Îmi place să spun despre mine că am obsesii, nu pasiuni. Mă obsedează cărți, filme, oameni, anotimpuri, replici și laitmotive. Dar cea mai constantă obsesie mi-e dragostea pentru puterea cuvintelor. Nu e magie mai frumoasă decât felul în care semnele acestea se contopesc în sunete și cuvinte. Poate doar magia senzațiilor pe care le creează.
Variez între cărți și filme cu aceeași patimă cu care oscilez între primăvară și toamnă. Când eram adolescentă și urmăream fascinată filmele de la tv, nu mi-a trecut prin minte că într-o zi voi putea să fac din acest hobby un job sau o lucrare academică. Sunt fascinată de filmele vechi la fel cum mă minunează marile producții ale Hollywoodului. Îmi plac filmele europene în aceeași măsură în care descopăr cinematografia românească.
Sunt Oscar junkie. De câțiva ani mă fascinează raționamentele din spatele nominalizărilor, cele mai ciudate statistici din istoria premiilor Academiei, red carpet, ceremoniile, emoțiile dinaintea fiecărui premiu, discursurile. Nu mi-a fost deloc simplu să aleg câteva discursuri din istoria Oscarurilor. Nu sunt nici cele mai motivaționale, nici cele mai emoționante, nici cele mai frumoase. Sunt doar momente care ne aduc zâmbete, admirație, emoție, lacrimi, inspirație. Nu sunt, poate, cele mai bune roluri. Nu sunt, poate, cele mai meritate premii. Dar sunt oameni care și-au trăit visul. Și da, poate filmele de Oscar au toate păcatele Hollywoodului. Dar suntem oameni și căutăm povești. Și parcă nimeni nu spune povestea mai frumos…
Audrey Hepburn avea 24 de ani când a câștigat premiul Academiei pentru rolul său din Roman Holiday, fiind una dintre cele mai tinere actrițe care au câștigat Oscarul pentru Best Actress. Nu am început lista momentelor mele preferate de la Oscaruri cu Audrey pentru că este una dintre cele mai dragi obsesii, ci pentru că este un model de grație și modestie, de eleganță și talent.
Million Dollar Baby este unul dintre nenumăratele filme remarcabile pe care nu le-am văzut încă. De-ar fi timp să vedem toate filmele care emoționează sufletul și să citim toate cărțile care vindecă… Hilary Swank este una dintre actrițele pe care le admir pentru o îmbinare frumoasă între talent, sensibilitate și modestie.
I don’t know what I did in this life to deserve all this. I’m just a girl from a trailer park who had a dream. I never thought this would ever happen, let alone be nominated. And a working actor, for that matter. And now, this. I thank the Academy. I am eternally grateful for this great honor.
Halle Berry este prima actriță de culoare care a câștigat premiul Academiei pentru cea mai bună actriță în rol principal, în 2002, în Monster’s Ball, la aproape jumătate de secol după prima actriță nominalizată, Dorothy Dandridge (1954). În 1999 Halle Berry făcea un rol minunat în Introducing Dorothy Dandridge, un film de televiziune despre marea actriță afro-americană. Cu atât mai mult, momentul decernării Oscarului a fost emoționant și ușor prea emoțional, dar spune o poveste desprinsă parcă din filmele de la Hollywood – istoria afro-americanilor: sclavie, mișcare de segregare, cruzime, absurditate, discriminare, inumanitate. În 1963, Sidney Poitier este primul actor afro-american câștigător al unui premiu al Academiei la categoria Best Actor. În 2002, Halle Berry aduce primul Oscar la categoria Best Actress. Șase ani mai târziu americanii aveau să aleagă primul președinte afro-american din istoria Statelor Unite ale Americii. Istoria este, într-adevăr, cea mai fascinantă poveste.
Oh my God. I’m sorry. This moment is so much bigger than me. This moment is for Dorothy Dandridge, Lena Horne, Diahann Carroll. It’s for the women that stand beside me – Jada Pinkett, Angela Bassett and it’s for every nameless, faceless woman of colour that now has a chance because this door tonight has been opened. (…) I want to thank my Mom who’s given me the strength to fight every single day to be who I want to be and given me the courage to dream that this dream might be happening and possible for me. I love you Mom so much.
(Din 2002 m-am îndrăgostit de Elie Saab. L-am descoperit citind un articol despre rochia actriței Halle Berry la Oscar).
Roberto Benigni este unul dintre actorii mei preferați. Nu pentru vreun rol sau pentru vreun film, ci pentru pasiunea lui nebună pentru viață. Pentru rolul său din La vita è bella, Benigni este primul actor italian care a câștigat premiul Oscar, la aproape 40 de ani de la prima nominalizare – Marcello Mastroianni (Divorzio all’italiana, 1962). Și da, a fost caraghios și puțin ridicol, dar e atât de minunat în nebunia sa încât nu ai cum să nu zâmbești și să ți se umple sufletul de bucurie.
I would like to be Jupiter! And kidnap everybody and lie down in the firmament making love to everybody, because I don’t know how to express. It’s a question of love. You are really… this is a mountain of snow, so delicate, the suavity and the kindness, it is something I cannot forget, from the bottom of my heart.
The Pianist este unul dintre cele mai emoționante filme pe care le-am văzut, iar rolul lui Adrien Brody nu avea cum să nu fie remarcat. Momentul decernării Oscarului pentru Best Actor a fost unul dintre cele mai memorabile din istoria recentă a premiilor Academiei. De la sărutul cu Halle Berry până la discursul despre repercusiunile războaielor asupra omenirii într-un moment în care începuse invazia Americii în Irak, Adrien Brody a creat unul dintre cele mai simpatice și emoționante momente al Oscarurilor.
This is, you know, it fills me with great joy, but I am also filled with a lot of sadness tonight because I’m accepting an award at such a strange time. And, you know, my experiences in making this film made me very aware of the sadness and the dehumanization of people at times of war, and the repercussions of war. And whomever you believe in, if it’s God or Allah, may He watch over you. And let’s pray for a peaceful and swift resolution. Thank you. And I have a friend from Queens who’s a soldier in Kuwait right now, Tommy Zarabinski. And I hope you and your boys make it back real soon. God bless you, guys. I love you. Thank you very much. [Ed. note: The U.S. invasion of Iraq had begun earlier that week.]
Dincolo de grandomania Oscarurilor, a jocurilor de culise și a rețetelor de succes, rămân poveștile unor oameni cu vise împlinite. Cu muncă, tristețe și sacrificii. Și până la urmă, nu tânjim toți după emoția unui …and the Oscar goes to…? Și dacă am fi acolo, pe scenă, cum ne-am alege cuvintele?
I’m truly, truly grateful and terribly happy. (Audrey Hepburn, 1953)