Responsabil în domeniul Educației la Crucea Roșie, Ambasador Leadership Autentic, coordonator al echipei Radio Bloo, membru temporar în cadrul Cercetașii României, organizator al Concursului Național de creativitate digitală ExplorIT, voluntar al Asociației pentru Dezvoltare Activă (ADA). Cu un astfel de portofoliu se prezintă Smaranda Camber, tânăra din Bacău desemnată drept cel mai bun voluntar Junior al anului precedent în cadrul Galei Naționale a Voluntarilor.
Am descoperit o fire veselă, empatică și dedicată întru totul voluntariatului. Smaranda Camber mi-a povestit despre semnificația acestei lumi pentru un licean, influența asupra societății și capacitatea de a schimba perspective și mentalități.
Ai numai 17 ani și deja o activitate deosebită în sfera ONG. Care a fost momentul în care te-ai decis să începi să faci voluntariat?
Încă din clasa a VII-a m-a fascinat această idee, în momentul în care am participat la un concurs de prim-ajutor minunat organizat de voluntarii implicați în proiectul respectiv. La liceu, în clasa a IX-a, a venit momentul în care m-am putut înscrie în ONG-ul care a organizat concursul. De aici a început totul.
Acting European, unul dintre proiectele în care te-ai implicat, vizează, printre altele, un grad mai mare de cooperare a cetățenilor în ceea ce privește problemele comunitare. Cum crezi că pot fi aduse în atenția publicului cât mai clar?
Modul de adresare depinde de fiecare tip de public; așadar, cred că pentru copii sunt suficiente animațiile online ce abordează problemele ce îi pot afecta, dar, mai important, educația elementară pe care o primesc. Tinerii au nevoie de ceva relativ scurt, care să îi implice sau atragă. Și tind să cred că publicul matur are nevoie de dovezi clare că problema le va afecta cumva viața.
Practic, problemele bine strucurate, sub forma articolelor, videoclipurilor sau pozelor, pe internet, ajută conștientizarea problemelor în rândul majorității, dar pentru schimbarea propriu-zisă e nevoie de lucru cu factorii de decizie, ceea ce presupune documente și discuții formale. Sau manifestări publice de amploare – unde fiecare om contează!
Emani o energie frumoasă, pari caldă și optimistă. Ți s-a întâmplat ca, prin entuziasmul tău, să reușești să convingi și să motivezi și alți tineri să se implice ca voluntari? În ce măsură crezi că ai reușit?
În general, când vorbești cu mare drag despre ceva ce-ți place, îi atragi pe ceilalți spre subiect. Și tind să insist asupra beneficiilor voluntariatului (majoritatea elevilor se rezumă la a crede că e o diplomă), asupra experiențelor și dezvoltării dobândite. Cred că voluntariatul e subestimat de majoritatea oamenilor, de cei care se mulțumesc să-și spună că e o faptă bună sau e un act benevol care nu te ajută la nimic (exceptând cazul elevilor care trag să obțină adeverințe pentru bursă). Dacă am schimba perspectiva și l-am percepe ca pe un act de învățare, în care tu nu ești singurul beneficiar, în care îți poți propune ce și cum vrei să înveți și, mai important, dacă ne-am alege centrul de voluntariat în funcție de preferințele noaste și de domeniul ONG-ului, probabil și opinia generală ar fi puțin diferită.
Recent, în cadrul unei activități în care tinerii erau deschiși spre noi experiențe, am convins o parte din echipă să încerce sau să se implice mai mult în acest domeniu. Stăteam de vorbă cu o prietenă și din implicarea și pasiunea cu care vorbeam, i-am dat încrederea să voluntarieze. Am ajuns să fac asta fără să-mi dau seama, uneori.
Ce alte activități și lucruri te preocupă? În ce fel crezi că energia pe care o extragi din acestea te ajută în munca de voluntar și îți vor servi, în viitor, și în plan profesional?
Învățatul se pune? Nu cel impus de școală, ci cel de la oameni, prin oameni. Caut să aflu informații diverse – de la cele elementare pentru cultura generală până la modul de gândire sau de reacție al oamenilor. Mă pasionează și călătoritul, uneori cântatul la chitară sau joggingul.
Deja mă încarcă cu energie lucrul cu ceilalți voluntari, dar cred că restul activităților te definitivează ca om – pe plan psihic și fizic. Îți oferă noi idei, perspective, respectiv creativitate și rezistență fizică, care ajută, ulterior, surprinzător de mult în activitatea de voluntariat.
În mod cert mă vor ajuta în viitor, deși jobul la care tind teoretic nu există. Vreau să ajut oameni, învățându-i ceea ce nu deprind îndeajuns în școală. Pentru început însă trebuie să termin o facultate – sper la Administrarea Afacerilor din cadrul ASE Cluj (și concomitent să adun multă experență din grupuri nonformale), pentru ca apoi să devin trainer, formator sau lucrător de tineret.
Cum vezi tinerii secolului XXI? Consideri că accesul la informație și dinamica din social media îi face mai conștienți de propriile drepturi și mai dornici să și le exercite?
Cred în ideea că noi suntem cei mai norocoși, pentru că avem acces la mai multă informație decât orice altă generație. Dar cred și în manipulare – în faptul că unele rețele infomează, dar duc informația spre un anumit punct. Totuși, promovarea intensă a unor lucruri pozitive, precum campania Ieșiți la vot duce la exercitarea drepturilor.
Dar dacă nu le cunoaștem îndeajuns, pentru că nu ne interesează să accesăm acele surse obiective și adoptăm un comportament pasiv, ne irosim multe șanse – ca în viață: putem face atât de multe, dar noi nu suntem conștienți de asta! Avem multe drumuri deschise.
Câtă influență are implicarea în mediul ONG asupra propriei persoane, dar și în ceea ce privește relațiile interumane?
Voluntariatul m-a crescut, practic, ca om – prin persoanele cu care am lucrat, experiențele trăite și obstacolele depășite. Mi-am dezvoltat anumite competențe benefice în comunicarea și relațiile cu ceilalți.
În plus, simt că în fiecare ONG se formează câte un grup unit de voluntari, iar cei din ADA îmi devin o familie.
Reușești să împaci școala cu voluntariatul? Există o continuitate între cele două?
De cele mai multe ori, da. Deși au existat momente în care am realizat că, în pofida sacrificiilor pe care le fac, „salvarea lumii” poate să mai aștepte până termin perioada tezelor.
De obicei reduc somnul și activitățile în care îmi pierd inutil timpul. Oamenii cu care stau și lucrurile pe care le fac mă încarcă cu energie. Asta, plus porția considerabilă de cafea. Ceea ce înseamnă că e timp destul și pentru studiu. Dar dacă un timp nu învăț suficient (ar fi absurd să nu recunosc că uneori prefer distracția în detrimentul temelor), e necesar să mă concentrez pe școală în defavoarea altor activități.
Voluntariatul te ajută să deprinzi ceea ce nu înveți în școală – abilități practice, competențe de comunicare, cunoștințe diverse și diferite atitudini –, ca o completare eficientă a programei școlare.
Are generația ta puterea de schimbare?
Am deprins de la mentorul Victor Toma, președintele ADA, ideea că tinerii nu sunt doar viitorul, ei sunt și prezentul.
Cred că schimbarea începe de la fiecare individ și fiecare persoană o poate produce. Câți dintre voi aveți un vis, un ideal, o aspirație la care vă gândiți cu drag? Ar fi minunat dacă fiecare am face pași mici, în măsura noastră, spre acel vis. Chiar dacă fiecare dintre noi am eșuat la un moment dat, am plâns, am regretat ceva – toate au un rol, dacă suntem în stare să învățăm și să ne ridicăm din așa ceva. Să nu renunțăm la aspirația sau viziunea noastră, indiferent de context. Cam orice se poate face – e simplu, chiar dacă nu e ușor.
P.S.: Mulțumesc mult Asociației pentru Dezvoltare Activă, pentru oportunitățile de dezvoltare și tot sprijinul acordat – pentru că formați oameni.
Citește și interviurile cu Voluntarul Anului 2014 în Educație, Iarina Ștefănescu, și cu Voluntarul Anului 2014 în domeniul artă și cultură, Bianca Minodora Gherendi.
surse foto: Smaranda Camber – arhiva personală; fotografia 5 – (c) Ababei Vlad Photography