Aceasta este istoria – Schindler’s list

Îmi amintesc cu un amuzament dulce-amar de perioada liceului și a școlii generale, când credeam că istoria se rezumă la ani inutili și nume interminabile. În timp, am înțeles că istoria este o enigmă, diferită de la o persoană la cealaltă. Istoria se naște, trăiește o vreme și moare la fel cum a început, odată cu omul din ea.

Ajungem, deci, în lume cu propria istorie. Trăim și iubim cu ea. Ne bucurăm și strigăm de fericire alături de ea. Cădem și ne ridicăm prin ea. Suferim și-i facem pe alții să sufere având istoria în spatele nostru. Îi simțim pe ceilalți cum vin și pleacă din viețile noastre, cu istoria drept martor. Râdem și plângem la un pahar alături de prietena noastră, istoria. Ne întâlnim amicii la o cafea, ea bârfește cu istoriile acestora despre alte istorii. Învațăm din greșeli sau le repetăm, istoria trăiește alături de noi frustrarea. Și atunci când iubiții ne țin de mână, istoria e acolo, strângându-ne ferm cealaltă mână.

Istoria dezvăluie cele mai interesante povești și ne devine câteodată mentor. Oskar Schindler este cel a cărui istorie a fost mai mult de atât. Cel a cărui istorie a beneficiat de perspicacitate și intenții mărețe, luptând împotriva celui mai periculos inamic al lumii, istoria nazismului. Fiind un afacerist neamț din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Schindler a fost cel care, sub pretextul firmei sale, a scos peste 1000 de evrei de sub influența nazistă. Acțiunile sale sunt cuprinse în filmul Schindler’s list (1993, r. Steven Spielberg),a cărui poveste este inspirată din realitate.

Oskar Schindler: War.

Bazată pe cartea lui Thomas Keneally, Schindler’s Ark, acțiunea evidențiază încercarea afaceristului de a salva de la gazare cât mai mulți angajați evrei. În acest context, în 1945, cu câteva zile înainte de sfârșitul războiului, el a conceput o listă cu 1.200 de oameni pe care a reușit, ulterior, să-i elibereze. Această listă a fost descoperită în 1980 și i-a fost încredințată evreului Leopold Pfefferberg, care a fost numărul 173 pe lista celor salvați.[1] Ulterior, în 1982, povestea sa a fost amănunțit relatată de către scriitorul australian, urmând ca, 11 ani mai târziu, să fie și ecranizată.

Oskar Schindler (1908-1974) s-a născut pe 28 aprilie, în Svitavy (astăzi Cehia). În 1928 s-a căsătorit cu Emily Pelzl, în această perioadă muncind pentru tatăl său. În 1936 a început să lucreze pentru forțele armate germane, iar în 1939 a devenit membru al partidului nazist. Tot atunci s-a mutat în Cracovia, unde și-a deschis o fabrică numită Emalia. Aici au fost angajați 1700 de oameni, dintre care 1000 erau evrei. De aici a început tentativa sa de a-i proteja pe evrei, asumându-și un risc major. Dovadă stau cele trei arestări ale sale în timpul anului 1944.

Evreii angajați în Emalia au fost mutați de către SS într-un cartier din Cracovia numit Plszaw. Deschizându-și o nouă fabrică de armament, Schindler a realizat o listă cu 1200 de evrei pe care voia să-i salveze sub pretextul angajării acestora la noua firmă. Astfel, industriașul a reușit să-și ducă la bun sfârșit planul, salvându-i cu doar câteva zile înainte de sfârșitul războiului. Până în 1949, Oskar a trăit alături de soția sa în Germania, ulterior mutându-se în Argentina, unde a rămas până în 1962. Reîntorcându-se în Germania, a fost recunoscut drept un om corect printre națiuni (”righteous Among the Nations”) datorită acțiunilor sale anterioare. Soția sa a primit un titlu asemănător în 1993.[2]

I could have got more. I could have got more, I don’t know. If I just… I could have got more. (Oskar Schindler)

Oskar Schindler a murit în octombrie 1974. În 1993, Emily a primit o medalie în memoria soțului său, în același an apărând și filmul biografic, Schindler’s list. Pelicula a câștigat 7 premii şi 5 nominalizări Oscar, 3 premii şi 3 nominalizări Globul de Aur, 3 premii şi 3 nominalizări BAFTA.[3]

Today is history. Today will be remembered. Years from now the young will ask with wonder about this day. Today is history and you are part of it. Six hundred years ago when elsewhere they were footing the blame for the Black Death, Casimir the Great – so called – told the Jews they could come to Krakow. They came. They trundled their belongings into the city. They settled. They took hold. They prospered in business, science, education, the arts. With nothing they came and with nothing they flourished. For six centuries there has been a Jewish Krakow. By this evening those six centuries will be a rumor. They never happened. Today is history. (Amon Goeth)

Aceasta este istoria. Trăim și iubim cu ea. Ne bucurăm și strigăm de fericire alături de ea. Cădem și ne ridicăm prin ea. Suferim și-i facem pe alții să sufere având istoria în spatele nostru. Îi simțim pe ceilalți cum vin și pleacă din viețile noastre, cu istoria drept martor. Și dacă murim dintr-odată, istoria moare odată cu noi.