Serile PoetikA sunt evenimente organizate de Club A și moderate de Leonard Ancuța, directorul editorial al Editurii Karth (un imprint Herg Benet). Scopul lor este de a promova atât poeții reprezentativi ai literaturii române contemporane, cât și pe cei tineri. Ocazional, PoetikA se transformă în PoetikA & ProzA. E lesne de înțeles ce aduc respectivele seri în plus.
Pe 2 aprilie a avut loc a patra ediție de acest tip, unde au fost invitați să citească Dan Suhai, Cristi Giambașu, Cătălin Marin, Radu Ianovi, A. R. Deleanu și Lavinia Călina (și eu am luat cuvântul, dar despre mine voi scrie în paranteză).
Mulți sunt(em) la început de drum, deci seara a fost una crudă, ca la o primă întâlnire. Unii au venit cu glume, alții cu emoții, unii cu poezie, alții cu proză, deși cu autori ca A. R. Deleanu, unde poezia transpare în fiecare text, seara ar fi putut să se numească la fel de bine PoetikA și atât.
Dan Suhai ne-a amuzat atât cu poemele sale, cât și cu lectura unei porțiuni din proza lui Cristi Giambașu. S-a ridicat de pe scaun de atâtea ori spre final de-mi venea să-i spun Jos, Suhai, dar ar fi crezut, poate, că mă refer la pagina lui de facebook. Cristi, cu toate emoțiile sale, a venit cu un text postmodern bun, extras din romanul său ce va să fie, Epitetele Iubirii[1]. Cătălin Marin, proaspăt autor de proză[2], ne-a citit însă câteva poezii frumoase, care rămâneau puțin cu tine, la fel ca ale lui Radu Ianovi. A.R. Deleanu[3] ne-a delectat cu două povestiri, Sânul[4] și Max Li[5] (iar eu am citit un fragment din alter.ego.[6] și o povestire din volumul de proză scurtă proaspăt terminat). La final am avut parte și de o lectură spontană din Rezervația Unicornilor de Cristina Nemerovschi[7].
Momentul central al serii a fost lansarea distopiei Ultimul Avanpost de Lavinia Călina (Herg Benet, Colecția Arven, 2014). Prima ei carte, prima sa lectură publică, dar probabil nu primele emoții în calitate de scriitoare. Tremura, o vedeam fiindcă stăteam chiar lângă ea (și o înțelegeam, pentru că mă treceau și pe mine ocazionalii fiori), dar când a citit nu s-a simțit. Era în elementul ei, semn că își are locul în lumea aceasta. Și nu doar că își are locul, dar este o deschizătoare de drumuri. Am fost încântată când am aflat că se va publica o distopie cu o tentă de Young Adult și cu accente thriller și fantasy. În cadrul lansării, Lavinia a spus că îi place foarte mult genul acesta, doar că mereu acțiunea este plasată în America. Dar la noi nu se poate? Aceeași întrebare mi-am pus-o și eu de multe ori, însă Lavinia mi-a luat-o înainte și a și scris o distopie autohtonă:
Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.
Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – iţele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe.
Va reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevărata ei identitate?
Lui Leonard Ancuța i-au amorțit picioarele citind-o, fiindcă este o carte care te prinde. Alex Voicescu, redactorul romanului, a găsit pagini întregi ireproșabil scrise. Cristina Nemerovschi a fost, iarăși, încântată de ceea ce aduce Lavinia, întrucât Ultimul Avanpost ne apropie de piața străină, dar și de imaginarul românesc. E o rețetă pe care eu una aș paria.
Pe 2 aprilie, organizatorii ne-au invitat să ne dăm întâlnire cu literatura, iar noi am luat-o în serios. Ne-am dichisit și ne-am pregătit cuvintele, ne-am așezat la mese și am încercat să ne cucerim reciproc. Într-un final, literatura a fost cea care ne-a dat gata pe toți.