Am cunoscut-o pe Raluca Ceafalău încă din şcoala generală şi, întâmplător sau nu, am descoperit-o mai târziu la acelaşi liceu unde am învăţat. Poate ea nu ştie încă, dar semănăm mult. Amândouă avem idealuri măreţe, visăm la un viitor minunat, meticulos zugrăvit în minte, iubim lucrurile simple şi suntem teribil de încăpăţânate. Îţi multumesc, Raluca, pentru că îmi redai încrederea în tineri şi în puterea lor de a schimba ceva.
Ai un blog personal unde îţi scrii gândurile. Cum te-a ajutat pe tine scrisul?
Am început să cochetez cu lumea bloggerilor fiind impulsionată de o colegă de clasă. Am fost surprinsă de curajul acesteia de a-şi exprima sentimentele „pe hârtie”, însă m-am gândit că poate fi o modalitate de a-mi „vărsa năduful” atunci când mă simt descumpănită şi nu deţin puterea de a împărtăşi nimănui ceea ce simt. Bineînţeles, am căpătat încredere în forţele proprii şi am învăţat că astfel mă pot detaşa de aura negativă care mă subjuga uneori, căci suntem oameni şi este firesc să ne confruntăm cu astfel de momente, important este să găsim o cale de a le depăşi. Ei bine, scrisul e remediul meu, singura modalitate de a mă remonta sufleteşte şi de a ieși din mine însămi.
Anul acesta vei da bacalaureatul. Ce părere ai despre rezultatele din ultimii ani?
Consider că bacalaureatul este un hop important în viaţa oricărui elev, reprezintă un prag de viaţă, o „iniţiere“ pentru orice adolescent şi invariabil trecerea spre o altă etapă, cea de student. De asemenea, acesta relevă toate cunoştinţele acumulate până în momentul respectiv, care vor putea fi aplicate pe viitor. Diploma de bacalaureat este imperioasă pentru cariera şi profesia oricărui om. De-a lungul timpului, multiplele schimbări efectuate la nivelul învăţământului au bulversat într-o proporţie semnificativă atât elevii, cât şi buna funcţionare a sistemului. Bineînţeles, acest lucru nu reprezintă o scuză pentru placiditatea şi lipsa de interes vădite de cei care nu conştientizează însemnătatea examenului de maturitate, indiferenţa lor fiind reflectată de rezultatele din ce în ce mai mici. Crezul meu este următorul: În viaţă, indiferent de impedimente, trebuie să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti.
Crezi că facem parte dintr-o generaţie de extreme, într-o societate în care există tineri care se implică constant în activităţi şi tineri complet dezinteresaţi de dezvoltarea personală?
În mod cert putem susţine că această generaţie este una a extremelor, căci există două categorii de tineri, cea care se implica trup şi suflet în orice activitate, avidă de cunoaştere şi explorare şi cea reprezentată de cei blazaţi, care tratează totul cu nonşalanţă, nefiind interesaţi să evolueze, din niciun punct de vedere. Cauza pentru care tinerii acuză un astfel de comportament poate fi reprezentată de lipsa educaţiei din partea familiei şi absenţa comunicării, care este primordială. De aceea se spune că primii şapte ani de acasă ai copilului sunt definitorii pentru formarea lui ca adult.
Dacă ai putea schimba ceva la generaţia ta, care ar fi acel lucru?
Încă mai trăiesc cu speranţa că redresarea viziunii oamenilor nu va rămâne la stadiul de utopie. Schimbarea porneşte din noi înşine, nu trebuie să aşteptăm ca mama, bunicul, verişoara sau cel mai bun prieten să o facă. Este necesar ca fiecare om în parte să conştientizeze importanţa unei atitudini pozitive, să-şi creeze propriile ţeluri, să se iubească mai mult pe sine, pentru a-i putea iubi pe ceilalţi. Mi-aş dori să văd mai des oameni pe stradă care arborează o figură veselă, caldă, care, indiferent de necazurile lor, să păstreze aura pozitivă şi să se descătuşeze de acea rigiditate dezarmantă. O atitudine pozitivă poate stimula creativitatea, ajutându-ne să găsim soluţii pentru toate problemele, în timp ce atitudinea negativă nu oferă nimic constructiv.
Ai fost plecată de curând în Franţa. Cum a fost această experiență ?
Dat fiind faptul că aparţin unui profil de bilingv franceză, iar oraşul Galaţi este înfrăţit cu regiunea Aquitaine din Franţa, am avut oportunitatea de a studia cot la cot cu francezii timp de o lună şi jumătate. Privind selecţia, s-a impus vârsta de 18 ani şi un nivel avansat de limbă. Pot spune cu mâna pe inimă că experienţa în Franţa mi-a lărgit universul, m-a învăţat ce înseamnă să fii independent, astfel am intrat în contact cu alte mentalităţi, cu o lume civilizată. În urma acestui schimb, am primit un atestat din partea conducerii colegiului Pape Clement. Oamenii aceia m-au învăţat multe lecţii, despre bun-simţ, solidaritate, altruism şi respectul mutual. De asemenea, am învăţat că trebuie să lupt din răsputeri pentru convingerile mele şi să mă dedau complet realizării visurilor mele.
Am avut parte de multe momente minunate, nu mă pot opri la unul în mod special, pentru că ar însemna să le desconsider pe celelalte. Încă mă trec fiorii pe şira spinării gândindu-mă la momentul când am „îmbrăţişat” oceanul Atlantic, m-am pierdut în imensitatea lui, fiind subjugata de dansul şi vuietul valurilor. Această amintire edenică mi-a rămas gravată în minte şi suflet, pentru totdeauna.
Cum ţi s-au părut elevii din Franţa spre deosebire de cei din România?
Înainte de a mă raporta la elevi, vreau să împărtăşesc opinia mea asupra întregii societăţi. În primul rând, absolut toţi oamenii, indiferent de condiţia socială sau situaţia financiară, arborează un zâmbet, sunt de o seninătate debordantă. Chipul acestor indivizi nu vădeşte crispare, stres, ci dimpotrivă, ei ştiu să se bucure de viaţă, o apreciază la adevărata valoare, căci ce e mai important decât darul existenţei?
Revenind la elevii francezi, m-a epatat apropierea dintre ei şi profesori. Au o relaţie absolut deschisă, ca între părinţi-copii, este absolut minunat să poţi vorbi cu un dascăl fără rezerve şi formalităţi, în măsură bunului-simţ, evident. Pot afirma tranşant că adoptarea unor astfel de comportamente poate duce la un progres al ţării noastre, de aceea sunt atât de benefice schimburile de experienţă cu alte state, nu neapărat în vederea dezvoltării personale, ci şi a celor de acasă. Elevii care profită de această oportunitate vor împărtăşi mai departe experienţele, instigându-i astfel şi pe ceilalţi, existând speranţa unei schimbări. Mentale şi comportamentale.
Care crezi că sunt cele mai importante diferenţe între sistemul educaţional din Franţa şi cel din România?
Sistemul educaţional francez oferă elevilor săi condiţii extraordinare. Majoritatea colegiilor sunt adevărate campusuri, cu săli de lectură, de relaxare sau de efectuare a temelor. De asemenea, există şi o cantină aferentă, unde elevii iau prânzul. Fiecare elev deţine câte un laptop şi un MP4 pentru a efectua audiţii la orele de limbi străine (engleză, spaniolă). În comparaţie cu sistemul românesc, francezii efectuează doar 3 ani de liceu, iar bacalaureatul vizează probe la toate disciplinele de studiu.
Ce planuri de viitor ai? Te-ai gândit vreodată să pleci din România?
Intenţionez să aplic la Facultatea de Limbi Străine, optând pentru franceză-chineză sau franceză-germană. E cert, în afara graniţelor ţării există alte perspective şi oportunităţi, de aceea m-am gândit la varianta de a reveni în Franţa pentru a face masterul. În altă ordine de idei, dacă tinerii capabili, cu visuri măreţe, vor porni în căutarea unor noi orizonturi, departe de locul de obârşie, există riscul ca ţara să regreseze, pierzându-şi astfel adevăratele valori. Acest lucru se datorează unui sistem blazat, a conducătorilor care militează pentru bunăstarea persoanala şi nu a întregului popor.
***
Raluca Ceafalău
Are 19 ani, este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza”din Galaţi şi se declară o iubitoare de tot ce e frumos şi sensibil pe lume. Este o romantică incurabilă, îndrăgostită iremediabil de mare şi de stele. Deţine o lista în aşteptare cu locurile „must see” de pe mapamond, pe care îşi doreşte să le „cucerească”. Este avidă după cunoaştere şi manifestă o puternică pasiune pentru lectură. Nu ştie care va fi drumul ei, dar este hotărâtă să îşi urmeze inima.