Suntem 7 miliarde de oameni. Pe unii ne spală mările sau munţii ne ridică spre soare, pe alţii ne bat vânturi deşertice ori polare. Unii ne târâm paşii pe asfalturi monotone, alţii prin praf de puşcă şi sânge. Şi totuşi, deşi frumuseţea acestei lumi stă în diversitatea ei, de cele mai multe ori suntem aceiaşi: râdem, plângem, iubim, cântăm, alergăm, respirăm, uităm, ne naştem, renaştem, murim. Indiferent dacă spunem bună, hello, sau mabuti, zilele noastre încep și se termină la fel, cu încrederea că ne-am îndeplinit o parte din rolul pentru care am fost trimiși pe pământ.
Filmul Life in a day al regizorilor Kevin Macdonald şi Ridley Scott vorbește despre omul călător prin viață și prin sine. Idee născută din colaborarea dintre compania Scott Free UK, deţinută de Ridley Scott, YouTube şi LG electronics, producţia este un lungmetraj creat de utilizatori, filmat într-o singură zi, 24 iulie 2010, care a adus împreună comunitatea mondială prin imortalizarea unor momente din viaţa a diverși oameni. Au fost trimise 88.000 de clipuri video pe YouTube, ajungând la peste 4.500 de ore de film, cu protagonişti din 192 de ţări, din Australia până în Zambia. În timp ce mi se derulau imaginile în fața ochilor, mă întrebam cum e posibil ca tehnologia să transmită atâtea emoții și stări. Dar a fost nevoie doar de băiatul care-i cerea mamei sfaturi legate de iubire, de coreeanul care se plimba în jurul lumii cu bicicleta, de băiețelul care lustruia pantofii trecătorilor să îmi dau seama că, oricât de importantă ar fi tehnologia în viața fiecăruia dintre noi, la sfârșitul zilei, rămâne eternul uman, în zbucium și în extaz.
Ideea filmului este cel mai bine cuprinsă în cuvintele fetei din final, care, dezamăgită că îşi petrecuse ziua de sâmbătă lucrând de dimineaţa până seara, rămâne totuşi cu sentimentul că ceva minunat se întâmplase. Şi avea dreptate: oameni din întreaga lume îşi uniseră culturile, religiile, concepţiile, principiile, tradiţiile. În acelaşi timp, îşi arătaseră, fără rezerve, emoţiile, temerile, bucuriile, slăbiciunile. Motivul e lesne de înţeles. Cu toţii am făcut sau ne-am dorit să fim parte a unui întreg, să simţim importanţa unui moment şi să ne bucurăm că şi noi contăm în mulţime. Pentru că împreună stă în natura umană.
Ce iubeşti cel mai mult?
Puiul la cuptor cu condimente. Femeile. Familia. Frigiderul. Să-mi pun picioarele într-un râu cu nisip.
De ce ţi-e teamă?
Câini. Fantome. Să cresc. Politica. Ca părul să nu înceapă să-mi cadă.
Ce ai în buzunar?
O crenguţă. Nimic.
Sunt răspunsuri sincere pe care le dau oamenii, instinctiv, fără să se gândească îndelung, fără să încerce să pară mai mult decât ceea ce sunt, la cele trei întrebări care stau la baza producţiei. Întrebări pe care ar trebui să ni le punem mai des, pentru că, în fapt, ele spun mai multe despre noi decât credem. Life in a day este, fără îndoială, un experiment cinematografic care marchează, într-un fel sau altul, privitorul. Dar cuvintele nu vor fi niciodată suficient de convingătoare pentru a descrie un experiment şi tocmai de aceea e mai important să vezi acest film. Măcar pentru faptul că e (şi) despre tine.
Într-un film despre lume, fără clişee, fără cosmetizări, fără efecte speciale, fără scenarişti sau costume extravagante, actorii principali nu pot fi decât oamenii obişnuiţi care ar trebui să primească un Oscar doar pentru naturaleţea şi determinarea cu care îşi trăiesc fiecare zi, înfruntând piedici şi urmându-şi calea spre scopurile lor. S-au scris pagini întregi în încercarea de a defini viaţa, dar acest film, fără să îşi propună să ofere încă o definiţie în lungul şir, o face. Simplu, emoţionant, aproape ca un imn.