bine: atât mama, cât și tatăl meu citesc foarte mult. Mama chiar îmi spunea câte cărți a citit când era însărcinată cu mine și uneori ele se regăseau și printre preferatele mele. Mama a fost așadar primul critic literar pe care l-am cunoscut, fiind persoana care spunea mereu că nu își amintește despre ce e vorba într-o carte pe care mi-o recomanda, doar pentru a mă face și mai curioasă. Probabil mi-ar fi mult mai greu să explic totuși de ce îmi place să citesc, mai ales când, până nu demult, eram înconjurată de prea puțini cititori. De când sunt în marea familie a societatesicultura.ro am descoperit mai mulți cititori decât mi-aș fi putut imagina vreodată, pentru că îi văd printre rândurile articolelor noastre, la evenimentele la care particip sau pur și simplu în cercul meu de prieteni.

Ca o fată născută și crescută într-o casă la oraș, fără prea mulți prieteni de joacă, mi-am satisfăcut dorința de a inventa și de a cunoaște noi spații și timpuri prin intermediul lecturii. Bineînțeles că și desenele animate s-au numărat printre activitățile mele favorite, dar mama mea nu era de acord să îmi stric ochii în fața televizorului, astfel că zi-lumină stăteam în curtea casei noastre și mă jucam. Atunci când am crescut și am învățat să citesc, ieșeam în curte și mă așezam într-un balansoar unde citeam liniștită, fără să fiu deranjată de cineva sau de ceva. Pasiunea mea a crescut treptat și am descoperit între timp noi motive pentru care iubesc lectura.

It’s true that adventures are good for people even when they are very young. Adventures can get in a person’s blood even if he doesn’t remember having them. (Eva Ibbotson)

Citesc pentru că îmi place să călătoresc oricând. De-a lungul „carierei” mele de cititor înrăit mi-au fost recomandate diferite cărți, însă de multe ori am citit cărți impuse de programa școlară. Printre ele s-a numărat și Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia de Selma Lagerlöf, care m-a învățat să văd lucrurile bune din jurul meu și să încerc să iau câte ceva din fiecare experiență. Pe lângă asta, la școală tocmai discutasem despre puterea imaginației, iar cartea aceasta a fost exemplificarea perfectă.

Citesc pentru că îmi place să călătoresc în timp. În școala primară l-am cunoscut pe Mark Twain, cu ale sale cărți – Prinț și cerșetor, Aventurile lui Tom Sawyer și Aventurile lui Huckleberry Finn. Pe de o parte, am călătorit în timp călătorind în Anglia Evului Mediu, descoperind nedreptăți și tristețe, la fel ca în cazul cărților lui Charles Dickens. Pe de altă parte, am întâlnit copii care aveau libertate sufletească și dorința de a descoperi noi lumi și noi aventuri. În plus, cântând și la pian, îmi era mult mai ușor să interpretez un pasaj muzical mai dificil dacă îmi compuneam o poveste în jurul său. Astfel, sonate de Beethoven sau de Mozart, studii de Liszt sau de Chopin deveneau fundalul sonor al imaginilor create prin intermediul lecturilor sau plăsmuite chiar de creativitatea mea. Tabloul era astfel complet,

I have hated words and I have loved them, and I hope I have made them right. (Markus Zusak)

Citesc pentru că sunt o fire destul de dificilă. Nu e frumos ce spun aici, dar uneori nici eu nu mă înțeleg. Cred că toți am trecut prin astfel de perioade în adolescență și fiecare le depășește într-un mod specific. Eu m-am afundat și mai mult în cărți, reușind să citesc vreo 3-4 cărți pe lună, în condițiile în care nu neglijam nici pianul sau școala. Mă descopeream pe mine printre rândurile pe care le citeam și îmi plăcea ce vedeam. Am citit foarte mult în perioada pre- și de facto adolescentină. Probabil din această perioadă m-a marcat cel mai mult Romanul adolescentului miop al lui Mircea Eliade și a fost momentul în care m-am îndrăgostit iremediabil de el. Am citit poveștile lui despre liceu și facultate pe nerăsuflate, descoperind cu fiecare pagină câte lucruri aveam în comun. Cum și eu încercasem să scriu povestiri și chiar un mic roman, cum și eu citeam orice îmi cădea în mână, cum nici eu nu eram genul de colegă foarte sociabilă – doar pentru a numi câteva. Am plâns când am terminat cartea și cred că nu a fost prima dată când am simțit această nevoie, dar atunci am simțit că s-a rupt ceva din mine când s-a terminat. Mi-am dat seama că toate au un sfârșit și mi-am dorit să trăiesc cât mai multe. De atunci mottoul meu este Carpe Diem, dar de aplicat l-am aplicat mult mai târziu.

Books are the carriers of civilization…They are companions, teachers, magicians, bankers of the treasures of the mind. Books are humanity in print. (Barbara W. Tuchman)

Citește Povești: Evoluția unei cititoare liniștite

Citesc ca să înțeleg ce se întâmplă în jurul meu. Pentru că trăim într-o lume din ce în ce mai tehnologizată și mai rapidă, îmi este din ce în ce mai greu să fiu la curent cu tot ce se întâmplă și să și înțeleg de ce lucrurile iau o anumită întorsătură. Salvarea mea? Cărțile! Citesc cărți psihologice ca să pot înțelege de ce oamenii acționează într-un anumit fel. Citesc cărți din alte culturi pentru a descoperi o altă lume. Citesc cărți de ficțiune istorică de autori străini pentru a prinde măcar o fărâmă din cauzalitățile istoriei. Așa am citit despre iubire și despre trădare, despre naționalism, despre patriotism și războaie, despre victime, despre sinucidere și moarte.

Motivele pentru care citesc sunt multe și uneori greu de definit. Le-am încadrat în niște categorii largi, fiecare la rândul lor cu mai multe elemente care mă definesc ca cititoare. Mi-am propus ca de acum înainte să fiu mai atentă la cum și cât citesc, astfel că pe contul meu de GoodReads sunt mai activă ca niciodată. Încerc să scriu despre fiecare carte pe care am lecturat-o, așa cum făceam în școala generală, tocmai pentru a o înțelege mai bine. Mi-am propus un obiectiv anual, dar țin cont și de sfatul mamei – importantă nu e cantitatea, ci calitatea –, astfel că încerc să iau ceva din fiecare carte.

Nu întotdeauna găsesc o motivație suficientă să citesc o anumită carte odată ce m-am apucat de ea. Recunosc, am lăsat și cărți neterminate, dar cred că singura la care nu m-am întors nici în 10 ani (literalmente) este Moby Dick. Probabil atunci încă nu trecusem de etapa mai copilărească a plictisului în fața descrierii sau poate nu m-a prins. Totuși, de fiecare dată când citesc îmi dau seama că fiecare carte vine cu o lecție despre mine, despre viață sau despre lume. Și de aceea continui să citesc orice și oricând.

If you only read the books that everyone else is reading, you can only think what everyone else is thinking. (Haruki Murakami)

Acest articol a fost scris pentru a susține campania inițiată de editura ALL, Citește povești.


sursa foto