Alexander Kolceak[1] este un personaj pe cât de remarcabil, pe atât de uitat în istoriografia și societatea rusă. Regizorul Andrei Kravchuk înceacă să ne ofere o imagine de ansamblu a vieții unui personaj cheie al luptei împotriva bolșevismului de după Primul Război Mondial.
Spoiler alert! Prezentul material cuprinde elemente privitoare la deznodământ. Vă recomandăm să citiți acest material după ce vizionați filmul Amiralul.
Amiralul, apărut în 2008, spune povestea amiralului Kolceak, interpretat de Konstantin Khabensky. Actorul intră bine în rolul personajului, căruia îi corelează perfect trăsăturile de om organizat, curajos și onest. La aceastea se adaugă și o notă de romantism care atrage audiența. Soția și amanta sa, jucate de Elizaveta Boyarskaya și Anna Kovalchuk, nu ies din tipare și se rezumă la a levita în jurul personajului principal, cu un plus pentru Kovalchuk, datorat frumuseții mai mult decât talentului actoricesc. Merită atrasă atenția asupra unui personaj secundar, Generalul Vladimir Kappel (Sergei Bezrukov), care își susține cu multă dăruire rolul, ridicându-se cu cel puțin o treaptă deasupra celorlalți. Versurile melodiilor aparțin chiar Annei Vasilyevna[2], și îi sunt dedicate lui Kolceak.
Proiecția este remarcabilă din punct de vedere estetic, principalele critici concentrându-se asupra lipsei de obiectivitate a regizorului și distribuției destul de șubrede. Totuși, opera cinematografică este salvată în special datorită interpretării lui Konstantin Khabensky și artificiilor scenaristice la care apelează regizorul pentru a-l pune pe Kolceak într-o lumină favorabilă. Per total filmul merită văzut, iar majoritatea celor care îl vor viziona se vor declara satisfăcuți.
Plasarea temporală a acțiunii între anii 1914-1920 urmărește primul Război Mondial, Revoluția din 1916 și în special Războiul Civil Rus. Acesta din urmă, desfășurat între 1917 și 1922, a fost un conflict mult mai devastator pentru Rusia decât Primul Război Mondial, numărul morților, răniților și dispăruților nefiind nici până astăzi stabilit. Undeva între cinci și nouă milioane de persoane au fost victime ale aceastei conflagrații, consecințele sociale fiind uriașe pentru Rusia: economia a ajuns în prag de colaps, iar foametea ce a urmat a dus la decesul altor milioane de oameni.
Acțiunea debutează cu o întâmplare din 1964, atunci când se filma versiunea sovietică a romanului Război și Pace, în care comisarul politic protestează față de aducerea la filmări a unei femei care fusese căsătorită cu un dușman al Revoluției. Următoarea scenă ne duce în 1914, unde căpitanul Kolceak își conduce marinarii către victorie după o acțiune aproape sinucigașă: vasul său, find avariat, se retrage în zona minelor, evitând cu mult noroc declanșarea lor. Vasul urmăritor, în schimb, cade în capcană și explodează la atingerea minelor. Kolceak este promovat, ocazie cu care o întâlnește pe scriitoarea Anna Vasilyevna, și ea căsătorită, cu care începe o aventură. Prima parte a filmului se desfășoară într-o manieră menită să introducă publicul în mintea personajului pricipal și în planul conflictului său interior, Kolceak străduindu-se să găsească o soluție pentru complicata sa viață amoroasă.
Punctul culminant are loc după 60 de minute, atunci când amiralul se declară Lider Suprem al Rusiei și promite să distrugă amenințarea bolșevică. Momentul impresionează prin spiritualitatea declarației pe care Kolceak o face în fața armatei, populației civile și preoților. Aceștia se pun în genunchi la auzul discursului și astfel începe campania Albilor de înaintare spre Moscova. Andrei Kravchuk introduce un al doilea triunghi, de această dată unul politic, unde reușeste să contureze Rusia în perioada 1914-1920, o epocă plină de conflicte ideologice și sociale, o lume a țarilor, albilor și comuniștilor. Se poate observa că regizorul nu se axează pe Revoluție în sine, ci mai degrabă pe efectele ei, care au schimbat în mod radical destinul personajului principal. De asemenea, lipsa oricărei trăsături negative a lui Kolceak pare să fie un fel de reparație istorică în fața anilor de propagandă comunistă care i-au distrus reputația.
Deși Kolceak decide să se întoarcă în Rusia pentru a conduce forțele albilor, soția și copilul lui sunt trimiși în străinătate, iar Anna Vasilyevna Timiryova se hotărește să-și părăsească soțul și să se alăture amantului. Deși la început Kolceak și armatele sale înregistrează succese, în cele din urmă sunt împinși de către sovietici în stepa siberiană, iar liderul suprem decide să mute capitala la Irkutsk, sud-estul extrem al Siberiei. Armatele sale sunt aproape decimate. În acest moment, amiralul decide să plece spre noua capitală doar cu ofițerii, folosind Transiberianul. Ultima armată, comandată de curajosul general Kappel, urma să facă joncțiunea cu el la Irkutsk. Este de notat momentul în care Armata Albă atacă fără menajamente artileria sovietică, deși rămăsese fără muniție. Scena ilustrează perfect situația extremă prin care treceau toți cei care îi înfruntau pe sovietici. Apoi filmul merge în paralel cu drumul lui Kolceak spre Irkutsk și cel al Armatei Albe prin stepa siberiană. Aceștia din urmă îndură un ger de -40 de grade, mulți dintre ei murind, printre care și generalul Kappel.
Finalul se prezintă singur ca fiind cea mai bună parte a filmului: Kolceak ajunge la Irkutsk unde este arestat de cei care trebuiau să-l apere, iar armata sa, după un îndelung și istovitor marș, începe să asedieze orașul pentru a-l elibera pe comandantul suprem. Kolceak este executat în sunetul luptelor pentru oraș și astfel se sfârșește fascinanta viață a celui care avea să intre în legendă pentru destoinicia cu care a luptat împotriva Uniunii Sovietice. Filmul se termină așa cum început: cu scena de la filmarea din 1964, unde „nevasta dușmanului revoluției” se dovedește a fi Anna Vasilyevna.
[1] Viceamiral în armata imperială, lider al mișcării care a luptat împotriva bolșevicilor, amiralul Kolceak a fost un descendent al lui Iliaș Colceag, militar moldovean din sec. al XVIII-lea care a făcut parte din armata otomană. http://cultural.bzi.ro/ilias-colceag-mercenarul-basarabean-din-dinastia-kolceak-4672, accesat la 07.11.2014
[2] A doua soție a lui Kolceak.