În prezent, pentru a găsi un loc de muncă nu mai este de-ajuns să fi terminat o facultate. Integrarea absolvenţilor pe piaţa muncii este un subiect ce dă dureri de cap autorităţilor statului, dar care cointeresează tinerii în mod direct. Competiţia este din ce în ce mai dură, mai ales pentru absolvenţii de ştiinţe umaniste, litere sau arte, care se văd nevoiţi să vină cu ceva în plus. Un stagiu de voluntariat sau un internship într-un domeniu potrivit pot completa studiile universitare şi pot oferi tinerilor atuuri la angajare. Despre asta am discutat şi cu Irina Stoica, studentă la masterul de Lingvistică engleză din cadrul Facultatăţii de Limbi şi Literaturi străine, Universitatea din Bucureşti şi voluntar al proiectului Bun de Tipar. Gala Industriei de Carte din România.
Într-o atmosferă plăcută, creată şi de locul în care ne aflam, cu o denumire ce inspiră, Journey, am descoperit în Irina o tânără uşor timidă la început, dar care, pe măsură ce povesteam şi ne cunoşteam, lăsa să iasă la iveală încredere, entuziasm şi căldură. Irina a acceptat cu încântare să ne împărtăşească din părerile ei legate de voluntariat, internship, tineri, dar şi de industria de carte şi Bun de Tipar. Gala Industriei de Carte din România.
Cum a început voiajul tău în lumea culturii?
Multă vreme eu nu am ştiut ce vreau să fac. Am început două lucruri, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine şi cea de Comunicare, la Universitatea din Bucureşti, le-am făcut în paralel, le-am terminat în paralel. Am ajuns la sfârşitul facultăţii şi tot nu ştiam ce să fac, aşa că am continuat să merg în paralel cu ambele domenii şi am ajuns cumva să le leg, ceea ce a fost cel mai important lucru pe care îl puteam face și pentru care sunt recunoscătoare mai multor persoane. Povestea a început nu din pasiunea de a face neapărat ceva sau din dorinţa de a face un bine oamenilor din jurul meu, a început ca practică obligatorie la facultate. Ni s-a spus duceţi-vă, fără să fim îndrumaţi. Eram în Veneţia, cu bursă, în anul II de facultate şi mi-am dat seama că trebuia să fac practica la Comunicare în vara care urma. Am început să dau mailuri, cu zecile, mi-am făcut liste de lucruri care credeam eu că mi-ar putea plăcea. Am trimis mailuri la ziare, la reviste, la radiouri, la televiziuni, la agenţii de publicitate, la edituri, la tot ce te-ai putea gândi, mai puţin PR bancar, şi mi-au răspuns două persoane, cineva de la o agenţie de publicitate şi Oana Boca de la Polirom. M-am întors în ţară şi am scris din nou, mai întâi la Polirom, unde Oana mi-a răspuns în aceeaşi zi şi m-a întrebat dacă pot să vin chiar atunci. Aveam nevoie să stau două săptămâni şi am ajuns să stau trei luni. Mergeam în fiecare zi. Era ceva nou pentru mine, iar până atunci nu ştiam că pot să fac şi altceva cu o carte în afară să o citesc. Am văzut cum e să mergi la lansări, cum e să faci o lansare, cum apar, de exemplu, fragmente din cărţi în reviste ca să afle lumea despre ele. Am învăţat foarte multe şi de atunci am început să mă implic şi în evenimentele conexe ale lor, de exemplu Festivalul de Literatură sau Gala Industriei de Carte şi de-atunci am rămas în zona asta pentru că mi-am dat seama că mi se potriveşte foarte bine.
De ce crezi că este util să faci voluntariat şi de ce în cultură?
În primul rând pentru a afla ceea ce îţi place, pentru că stând undeva la televizor sau la calculator nu o să îţi dai seama ce o să îţi placă să faci pe termen lung, ce vrei să devină, la un moment dat, meseria ta. Şi în al doilea rând mi se pare că poţi cunoaşte oameni pe care nu i-ai cunoaşte în mod normal. Voluntariatul este important în orice domeniu, însă în cultură este necesar pentru că nu sunt atât de mulţi oameni care lucrează în acest domeniu. Aici, ca şi în alte domenii, este greu să intri din prima, mai ales dacă nu ai experienţă. Şi cred că în cultură e mai frumos decât în alte locuri pentru că sunt oameni mai frumoşi. Pe de altă parte, lumea culturală îmi oferă o anumită libertate, în sensul că sunt eu mult mai liniştită, nu simt că o fac pentru că trebuie, simt că fac ceva ce îmi place, că mă duc bucuroasă unde mă duc.
Ai întâlnit oameni tineri nemulţumiţi în voluntariat?
Da, însă mai întâi trebuie să lămuresc un lucru. Nu ştiu în ce măsura lumea pune semnul egalităţii între internship şi voluntariat. Mie mi se pare că dintr-un anumit punct de vedere ele se aseamănă, în sensul că tot este o perioadă în care înveţi foarte mult, în care nu eşti neapărat plătit pentru ceea ce dai, dar este o perioadă de acumulare. Internship este mult mai încadrat, cu mai multe condiţii, dar la bază au oarecum lucruri comune. Şi am întâlnit oameni în programe de internship nemulţumiţi de ce făceau pentru că nu coincidea cu ce se aşteptau ei să fie. Nu îşi doreau să depună o muncă pe gratis şi pentru că voiau mai mult, mai repede şi nu de la locul respectiv. Mai este un aspect. Lumea este destul de axată pe ideea să facă bani cât mai repede şi cât mai mulţi, nu contează din ce, atâta vreme cât îi faci. Nu contează că ţie nu îţi place neapărat ce munceşti, dacă la sfârşitul lunii ai o anumită sumă de bani în cont, e O.K. Pe de altă parte, nici să faci ceea ce îţi place şi să nu fii plătit timp îndelungat nu este în regulă, dar nici să renunţi cu totul la tot ce vrei tu pentru suma din cont de la sfârşitul lunii nu e bine. Cred că este foarte important din ce perspectivă priveşti lucrurile. Din punctul meu de vedere, contează foarte mult dacă lumea gândeşte pe termen scurt sau termen lung pentru că şi eu am făcut voluntariat destul de mult, am stat în internshipuri mult şi nu eram plătită. Însă am stat şi m-am gândit că poate e mai bine pentru mine pe termen lung. Şi până la urmă s-a dovedit că am avut dreptate.
În ziua de azi care crezi că sunt atuurile şi dezavantajele tinerilor din România?
Dezavantajul cel mai mare este exact aceea experienţă pe care o caută angajatorii şi faptul că nu există programe de voluntariat sau de internship care să-i pregătească pentru asta. Să fim serioşi, poate la 18 ani nu ştii să faci lucrurile atât de bine cum le-ar face un angajat propriu-zis. Nu ai de unde să le ştii şi nu ştiu dacă ar trebui să fim învinovăţiţi pentru asta. Nu există locuri în care poţi să te duci să înveţi sau, dacă există, nu sunt promovate atât de bine. Şi avantaj ar fi faptul că, odată ce aud despre anumite locuri, tinerii de la noi cred că au tendinţa să se ducă în momentul în care află că se poate. Există şi spiritul de turmă. Dacă se duce colega mea, hai să merg şi eu cu ea. Este important ca informaţia să ajungă la tineri, să afle că există programe de voluntariat. Şi în momentul în care ajunge informaţia, este necesar să fie suficient de variată ca să ai de unde alege, dar nici să te bombardeze din toate părţile cu un milion de organizaţii mici şi minuscule. La un moment dat nu mai ştii unde să te duci şi ce să faci. Nici să nu ai de unde alege, dar nici să fie sute de locuri unde să poți să te duci şi să nu fie oameni acolo pregătiţi să te înveţe. Este foarte important şi lângă cine ajungi pentru că în momentul în care faci voluntariat nu eşti de capul tău. Trebuie să fie cineva acolo care să-ţi arate, să îţi spună ce ai putea face şi să îţi spună dacă ai fi sau nu potrivit la ceva. Că poţi să nu fii. Şi mai bine ţi se spune că nu eşti potrivit decât să te lase în voia ta.
Cum este să fii voluntar la la un eveniment ca Bun de Tipar. Gala Industriei de Carte din România.?
În primul rând mi se pare extraordinar faptul că eu şi ceilalţi voluntari, pentru că la ediţiile de până acum am fost aceeaşi mână de oameni pe partea de voluntariat, am putut participa la ceva de la zero şi a fost fix genul ăla de proiect-copil, nu al nostru, ci al fondatorilor, dar la care am participat şi noi. Şi mai este un lucru, Gala Industriei de Carte este un loc unde, eu personal, aud de foarte multe edituri, de multe tipografii, îmi dau seama că o carte nu înseamnă doar autorul care a scris-o, ci mult mai mult. În plus, la noi este tendinţa să se citească foarte multă literatură străină, iar dacă ţi se spune că sunt cinci autori români foarte buni, poate te face curios şi citeşti o carte sau mai multe.
Ce anunţă Gala anul acesta pe 15 mai la Biblioteca Naţională?
Gala anunţă o creştere, anunţă maturizare. Oana Boca are o replică foarte drăguţă. Nu ştiu dacă se aplică neapărat la Gală, nu ştiu dacă ar fi de acord să spun eu asta, dar am auzit-o spunând despre festivaluri că dacă se ajunge la a treia ediţie deja e un eveniment. Noi suntem la a treia ediţie, poate putem să-i spunem eveniment şi anunţă mai mulţi înscrişi decât anul trecut şi o competiţie din punctul ăsta de vedere mai serioasă. Nu spun că nu ar fi fost serioasă în anii precedenţi, dar cu cât se înscrie mai multă lume cu atât criteriile de jurizare o să fie mai stricte. Gala aduce, ca şi în anii precedenţi, toată industria cărţii împreună. Există foarte multe edituri mici, sunt foarte multe tipografii, sunt mulţi critici, dar sunt oarecum separaţi. Mi se pare că Gala Industriei de Carte îi aduce pe toţi împreună, la un loc. În definitiv, şi în discuţiile din foaier de dinainte şi de după, lumea are ocazia să schimbe două vorbe, să întâlnească oameni pe care în mod normal nu i-ar întâlni sau cu care nu s-ar afla în aceeaşi cameră.
De ce este necesar un eveniment de genul acesta pentru peisajul nostru cultural?
Pentru că lumea are nevoie de validare. De exemplu, atunci când te uiţi la un film, te uiţi câte premii a câştigat. Dacă cineva îţi recomandă un film de Oscar, te uiţi la el şi datorită validării date de câştigarea unui premiu recunoscut. Mi se pare că, într-un fel, poate şi premiile Industriei de Carte de la noi pot să facă lucrul ăsta, deși nu la acelaşi nivel, evident. Poate atunci când se spune de o librărie, de exemplu, că a fost declarată cea mai bună librărie din ţară în anul acela, începi să te întrebi de ce este specială şi poate ajungi să o vizitezi. Cred că Industria de Carte asta face practic, aduce în lumina reflectoarelor lucruri pe care în mod normal oamenii nu le-ar vedea.
Pe scurt, de ce voluntariat, de ce cultură, de ce industrie de carte?
Voluntariat pentru că este esenţial a te cunoaşte pe tine şi a vedea ce vrei tu de fapt. Pe lângă latura umanitară, mi se pare foarte important să înţelegi tu ce vrei. În cultură pentru că este un domeniu foarte frumos despre care se spun prea puţine lucruri, din păcate, un domeniu cu oameni poate un pic mai frumoşi decât în altele, un mediu de lucru mai plăcut, iar carte pentru că mie îmi plac cărţile foarte mult, pentru că mi s-a potrivit perfect şi pentru că este unul dintre puţinele domenii unde poţi să îmbini cu adevărat pasiunea cu o carieră. Pentru că poţi să faci din citit o plăcere de la 7 ani până la 20, iar după poţi să urci treptat şi să faci din asta ceva chiar important şi chiar să fii plătit.
În această seară, la ora 18, în Aula Bibliotecii Naţionale a României, are loc cea de-a III-a ediţie a Galei Industriei de Carte din România „Bun de Tipar”. Aici puteți vedea cine sunt finaliştii de anul acesta.