Vrem fericire cu orice preț. Ne căutăm unii pe alții în lumea asta mare ca să iubim. Ca să ne iubim. Suntem însă atât de ignoranți uneori, încât nici dacă ne-am privi în oglindă nu ne-am vedea. Cum să-i mai vedem și pe cei pe care îi așteptăm de când lumea? Suntem ignoranți, dar idealiști. Cerșim iubire, dar nu iubim pe oricine. Vrem fericire, dar rareori suntem dispuși să luptăm pentru a o merita. Și cu toate acestea, suntem speciali în lumea asta gigantică, plină de suflete incerte, în căutare de absolut.

Lesson Number One: All the time traveling in the world can’t make someone love you. (Tim Lake)

Despre fericire ne vorbește și filmul About time (2013, r. Richard Curtis). Prezentând o poveste în care comedia se îmbină cu drama, acțiunea dezvăluie secretul unei vieți memorabile. Nu este vorba despre o rețetă costisitoare, nici măcar despre o regulă de aur, demnă de urmat. Este vorba despre simplitatea din lucruri. Despre mulțumirea culeasă dintr-o zi aparent monotonă. Despre a trăi cu drag orice zi „infectă”. Despre a iubi oamenii de lângă noi și a-i tolera pe cei mai puțin plăcuți. About time este despre împlinire rostită într-un context diferit. Într-un cadru inedit. Într-un scenariu unde idealismul și rațiunea se suprapun, iar oamenii iubesc.

I never said you could fix everything, not without consequences. (Tatăl lui Tim)

Acțiunea prezintă viața normală a unui tânăr pe nume Tim Lake (Domhnall Gleeson), care își dorește să iubească. Deși filmul apare sub forma unei povești clasice de iubire, intriga declanșează laitmotivul acțiunii, care schimbă în totalitate percepția asupra acesteia – bărbații din familia Lake se pot întoarce în timp. Acest aspect generează starea de anxietate a personajului principal care, dacă inițial ia totul în glumă, ulterior realizează că de întoarcerea în timp depinde întreaga sa fericire. Regizorul spune că filmul său despre călătoria în timp aduce, de fapt, argumente împotriva acestui aspect, deoarece, în loc să ne obosim în a repara iar şi iar trecutul, mai bine ne-am bucura de viaţă aşa cum este, încercând să o trăim după bunul plac. Richard Curtis mai adaugă: Pentru mine asta a fost emoţionant, fiindcă atunci când părul meu avea culoare (Curtis e acum complet alb în cap) eram şi eu roşcat.[1]

I hope I’ll  see you again. (Mary) You will. My whole life depends on it. (Tim)

Tim va încerca să-și folosească „superputerile” pentru a găsi fata ideală, cu scopul de a dobândi fericirea. În aceasta constă frumusețea filmului. Avocat în devenire, tânărul se confruntă cu o mulțime de piedici tragicomice care îl opresc din a-și duce la îndeplinire scopul. O va întâlni pe Mary (Rachel McAdams), dar circumstanțele și întoarcerea în timp vor șterge momentul în care a cunoscut-o, așa că Tim se va lupta din greu pentru a o recâștiga. Consecințele reprezintă adevăratul farmec al acțiunii care, pe lângă povestea inedită de dragoste, declanșează contexte aflate la extrem. Acestea sunt continuu alimentate de replici remarcabile, actori interesanți, scene memorabile, realizând un cadru potrivit pentru un film altfel.

The truth is, I now don’t travel back at all, not even for a day. I just try to live everyday as if I have deliberately come back to this one day, to enjoy it… As if it was the full, final day of my extraordinary, ordinary life. (Tim Lake)

Așadar, vrem fericire cu orice preț. Tim Lake visează la iubire cu orice preț. Finalul poveștii, în simplitatea sa, dezvăluie cheia fericirii la care tânjim cu toții: carpe diem, trăiește clipa. Pentru că cerșim iubire, dar nu iubim pe oricine. Vrem fericire, dar rareori suntem dispuși să luptăm pentru a o merita. Și cu toate acestea, suntem speciali în lumea asta gigantică, plină de suflete incerte, în căutare de absolut. Suntem minunați doar pentru că știm să apreciem ce alții nu văd. Suntem diferiți, suntem altfel, suntem noi și atât.