Sunt multe locuri de care auzi de-a lungul timpului. Îți propui să le vezi cândva doar din entuziasmul general în fața ideii de a călători. Dacă mai sunt și orașe mari sau poate chiar capitale, citești ceva mai des de ele prin ziare – Concursul Eurovision 2015 va avea loc la Viena[1]; Londra, cel mai scump oraș european pentru iubitorii de cultură; Varșovia, cel mai ieftin[2]. Asta până când într-o zi îți apar dintr-o cu totul altă perspectivă și dintr-odată devin mult mai apropiate decât indică harta rutieră. Orașul despre care vreau să vă vorbesc mi s-a arătat într-un alt loc pe care l-am descoperit abia anul acesta. Am fost pentru prima dată în Vama Veche și ea mi-a deschis drumul spre vămile de la nord-vest. Oamenii cunoscuți când îmi rupeam sandalele dansând noaptea pe plajă au pornit într-acolo. În spiritul libertății, circulă o vorbă care spune că tot ce se întâmplă în Vama Veche rămâne în Vama Veche. De data aceasta, gândul din Vamă a fugit tocmai în Bratislava…
Dar când ți se arată un oraș în totalitate? Când îl descoperi chiar tu, pas cu pas, când asociezi a treia bancă din parc cu un zâmbet pe furiș sau aleea din stânga muzeului cu o strângere de mână? Sau când acesta îți e prezentat aproape zilnic de un alt om, prin emoții și curiozități, prin peripețiile și uimirile sale? Și totul documentat cu fotografii. Ultima variantă are misterul ei și vine cu dublă ofertă: cunoști un oraș și redescoperi un om. Tocmai urmând această opțiune a început exercițiul pe care îl voi împărtăși acum. Scriu rândurile acestea despre Bratislava când întâlnirea mea directă cu orașul Dunării nu a avut încă loc. Dar astăzi, 1 septembrie, când Slovacia aniversează Ziua Națională (Ziua Constituției, marcând 12 ani de la momentul 1992, când a avut loc despărțirea de Cehia), vom cunoaște capitala ei prin câteva vorbe și ceva mai multe imagini.
Când m-am uitat de curând pe hartă, am rămas surprinsă de apropierea de Viena, pe care am avut norocul de a o cunoaște pentru câteva ore și la pas, nu doar cu gândul. Dintr-un gest oarecum reflex, am privit și mai la dreapta, pe teritoriul nostru, am comparat-o cu drumul București-Vama Veche, pe care fusesem de curând, și m-am convins de cât de scurtă e distanța dintre cele două capitale europene. Apoi Bratislava a început să fie pentru mine un mozaic de locuri, un puzzle de amintiri încă netrăite. Capitala slovacă e o așezare care îmi trezește dorul de un Cluj mai mare, mai îngrijit, tocmai pentru că are aceleași clădiri cu fațade drepte, care închid între ele piețe pietruite. Este un oraș străbătut de Dunăre și care se bucură de suficientă verdeață. Unul unde în august plouă destul de des și unde în aceeași lună de vară e mai răcoare decât suntem noi obișnuiți. Dar asta nu trebuie să te împiedice să îi descoperi străduțele pietruite, iluminate la ceas de seară. Și dacă pornești la plimbare, trebuie să urci dealul și să vezi castelul Bratislava, care își 
veghează orașul de sus. Să treci podul peste Dunăre, cu pasajul său pietonal, pod care transmite un tremur continuu dat de mijloacele de transport care îl străbat. Să mergi pe drumul care unește vechiul și noul. Tot în Bratislava trebuie să vezi Biserica Albastră și să încerci să îi afli legenda cu prințese, iar apoi să te pierzi prin parcurile aproape sălbatice ale orașului. Să te bucuri de centrul său vechi și apoi să respiri liniște. Să evadezi și să simți nisip sub tălpi.
Cândva, poate că Bratislava va fi pentru mine mai mult decât un oraș străbătut doar cu gândul. Și voi povesti și eu despre cea de-a treia bancă din parc unde am schimbat zâmbete pe furiș sau despre aleea din stânga muzeului unde mâna mea a simțit că nu e singură în orașul Dunării. Până atunci, La mulți ani Slovaciei de Ziua Națională!
[1]http://adevarul.ro/entertainment/muzica/concursul-eurovision-2015-loc-viena-1_53e353050d133766a815342c/index.html, accesat la 28 august 2014
[2]http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-17947650-londra-cel-mai-scump-oras-european-pentru-iubitorii-cultura-varsovia-cel-mai-ieftin.htm, accesat la 27 august 2014
surse foto: (c) Robert Bumbac