Este un sentiment minunat când aşteptările tale sunt împlinite. Am simţit asta în momentul în care m-am întâlnit cu Bogdan Radu Brînzan, care pentru mine a fost multă vreme omul misterios din spatele paginii Blocul Tiglina. Pentru mult timp, m-am folosit de postări ca să îmi alin dorul de casă. Când am avut oportunitatea de a descoperi un om care face voluntariat din dragoste pentru acasă, am ştiut că sunt o norocoasă. Veţi descoperi în rândurile ce urmează o lecţie de viaţă deosebită, sau cum aş prefera eu să sintetizez: merită să lupţi pentru ceea ce iubeşti.
Povestiţi-ne despre dumneavoastră. Cum aţi ajuns să vă implicaţi în Asociaţia Galaţi, oraşul meu?
A fost pur şi simplu o întâmplare, în sensul că în urmă cu trei ani am creat un cont de facebook intitulat Blocul Ţiglina, în care am început să postez nişte imagini cu oraşul Galaţi în anii ’70 şi am observat că au un succes extraordinar. Mi-am dat seama că Galaţi are nevoie de un profil de promovare a oraşului şi încet, încet, datorită contului creat, am cunoscut persoane interesante care s-au implicat alături de mine, apoi am luat contact cu posesorii cărţilor poştale, cu colecţionarii de ilustrate vechi şi am creat un grup de lucru cu care vreme de mai bine de doi ani am ieşit din mediul virtual în lumea reală. Am organizat în jur de şapte expoziţii cu ilustrate vechi şi fotografii cu diverse teme, dar toate având ca scop promovarea oraşului. Acum, Blocul Ţiglina are mai mult de 10.000 de prieteni şi între timp ne-am gândit că trebuie să devenim o voce, să îi reprezentăm pe cetăţenii oraşului şi ne-am constituit, din septembrie 2014, în această asociaţie intitulată Asociaţia “Galaţi, oraşul meu”.
De unde a izvorât dorinţa de a face voluntariat pentru gălăţeni?
O fac cu drag pentru că îmi iubesc foarte mult oraşul şi ştiu ce a reprezentat Galaţi cândva, un oraş-port renumit peste tot în lume, şi din păcate știu și ce a ajuns acum, un oraş fără locuri de muncă, cu foarte multă tristeţe, din care mulţi tineri pleacă, neavând posibilităţi de angajare, şi m-am gândit că este nevoie să promovăm oraşul, să facem tot posibilul să ne ridicăm ca societate civilă şi să readucem Galaţiul la locul pe care, până la urmă, îl merită. Scopul asociaţiei este de a solidariza gălăţenii. Ne dorim foarte mult acest lucru şi îi aşteptăm alături de noi pe oamenii valoroşi din oraş, oameni care vin cu toate dragostea într-o muncă de voluntariat, care nu au alte aşteptări decât acelea de a face bine pentru semeni, pentru Galaţi, pentru dezvoltarea economică, socială şi culturală. Eu vreau să mă pliez pe nevoia cetăţeanului.
Puteţi să ne daţi exemplu de câteva proiecte pe care le-aţi derulat până acum în cadrul asociaţiei?
Activăm pe mai multe planuri. În primul rând, de când ne-am constituit în asociaţie am organizat două dezbateri, una în legătură cu tasarea Falezei, un fenomen extrem de periculos din cauza construcţiilor abuzive care s-au făcut pe faleză, şi a doua în legătură cu degradarea clădirilor istorice pe care, în loc să le reabiliteze, administraţia locală preferă să le lase în paragină sau să le demoleze. La prima dezbatere am adus doi profesori universitari de la Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare şi Ingineria Mediului care au prezentat un studiu elaborat cu doi ani în urmă în legătură cu fenomentul tasării Falezei, iar la cealaltă dezbatere am adus specialişti de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi două exemple de cetăţeni gălățeni care au cumpărat imobile vechi şi le-au transformat în adevărate bijuterii arhitectonice. Din punctul meu de vedere este o crimă ceea ce se întâmplă, pentru că le-am putea transforma în obiective turistice, am putea stabili itinerarii de vizitare, oraşul s-ar promova, s-ar dezvolta în acest fel şi economia.
O altă acţiune realizată a avut loc la sfârşitul lui septembrie, de Ziua Patrimoniului Renascentist. Am adus de la Bucureşti trupa Anton Pann care cântă muzica medievală şi în paralel am prezentant ilustrate vechi cu bisericile construite în perioada renascentistă în oraşul Galaţi şi portul popular din acea perioadă. Evenimentul a avut mare succes. Vreau să le mulţumesc pe această cale tuturor celor care au promovat proiectele noastre. Mare câştig pentru mine a fost că de la început l-am cunoscut pe Mădălin Şerban, directorul Muzeului de Ştiinţe ale Naturii, membru fondator al asociaţiei, un om foarte inimos care ne-a sprijinit în toate acţiunile noastre și care ne-a oferit spaţiul unde am organizat multe expoziţii şi dezbateri. De asemenea, toată recunoştinţa pentru Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie, Cătălin Negoiţă, directorul Direcţiei pentru Cultură Galaţi şi Marius Mitrof, consilier.
Ce ne puteţi spune despre proiectul „Vrem cinematograf în Galaţi”?
Recunosc că acest proiect îmi aparţine în totalitate, a pornit de la revolta mea interioară, de la faptul că suntem nevoiţi să ne deplasăm în oraşele vecine pentru a viziona un film. Există trei spaţii care au aparţinut fostei Regii Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm (RADEF), care a devenit falimentară – Cinema Dacia, Cinema Flacără şi Grădină de vară Central. Aceste spaţii pot fi preluate de actuala administraţie, să fie reabilitate şi să fie redate circuitului cultural. Nu ar fi nicio investiţie extrem de mare şi eu sunt absolut convins că toate costurile ar fi recuperate ulterior. Sunt sigur că gălăţenii ar fi interesaţi de a-şi petrece timpul în acest mod. De altfel, acest lucru l-am constatat şi când am înfiinţat pagina de facebook Vrem Cinematograf în Galaţi, care într-un foarte scurt timp deja are mulţi susţinători și funcţionează ca un forum. Cinematograful nu înseamnă popcorn şi suc, aşa cum îl percep unii, ci cultură, civilizație, modernism şi, până la urmă, normalitate. Pe 7 iunie 2014 am lansat o petiţie online semnată de aproximativ 1.400 de gălățeni, pe care am trimis-o la Primăria Galaţi. Suntem în decembrie şi nu am primit niciun răspuns. Când am întrebat ce intenţii sunt cu aceste spaţii, au răspuns că vor fi preluate, dar fără niciun detaliu concret. Intenţionez în luna ianuarie să-l abordez chiar pe primarul oraşului în legătură cu acest subiect. În cazul unui răspuns negativ, ne vom gândi ce acţiuni putem întreprinde pentru că am constatat că numai sub presiune autorităţile reacţionează şi numai sub presiune iau în calcul doleanţele şi necesităţile societăţii civile. Din păcate, iniţiativele administraţiei locale nu se pliază pe nevoile reale ale cetăţenilor. Aceasta constituie cea mai mare problemă cu care m-am confruntat de când am înfiinţat asociaţia.
Update ianuarie 2015: Răspunsul Primăriei cu privire la preluarea cinematografelor RADEF poate fi consultat aici.
Care a fost reacţia societăţii civile din Galaţi?
Deocamdată, simţul civic nu este foarte bine format, nu avem tocmai feedbackul pe care îl aşteptam. Este o moştenire din trecut, oamenii nu sunt obişnuiţi să aibă atitudine, să reacţioneze, le este teamă poate, s-a instalat o stare de comoditate. E foarte uşor să stai în faţa calculatorului şi să vizualizezi anumite imagini, să participi la anumite discuţii, să dai like, dar este foarte greu să ieşi din mediul virtual, să te implici, să fii activ şi să ai iniţiativă. Este timpul să schimbăm lucrurile şi să atragem şi tineri, deschişi la nou şi cu altă mentalitate. Există totuşi spirit civic la nivelul societăţii civile. Oamenii s-ar uni pentru un scop comun, pentru binele nostru, pentru binele oraşului şi mai ales pentru moştenirea pe care o vom lăsa la rândul nostru. Noi ne bucurăm acum de ceea ce au lăsat înaintaşii noştri. Toate aceste clădiri importante au fost construite în perioada ante- şi interbelică, sunt clădiri pe care le admirăm şi astăzi şi pentru care ar trebui să facem orice ca să le menţinem şi ca să le predăm generaţiilor viitoare.
Ce alte proiecte mai aveţi în plan?
Vom solicita primarului, în cadrul unei întâlniri, un parteneriat la care să fie parte Asociaţia, Universitatea şi Primăria Galaţi cu scopul de a scrie împreună un proiect european pentru reabilitarea imobilelor istorice. Mai avem o iniţiativă în legătură cu clădirile istorice. Doamna prorector al Universităţii Dunărea de Jos, Anca Nicolau, membru al Asociaţiei “Galaţi, oraşul meu”, se gândea că am putea crea anumite poveşti în legătură cu potenţialele obiective turistice din Galaţi, să încercăm să le punem în valoare. Avem tot felul de idei precum închiderea circulaţiei în weekend pe anumite segmente și crearea unei zone de socializare care să te trimită undeva în timp. În Galaţi nu există aşa ceva. Potenţial există, dar nu ne preocupă să-l punem în valoare, aceasta este marea problemă.
În 2015 am în plan, deși nu ştiu în ce măsură se poate realiza, să organizez un festival al bragăi, băutură pe cale de dispariţie care se mai produce doar în oraşele-port din România, inclusiv în Galaţi. La Galaţi a mai rămas un singur producător şi ar fi fost frumos de organizat un festival tradiţional pentru că noi încă nu avem. Noi nu ştim să ne promovăm valorile locale, cum ar fi tinerii de la Liceul de Artă “Dimitrie Cuclin”, împreună cu care am organizat spectacole. Acest festival ar putea fi organizat şi la nivel balcanic, pentru că originea bragăi este turcească.
Care a fost cea mai importantă lecţie pe care aţi învătaţ-o din această experientă?
Cel mai mare câştig este îmbogăţirea sufletească, contactul cu oameni interesanţi de la care ai ce învăţa. Eu de multe ori privesc retrospectiv şi îmi dau seama că de fapt totul a pornit de la nişte imagini postate; nici nu puteam să cred că o să aibă o asemenea amploare. S-a transformat într-un fenomen. Nu m-am gândit înainte, nu am avut un plan, pur şi simplu am văzut imagini, m-au încântat şi am creat contul. Atunci am înţeles că lumea avea nevoie de asta, că asta trebuie să fac. Trebuie să simţi totul, să vină din interior. Te încarcă extraordinar, deşi nu există recompensă materială. Foarte mulţi nu vor să creadă, şi pe mine mă deranjează, deşi pe o parte îi înţeleg, că eu nu am niciun beneficiu material. Ţie ce îţi iese? Întrebarea asta eu nu pot să o suport.