La sfârșitul anului 2013 am avut oportunitatea să acopăr ca jurnalist subiectul privind colindul antisemit. Pe lângă faptul că era scandalos cum a fost gestionat tot acest fiasco m-au frapat alte două lucruri: percepția negativă pe care o au românii despre evrei și faptul că acest colind cules din folclor demonstra că această opinie are un fundal istoric. Însă cunoștințele mele în domeniul relației dintre comunitatea evreiască și România erau vagi. Știam că avem aceeași horă și că ei au dus oina în SUA și acolo a ajuns baseball. Însă aici intră în scenă documentarul Aliyah Dada al Oanei Giurgiu. Două ore despre istoria intimă a poporului român, a României, cu comunitatea evreiască și cu Israelul.
Povestea documentarului începe în Moinești, un orășel de la granița dintre Moldova și Transilvania. Acesta, uitat astăzi de lume, își duce existența sub hainele comunismului și are o importanță deosebită pentru istoria evreilor de pretutindeni din două cauze. În primul rând, din această urbe au plecat unele dintre primele comunități evreiești în Palestina, la începutul anilor 1880, cumpărându-și pământ în sătucul Rosh Pina. Și tot aici s-a născut celebrul Tristan Tzara, cu care ne mândrim că, român fiind, a dat viață curentului dadaist alături de un alt român, Marcel Iancu. Problema acestor doi „români” este că atunci când s-au născut au fost apatrizi, întrucât atât Tzara (pe numele său real Samuel Rosenstock), cât și Iancu erau evrei, într-o perioadă în care acest lucru îți excludea dreptul la naționalitate.
De aici începe un documentar absolut fabulos despre istoria evreilor din România și a călătoriei lor în Israel. O istorie sinceră a vieții comunității evreiești din România, o relatare care poate se va dovedi pentru unii mult prea sinceră. Interviuri luate prin viu grai unor supraviețuitori ai Holocaustului din România confirmă autenticitatea informațiilor. Un exemplu este regizorul Andrei Călărașu, născut Bernard Gropper, care și-a schimbat numele după orașul în care a coborât din trenul morții de la Iași.
Sunt lucruri pe care nu poți să le uiți, dar nu am vrut să vorbesc despre ele nici fetelor, nici nepoților, afirmă Mimi Artzi, soția lui Yitzhak, cunoscut drept un erou pentru că salva copiii din lagărele pentru jidani și țigani comandate de mareșalul Antonescu în Transnistria. Nu în Polonia. Nici în Germania. În Transnistria.
De asemenea, mai avem oportunitatea de a-i urmări și pe Moshe Gil, un reputat medievalist israelian de origine română, supraviețuitor al acelor vremuri, și pe soția lui Carol Buium Beniamini, care face precizări despre viața soțului său, descrisă mai pe larg în cartea sa, Un sionist în vremea lui Antonescu și după aceea.
De altfel, relația strânsă dintre România și Israel a făcut ca țara noastră să găzduiască una dintre primele două legații ale statului evreiesc din lume. Iar primul ambasador în România a fost un urmaș ai acelor primi coloniști din secolul XIX, Aviezer Chelouche.
Și dacă veni vorba de ambasade, trebuie menționat că documentarul îl are oaspete și pe Meir Rosenne. Cu o carieră ilustră în diplomație, el a fost unul dintre oamenii care au stat la baza negocierilor de la Camp David din 1979, dintre președintele Egiptului Anwar Sadat și prim-ministrul israelian Menachem Beghin, sub medierea președintelui american Jimmy Carter. Și care știe o română perfectă. Nu datorită profesiei, ci pentru că este născut la Iași.
În total peste 400.000 de evrei au plecat din România în Israel, iar mulți dintre aceștia au devenit elitele societății israeliene.
Elementele comune dintre cele două popoare, hibridizarea culturală creată de-a lungul timpului și istoria românilor evrei ar trebui să reprezinte suficiente teme care să surescite interesul tinerilor pentru Aliyah Dada.
Oana Giurgiu a montat acest documentar în stilul dadaist, neobișnuit pentru un material video, dar foarte inedit și interesant. De asemenea, a folosit numeroase înregistrări video și audio grăitoare, mărturii ale veridicității celor spuse în cele aproape două ore. Iar dacă Aliyah Dada pornește cu Moineștiul lui Tristan Tzara, el se termină cu muzeul dedicat acestuia de către prietenul său, Marcel Iancu: Muzeul Ianco-Dada din Ein Hod.
Aliyah Dada se termină cu următoarele cuvinte: Peste timp nu o să mai știe nimeni ce a fost românesc în Israel, cum nimeni nu va mai ști ce a fost evreiesc în România. Dragostea și ura dintre români și evrei s-a amestecat atât de bine încât nu se mai poate separa.
P.S.: acest documentar poate părea pentru mințile neinstruite o propagandă evreiască. Dar tocmai de aceea am spus neinstruite.
Subiecte controversate din istoria țării și a comunității evreiești din România vor fi puse în discuție vineri, 27 martie, de la ora 10.00, la Amfiteatrul Nicolae Iorga (Facultatea de Istorie Bdul Regina Elisabeta 4-12) odată cu proiecția documentarului Aliyah DaDa, regizat de Oana Giurgiu. Proiecția va fi urmată de o masă rotundă tematică, moderată de Lect. Dr. Andrei Florin Sora, în Sala de Consiliu. Invitate speciale la eveniment sunt Nava Semel și Hana Benyamini, două dintre protagonistele filmului Aliyah DaDa. Detalii aici.