Copiii reprezintă un segment de populație căruia ar trebui să i se acorde toată atenția posibilă. Ei sunt un frumos amalgam de puritate, de naivitate, de curiozitate, de sensibilitate, dar în același timp prezintă o mare importanță, fiind adulții de mâine, lutul proaspăt, ușor modelabil de către orice persoană cu care intră în contact. Viitorul nostru, al tuturor, depinde de ei. Iar în prezent noi suntem cei care pot contribui la transformarea lutului într-o operă de artă. Vrem să avem orașe frumoase, dar nu vrem să avem și o societate în care sensul cuvântului kitsch să fi fost de mult uitat?
Miercuri, 15 octombrie, a avut loc conferința de presă prin care a fost prezentată noua direcție artistică a Teatrului Excelsior. Am participat alături de colega mea, Beatrice, și amândouă am mers la eveniment pline de curiozitate, dar și încântate cu privire la locația în care teatrul este amplasat, chiar în inima Bucureștiului, pe strada Academiei, la numărul 28. Am ajuns într-un loc cochet, micuț, potrivit a fi vizitat în momentele în care dorim să ne retragem din agitația orașului în cultură.
Cuvântul a fost preluat inițial de Adrian Găzdaru, directorul Teatrului Excelsior. Acesta a pus accent pe noua direcție pe care instituția dorește să o urmărească în viitor, astfel încât să devină un important reper cultural pentru spectatorii între 3 și 18 ani. Planul vizează cinci vectori, și anume: valorizarea culturală, dezvoltarea prin proiecte educaționale, implicarea socială, relaționarea directă cu familia și deschiderea spre internațional.
Pentru asigurarea succesului în cele propuse, Teatrul Excelsior va derula o serie de programe cultural-educaționale, care au fost prezentate de către Oana Borș, coordonatoarea echipei de proiect. Prin intermediul programului Tineri pentru tineri, adolescenții bucureșteni vor putea participa la seri de teatru, iar prin Călători în ținuturile copilăriei, nu vor fi uitați nici preșcolarii, școlarii, preadolescenții și adolescenții din zonele din apropierea capitalei care nu se bucură de existența unor instituții de profil. De asemenea, Povestea vine la tine este un program dedicat copiilor din centrele de plasament din București și din zonele adiacente, cărora le vor fi lecturate poveștile importante ale copilăriei. Foarte inovator mi s-a părut programul Teatru la mall, prin care vor fi prezentate activități culturale gratuite în zonele comerciale din București, aducând spectacolul în mijlocul oamenilor, în cadul vieții lor de zi cu zi. Pentru o și mai bună integrare a teatrului în interesele copiilor, ideal ar fi ca acesta să ajungă să prezinte interes pentru întreaga familie, astfel că Excelsior va crea o Ludotecă pentru părinți și copii, dar va urmări și încheierea de parteneriate cu teatre pentru adulți, cele două generații putând să se bucure în același timp de spectacole adecvate vârstei lor. Mai mult decât atât, planurile teatrului se îndreaptă direct și spre sfera educațională, competitivă a preadolescenților și adolescenților, prin programul Art-creative, organizându-se concursuri anuale de scrieri dramatice, cele câștigătoare urmând a fi puse în scenă.
Spectacolul aflat în centrul atenției în cadrul conferinței de presă a fost Kiki și Bozo (scris de Andreea Vălean), care va avea premiera astăzi, de la ora 19. Scenografa Iuliana Vîlsan a prezentat sursa de inspirație, și anume viziunea unui copil de 3 ani asupra morții, care o percepe ca pe o ridicare la cer cu ajutorul aripilor. Regizorul Peter Kerek a adus în discuție punctul forte al piesei, acela că se adresează copiilor, dar prezintă o temă neobișnuită pentru spectacolele de acest fel. Unul dintre actorii piesei, Richard Bovnoczki, a atras atenția asupra unui aspect foarte important al societății noastre actuale, spunând că în prezent se pune foarte mare accent pe comercial, menționând că este nevoie și de calitate.
Spectacol gândit ca o cutiuță muzicală, este o jucărie vie. (Peter Kerek)
Cheie tandră și jucăușă în ceea ce privește acest subiect, pe care numai adulții îl văd în mod tragic. (Iuliana Vîlsan)
Pentru mine a fost prima întâlnire cu Teatrul Excelsior, dar sunt sigură că nu va fi și ultima. M-au impresionat bucuria cu care s-a vorbit despre acesta, speranța pe care o aveau cu privire la dorința de a îmbunătăți lumea prin cultură. Iar eu cred că lucrurile făcute din inimă nu au cum să se lovească de insuccese.