De ceva vreme căutam un omuleț simpatic, îndrăgostit de povești, care să se ocupe de public relations pentru proiectul nostru.
Cum ne place să ne înconjurăm de povești care ne aduc zâmbetul pe buze, idila noastră culturală cu Mădălina Ion, noul PR societatesicultura.ro, a început într-o zi de… poveste.
Pe 18 martie, la ora 18.00, editorul șef societatesicultura.ro, Ana Mănescu, lansa alter.ego., carte apărută la Editura Herg Benet, la Have a Cigar (pe atunci, Vasile Conta nr.18). Mădălina noastră ne privea cuminte din public, în timp ce noi alergam cu treburi organizatorice. Mi-o amintesc foarte bine pentru că a fost printre primele persoane ajunse la eveniment, iar eu alergam împreună cu Delia, să punem în apă florile minunate de la Flowersophy. Un metru și jumătate de zâmbet a luminat frumos încăperea.
Am făcut parte din public atunci și îmi aduc aminte cum priveam spre toată echipa societatesicultura.ro, care se adunase acolo ca să fie alături de Ana. Mi-ați părut atunci atât de frumoși, de uniți, de incredibili, încât mi-am spus în minte că vă leagă cu siguranță o poveste frumoasă. Imediat ce am ajuns acasă v-am căutat pe net și am descoperit atunci societatesicultura.ro, o comunitate de tineri foarte mișto, care au ales să-și unească forțele și să construiască împreună o voce puternică, care să le povestească oamenilor despre frumos. Am simțit atunci că sunt multe lucruri pe care societatesicultura.ro și Micul meu Paris le au în comun. Așa că v-am păstrat aproape.
Mădălina Ion este, în primul rând, o ființă care emană energie prin fiecare gest. Printre altele, are un blog superb plin de povești minunate despre București și oamenii săi – Micul meu Paris. Ezită să răspundă la întrebarea cine este, dar adaugă cu zâmbetul pe buze că este o indecisă.
Nu știu niciodată ce dresuri să-mi pun dimineața. Cel mai mult mă îmbrac în fuste/rochii, căci îmi par că exprimă feminitatea în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că îmi place să cred că pe zi ce trece mă transform într-o femeie, asemenea unei flori care se deschide. Tocmai de aceea am așteptări din ce în ce mai mari de la mine, de la oamenii din jurul meu și de la societate. Și de la Micul meu Paris, care îmi doresc să crească mare. Am o viață interioară bogată, motiv pentru care sunt multe dățile în care prefer să merg acasă și să scriu despre tot ce-mi zbârnie mintea, decât să pierd timpul într-un bar zgomotos sau la un film prost. Sunt copy într-o firmă de publicitate și studentă la Masterul de Comunicare și Relații Publice. Îmi place să gătesc, mi-s dragi pisicile și-l iubesc pe el.
Când vine vorba despre oamenii care au influențat-o, o amintește imediat pe mama ei de la care a învățat că oricât de greu ar fi, odată ce a început ceva trebuie să-l ducă până la capăt, cu foarte multă răspundere și conștiinciozitate.
Și chiar dacă de multe ori viața o să mă pună în niște situații care nu-mi vor face neapărat plăcere, eu să trec peste ele cu capul sus și cu zâmbetul pe buze. Cu optimismul ăsta m-a molipsit bunica, acum la 80 fără 1 ani, așa cum spune ea.
Profesoara de română a fost prima persoană care i-a spus că are talent la scris și a trimis-o la olimpiada de română, de unde s-a întors cu premiul al III-lea și foarte multă încredere în ea. De la el învață să renunțe din când în când la orgoliu, să gătească și să facă sport. El o încurajează în tot ceea ce face și-i susține ideile nebunești. Iar dintre persoanele publice, Cristina Bazavan a fost cea care i-a alimentat dragostea pentru comunicare, pentru povești, pentru oameni.
Acasă la ea, în Micul ei Paris, Mădălina are un spațiu virtual despre Bucureşti, despre oraşul pe care îl redescopără şi de care se îndrăgostește zilnic, despre oamenii frumoşi pe care-i întâlnește şi despre locurile magice în care merge, despre modă şi cultură. Mădălina a noastră a ales Bucureștiul pentru că este un oraș boem, orgolios, creativ, inspirativ, agitat, nebun. Așa ca mine. Iar PR-ul l-a ales pentru că are o afinitate pentru oameni și povești. Mădă cea maladroite şi superfluă a inventat Micul meu Paris în … Franța :). Povestea minunată a site-ului o puteți găsi pe site.
Ideea mi-a venit în urma experienței mele din Franța, unde am fost plecată prin intermediul bursei Erasmus. Am cutreierat atunci străzile orașului gazdă, Dijon, și ale împrejurimilor sale așa cum nu m-am plimbat niciodată prin țara mea și, implicit, prin București. Mi-am dat seama atunci că părți frumoase și părți mai puțin frumoase există oriunde ai locui pe lumea asta. Depinde de noi ceea ce alegem să vedem mai întâi. Ăsta a fost gândul cu care m-am întors acasă atunci. Au urmat apoi multe nopți nedormite în care am întors acest gând pe toate părțile. Așa s-a născut Micul meu Paris, din dorința de a scrie despre partea plină a orașului, prin prisma oamenilor pe care îi întâlnesc și a locurilor în care merg zi de zi. Despre asta este vorba – în Micul meu Paris se pot regăsi toți oamenii ăștia frumoși care au înțeles că Bucureștiul are și el magia lui. Doar că trebuie să fii prezent ca să o simți.
Cea mai frumoasă poveste?
Este o actriță la Hollywood pe care o cheamă Mircea Monroe. Mircea – prenume. Așa o strigă părinții ei, prietenii ei, iubitul ei. Tatăl ei a fost cel care a ținut morțiș ca pe copilul lui să-l cheme Mircea, orice ar fi el, un nume ales în cinstea profesorului său preferat, Mircea Eliade, alături de care a studiat Istoria Religiilor la Universitatea din Chicago. Este una dintre cele mai frumoase povești pe care le știu și ori de câte ori am ocazia, o dau mai departe.
Pe Mădă a noastră o veți vedea la evenimentele interesante din București și mai ales în toate proiectele frumoase pe care le urzim împreună. Și dacă vă place tare, tare de ea, îi puteți scrie la adresa madi@societatesicultura.ro.
surse foto: Mădălina Ion, arhiva personală