La 25 de ani de la încheierea capitolului comunist pentru România și după 25 de ani de regresare în domeniul cinematografic, apare o inițiativă interesantă. Să luăm un exemplu de oraș și nevoia lui de film.
Severin, frumosul oraș al adolescenței mele, este acum un oraș curat, modernizat, cu oameni din ce în ce mai deschiși și atenți la lucrurile importante ale societății, însă și unul în care nu există niciun cinematograf activ, deși înainte de 1989 existau 3 astfel de locuri dragi severinenilor: Porțile de Fier, Flacăra și Patria (în înteriorul clădirii Teatrului).
După spusele multora, Porțile de Fier era cel mai încăpător, populat și plin de amintiri cinematograf al Severinului. Pe oricine am întrebat despre el, a început a-mi răspunde printr-un zâmbet nostalgic ce nutrea dorința de a împărtăși amintiri. Oameni din toate colțurile Mehedințiului veneau aici pentru a vedea cele mai bune filme rulate în zonă. Așezat foarte aproape de Dunăre, pe Strada Mare, într-o zonă cu case mici, dar îngrijite, cu grădini înflorite și străzi liniștite, puțin mai sus de gară (căci Severinul urmează un plan al orașului în scări, care te duc în port), cinematograful acesta este acum în paragină, adăpostind adesea oameni ai străzii, șobolani și buruieni.
intrare în cinematograful „Porțile de Fier”
Exista la un moment dat un plan de reabilitare a acestuia, însă au intervenit – tradiție birocratică românească – probleme în legătură cu proprietatea[1]; RADEF (Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor) România a cedat spațiul Primăriei Dr. Tr. Severin, cinematograful intrând astfel în patrimoniul unității administrativ-teritoriale. Aici îl așteptau planuri mari, după spusele viceprimarului de la acea vreme (2009) – Mircea Grosu –, însă a intervenit un SRL din Constanța, ai cărui reprezentanți susțineau că au plătit chirie pe acest spațiu… și alte astfel de probleme. Ideea este că planul inițial a rămas la stadiul de vis. Cu toate aceste probleme ridicole, nu știu ce severinean nu ar fi râs la auzul intenției RADEF de a transforma într-un brand regional acest cinematograf, numindu-l Geo Saizescu, după regizorul născut la Severin, pentru că acești localnici aveau toate motivele să fie sceptici și ironici în privința ideii de la centru, într-un moment în care cinematograful era o simplă ruină.
interiorul cinematografului „Porțile de Fier”
Pe de altă parte, în Severin mai există un cinematograf în interiorul hipermarketului Moangă, la marginea orașului, lângă autogară. Acolo însă rulează doar filme vechi de cel puțin un an, iar spectatorii nu se înghesuie. Țin minte că ultima dată când am fost la acel cinematograf cu 2 prieteni (prin 2012) eram singurii din sală, mai ales că orele 22:00 erau deja târzii, iar angajatul care ne-a vândut biletele ezitase să ne servească.
De asemenea, în vechiul loc al cinematografului Flacăra există acum un restaurant. Proprietarul acestuia spune că a investit 600 000 de euro în modernizarea clădirii, încercând la început chiar să proiecteze filme – inițiativă lipsită de succes în cele din urmă. Acum se organizează evenimente aici, se mănâncă (bine) și se dansează, fiind un loc popular între tineri, dar și un loc unde încă dăinuie amintiri pentru cinefilii nostalgici.
Club Flame, în clădirea fostului cinematograf Flacăra
Teatrul din Dr. Tr. Severin, în aripa dreaptă a căruia se afla cinematograful „Patria”
Această situație, asemănătoarea poveștilor cu cinematografe din restul țării, se datorează lipsei de viziune și corupției autorităților locale și a RADEF, precum și îngreunării procesului de privatizare după 1989. Sute de cazuri obscure pot fi inventariate în acest sens[2] și probabil mii de speranțe distruse în rândul iubitorilor de film din toată țara.
La 25 de ani de la căderea comunismului, se face resimțită nevoia de modernizare în această privință la nivel național. La Cluj este clar, s-au făcut progrese, o serie de cinematografe fiind reabilitate (și) prin intermediul bugetării participative, dar mai rămân multe altele pe tot cuprinsul României. Campania Salvați Marele Ecran, inițiată de Tudor Giurgiu prin Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR) și Asociația Film și Cultură Urbană, organizatorii Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), are un cuvânt de spus, prezentând o viziune inedită în România; se începe mai întâi cu Depozitul de Filme de la Cluj, pentru care se strânge suma de 7000 de euro. Apoi, printr-un proiect mai larg, se dorește crearea unei platforme pe care să se stocheze informații, povești și resurse pentru noi proiecte de ajutorare a Cinematografului românesc. De pe site-ul proiectului, putem afla că:
Salvați Marele Ecran este o platformă online interactivă, o cartografiere a tuturor sălilor de cinematograf din rețeaua cinematografelor aflate în proprietatea statului. Cinematografele fac parte din patrimoniul cultural al țării și trebuie protejate, iar oamenii trebuie să fie mult mai conștienți de importanța și valoarea cinematografiei.
Astfel, în Severin – ca și în celelalte orașe din țară fără cinematograf (78% din totalitatea orașelor românești)[3] – este nevoie de schimbare în acest domeniu, schimbare din care poate face parte fiecare român, informându-se și contribuind la această campanie.
[1] Sursa
[2] Vezi http://www.cinematograph.ro/ro/stiri/legislatie-cinema-romania/filmul-marele-jaf-romaniafilm/.
[3] Din 630 de cinematografe cu un singur ecran înainte de 1989 au mai rămas 25 active. Sursa