Foarte puțină lume știe că textele lui Nea Mărin sunt scrise în totalitate de el, de Amza. Un umor sănătos, fără pic de vulgaritate, un umor cu o țâră de poezie, un umor curat. Ți-e drag să citești, dar se mai întâmplă ceva: nu numai că parcă-i auzi vocea, dar ai impresia că parcă îți și apare în fața ochilor nea Mărin din Băilești… hâtru, sănătos și vesel. (Oana Pellea)
Într-un amurg timid de decembrie, după ce soarele s-a ascuns timp de o lună de oamenii pe care îi bucura, creându-se o atmosferă sumbră, am luat parte la un eveniment special la Humanitas Cișmigiu: o discuție despre cartea lansată la Gaudeamus, ediția 2014, Să râdem cu Nea Mărin de Amza Pellea.
Librăria era neîncăpătoare. În fața a zeci de oameni care l-au îndrăgit pe marele actor român, plecat dintre noi în urmă cu 31 de ani, s-au aflat Oana Pellea, Irina Margareta Nistor și Lidia Bodea. Cele trei doamne, alături de cei prezenți, și l-au amintit pe Amza Pellea actorul, dar și scriitorul, cel care de-a lungul timpului a creat un simbol, pe Nea Mărin, gata oricând să provoace hohote de râs celor care îl ascultau, iar acum îl citesc.
Mi-am căutat un loc cât mai în față dintr-un motiv clar, doream să o văd cât mai bine pe o mare doamnă a teatrului românesc, un model de curaj, dragoste și luptă cu durerea vieții; un om care își venerează tatăl și nu poate vorbi despre el decât cu ochii înotând în lacrimi, Oana Pellea. Odată discuția începută, magia s-a așternut peste acel loc, privirile s-au ațintit către doamnele care aveau să modereze evenimentul, ultimele șoapte s-au rostit între oamenii surprinși de tot ce vedeau și simțeau că aveau să audă.
Lidia Bodea a deschis seara cu vorbe frumoase despre eveniment, cartea și omul care se găsește în centrul acesteia – Amza Pellea; despre ceea ce a însemnat pentru scena filmului și a teatrului, dar și despre ceea ce a rămas în urma sa. Discuția a continuat prin cuvintele Irinei Margareta Nistor, o persoană tare îndrăgită de Oana Pellea, care a adus în discuție ideea creării unui muzeu în Băilești – locul în care actorul Amza Pellea s-a născut – dedicat lui Nea Mărin, devenit un prototip al românilor, un simbol al celor care au trăit cu filmele acestui mare artist. De altfel, cine nu a avut curiozitatea să se uite măcar o dată la Nea Mărin miliardar? Cine nu a râs cu poftă de acest minunat personaj? Îmi aminteam cu drag pe parcursul serii cât de mult am putut râde când am văzut prima oară filmul și entuziasmul cu care l-am povestit și altora.
Însă emoțiile au invadat locul atunci când Oana Pellea a luat cuvântul. Ochii îi pluteau în lacrimi, probabil de durere și dor. Privea cu dragoste către cei care și-au găsit un colț de timp pentru a veni să asculte vorbe deosebite despre Amza Pellea, omul, care pe lângă faptul că a fost un artist, i-a fost tată.
În acel moment, am simțit un fior care mi-a adus și mie lacrimi, dar mi-am plecat privirea și am continuat să ascult.
Mulțumesc cerului că mi-a dat privilegiul să fiu fata lui… au fost unele dintre primele cuvinte rostite de Oana Pellea. Au răscolit mulți oameni prezenți la librărie, și brusc s-a auzit un foșnet discret de emoție, de tresărire.
Fiind în preajma sărbătorilor, actrița a fost rugată să povestească, pe scurt, cum mergea cu colindul. Oana Pellea a relatat parcursul pe care îl făcea cu colegii de Institut pe la marii actori, dar când venea lumea să colinde la noi acasă, se pleca a doua zi, datorită numeroaselor glume pe care Amza Pellea nu contenea să le facă. În aceste momente, spațiul vibra de râsete, de amintiri ale acelor Revelioane cu glumele inconfundabile ale lui Nea Mărin, care așterneau o urmă de fericire peste un an poate mai greu, dar care se încheia într-o notă ludică. Chiar dacă unii dintre noi nu l-am cunoscut, nu l-am văzut jucând pe scena teatrului, îl îndrăgim prin ceea ce a lăsat în urma unei vieți dedicate artei. Eu l-am văzut în rolul lui Mihai Viteazul, apoi în Nea Mărin, două personaje complet opuse, dar jucate impecabil. Astăzi, tinerii îi citesc cartea și caută să-l descopere pe cel care a marcat tinerețea părinților lor.
Încet, încet, seara se apropia de final, se schimbau păreri sau se rosteau replici din celebrul film Nea Mărin miliardar, se simțea și nerăbdarea de a obține un autograf de la Oana Pellea, și pentru manifestare empatiei față de emoția acesteia. În tot acest timp, un singur gând mă bântuia, ce să îi spun când o să-i fiu în față, cum să-mi exprim toată admirația pe care o simt pentru această doamnă? Simțeam cum inima îmi bătea de trei ori mai tare, iar respirația îmi era din ce în ce mai lentă.
Însă în cele din urmă am ajuns lângă Oana Pellea, care m-a privit cu căldură și m-a ascultat, în timp ce încercam să găsesc cuvintele potrivite pentru a-mi arăta bucuria, entuziasmul de a fi alături de ea. Pentru mine reprezintă un model de om, artist și fiică – acestea au fost primele gânduri pe care i le-am spus, cum altfel? Simțeam cum glasul îmi era înnăbușit de lacrimi, de un tremur justificat. Continua să mă privească fix, pătrunzându-mă cu acea delicatețe de care numai anumiți oameni sunt capabili, parcă mă încuraja să continui, mângâindu-mă pe umăr și mulțumindu-mi pentru tot ce i-am spus.
Eram epuizată de halucinația gândului că mi-am transformat un alt vis într-o realitate îmbătătoare. M-am ridicat timid, am privit-o mulțumitor și am plecat. Nu puteam să mă desprind de acele clipe, cum să o fac? Zâmbeam nebunește, în cap aveam doar imagini, fragmente, poze și atunci mi-am zis: viața e făcută din momente, e un puzzle din mii de piese și milioane de fluturi.