Voluntariatul în comunitate este printre cele mai frumoase activități: te implici, ajuţi şi creşti odată cu acea comunitate. Pornești într-o călătorie a descoperirilor, în care afli lucruri noi despre tine, cunoști oameni minunați și nu îți mai vine să pleci; pentru mine asta înseamnă Incubator107.

Am descoperit Incubatorul la sfârșitul anului 2012, odată cu atelierul-poveste World Photo Tour susținut de Mihai Tufă, în care a vorbit despre călătoria sa prin Europa vestică. Despre experiența de a bate continentul în lung și-n lat, de a face autostopul și de a se baza pe omenia localnicilor, care i-au oferit cazare. Totul împachetat într-o prezentare foarte prietenoasă, plină de povești și imagini ale Europei „luate la picior”. Până atunci mai participasem la ateliere ale mai multor ONG-uri, însă ce m-a făcut să îndrăgesc Incubatorul a fost atmosfera extrem de primitoare și relaxată, care promovează interacțiunea cu „meșterul”, ideea învățării de la egal la egal, nocturnele sau diurnele de la începutul fiecărei luni și „excursiile” făcute în orașele unde se lansează un nou Incubator. Au urmat alte întâlniri în mansardă care m-au făcut să îndrăgesc şi mai tare Incubatorul. De exemplu, workshopul Important nu e să știi ci să poți!, găzduit de Marius Bălășoiu, un atelier extraordinar și amuzant care ne-a forțat să ne punem valorile și mintea la contribuție pentru a dezbate povestea lui Ondine. Astfel, am discutat despre o fată îndrăgostită care dorește să-și reîntâlnească iubitul cu orice preț, însă el locuiește pe malul opus al râului, iar podul folosit pe vremuri a fost distrus de furtună. Singurul localnic care deține o barcă se oferă să o traverseze râul, însă doar dacă ea va petrece o noapte cu el în cabana acestuia. Ondine acceptă, iar a doua zi promisiunea este onorată și ea ajunge pe partea opusă a râului, alături de prietenul ei. Ea decide, din cauza conștiinței încărcate, să îi mărturisească toate cele întâmplate prietenului ei care alege, drept pedeapsă, să o părăsească.

După ce am auzit povestea, am fost împărțiți pe grupe și am încercat să alcătuim o listă a vinovaților, ierarhizând personajele după gradul de vinovăție al fiecăruia. La final, am reușit sa avem niște liste foarte diferite. Unele echipe au afirmat ca Ondine este cea mai vinovată pentru că a acceptat oferta, alte echipe au afirmat ca prietenul ei este cel mai vinovat pentru că a părăsit-o fără să ia în calcul sacrificiul ei. A fost o bătălie a sistemelor de valori în care nimeni nu poate fi declarat câștigător, dar care ne-a făcut să conștientizăm moralitatea relativă a unor fapte.

A urmat atelierul în care Ada Milea a fost invitată ca mentor în Incubator. Ne-a motivat, ne-a cântat, ne-a povestit întâmplări amuzante de la concertele sale și chiar am fredonat cu toții câteva cântece. O parte din întâlnire a fost publicată pe youtube:

Incubatorul a început în mansarda de pe strada Traian nr. 107 (de aceea se numeşte Incubator107) în 2011, sub egida valorilor educaţiei non-formale, generozităţii şi pasiunii. Totul a apărut sub forma unui experiment social, în casei Ştefanei Popa, iniţiatoarea acestui minunat proiect. În trei ani echipa a construit o formă sustenabilă a proiectului bazată pe întâlniri zilnice, evenimente lunare de lansare, voluntariat, donaţii şi elemente de antreprenoriat social. Creşterea a fost într-adevăr extraordinară, Incubatorul a găzduit doar în Bucureşti peste 350 de ateliere, iar ideea fost extinsă în Timişoara, Braşov, Cluj, Craiova, Sibiu, Iaşi şi Oradea. În fiecare oraş există câte o comunitate tânără, pasionată şi dornică să trăiască din pasiunile pe care le împărtășesc. Astfel de lucruri se întâmplă în mansardă, unde în fiecare lună au loc 12-13 ateliere cu cele mai diverse teme, de la yoga la parfumuri artizanale, de la tir cu arcul la reflexoterapie, de la ateliere de dezvoltare personală la ateliere culinare, de la handmade la sporturi şi dansuri. Iar pentru participanții cu adevărat dornici să trăiască din pasiunile lor, în fiecare noiembrie și decembrie dăm startul programului vocațional Dă-ți Demisia în care adunăm o pleiadă de ateliere și meșteri: psihologi si antrenori de business, traineri și antreprenori pregătiți să ajute pe oricine dorește să-și găsească pasiunea și să trăiască de pe urma ei.

Dacă voluntariatul ar fi o persoană, sigur s-ar simţi ca acasă în acest loc. Fiecare poate deveni voluntar la Incubator, fie pur şi simplu prin bucuria, energia şi prin timpul petrecut aici. Oricine doreşte să-şi împărtăşească în mod voluntar pasiunea o poate face, transformând astfel Incubatorul într-o comunitate de practică, în care învăţăm şi ne exersăm pasiunile şi ideile alături de oameni la fel de implicați. Proiectul însuși este clădit din timpul, valorile și energia inițiatoarei, Ștefana Popa, și ale echipei de voluntari:

Una dintre cele mai mari valori din cadrul Incubator107 este generozitatea. Ea se manifestă în generozitatea meşterilor care îşi împărtăşesc pasiunea şi talentele, în generozitatea participanţilor care lasă donaţii în semn de mulţumire şi apreciere şi în generozitatea voluntarilor fără de care acest proiect nu ar fi existat. 

Voluntarii formează ei înşişi o comunitate şi nu este o ierarhie sau o procedură. Important este ca fiecare să-şi găsească un rol şi să simtă că duce proiectul mai departe, fie că aduce participanţi la ateliere sau recomandă meşteri noi, fie că este ucenicul unui meșter şi îl ajută să îşi adapteze atelierul pentru atmosfera din mansardă, fie că ne recomandă noi parteneri, colaboratori, companii sau festivaluri.

Același parcurs l-am avut și eu în Incubator: am venit la câteva ateliere, iar apoi m-am hotărât să devin voluntar. Am început să ajut la nocturna sau diurna din luna respectivă, în care sunt prezentate rezumate ale atelierelor din perioada respectivă. După o vreme am devenit ucenic pentru prima oară la atelierul de Body Percussion ținut de actorul Robert Neagoe. Ucenicia în Incubator este o experiență specială: ești omul de legătură al Incubatorului cu acel meșter. Îl ajuți să-și structureze rezumatul de la nocturnă și atelierul, ai grijă ca acesta să aibă tot ce are nevoie pentru întâlnire, ai grijă de spațiu în timpul atelierului și faci fotografii. Până acum am fost ucenic la mai multe ateliere: Body Percussion, Terapie prin Râs, Ceaiuri de Crăciun şi la o întâlnire a atelierului de Teatru de Improvizaţie. Dar ucenicia nu se rezumă doar la muncă, ci înseamnă, pentru mine, şi o apropiere faţă de meşter, o apropiere mai greu de atins pentru un participant obișnuit la ateliere, iar de aici se pot naşte colaborări fructoase sau pur şi simplu o prietenie de durată. Aceeași părere o are și Ștefana Popa despre voluntariatul „în mansardă”:

Dacă faci voluntariat în Incubator107 vei intra într-o lume construită pe niște valori clare: educaţia non-formală, generozitatea, comunitatea şi pasiunea. Este un loc în care ai multe de învăţat, multe de descoperit despre tine însuţi şi despre lucrul în echipă, despre rapiditate, deschidere şi joc. Dacă eşti voluntar la noi cred că încet, încet simţi că orice e posibil, prinzi încredere, simţi că poţi şi tu să ţii un atelier cândva sau că poţi încuraja pe oricine să-şi urmeze vocaţia.

La Incubator107 e simplu sa faci voluntariat, vii, înveţi şi dai mai departe. Eu sunt foarte mândru de faptul ca am putut aduce meșterii care au ținut ateliere în Incubator și în liceul C. A. Rosetti în Săptămâna Altfel, dând astfel mai departe spiritul „Incubatoricesc”.

Avertisment: s-ar putea să-ţi placă aşa de tare la noi în mansardă încât să nu mai vrei să pleci.