Am cunoscut-o de Diana în 2011, când am lucrat împreună la Festivalul Internațional George Enescu. Mi-o aminteam ca fiind un copil serios și responsabil. Ne-am regăsit acum câteva săptămâni, când mi-a povestit despre acest proiect minunat Cinema-Edu. Am găsit-o entuziasmată, întrebându-mă din când în când „dar filmul x l-ai văzut?”. Mi-a povestit despre filme și dezbaterile de după proiecții, despre importanța educației cinematografice, despre liceeni și profesorii lor, despre cum a crescut Cinema-Edu, dar și despre planurile de viitor ale proiectului. Dincolo de toate însă, în sediul cozy al Asociației Macondo, am găsit printre multele afișe de film povești care așteaptă să fie spuse mai departe.

Care este povestea proiectului Cinema-Edu?

Cinema-Edu a pornit din dorința de a promova filmele de calitate, în special cele europene și românești. Ca urmare a promovării masive, publicul alege de cele mai multe ori filme americane, filme care sunt promovate foarte mult și în străinătate. Ne dorim ca publicul tânăr să ia contact și cu un alt tip de cinema, ceva mai divers, atât ca mesaj cât și din punct de vedere stilistic. Prima ediție s-a desfășurat în 2011 într-o singură locație din București, la Noul Cinematograf Al Regizorului Român, cu elevi din școala primară, gimnazială și liceu. În anii următori, proiectul a fost conceput doar pentru liceeni și extins la nivel național. Au fost organizate evenimente conexe, precum concursuri, workshop-ul “Ideile prind film” și dezbateri. Cinema-Edu nu înseamnă doar proiecții de film, ci un întreg proiect menit să apropie liceenii de filmele de artă și de anumite probleme sociale ale lumii contemporane.

Cum colaborați cu mediul liceal? 

Profesorii și liceenii sunt piatra de temelie a proiectului nostru. Fără sprijinul și entuziasmul lor nu am reuși să continuăm. Ne bucură că din ce în ce mai mulți profesori și elevi află de noi și doresc să participe. Uneori elevii vin și fără profesori la proiecții. Alteori profesorii ne roagă să mai programăm un eveniment pentru mai mulți dintre elevii lor. E foarte important că ei își doresc să participe și descoperă că filmul poate fi utilizat ca un excelent instrument de cunoaștere a lumii. Desigur, sunt și anumiți profesori blazați care nu înteleg necesitatea proiectelor extracurriculare, dar în general aceștia sunt deschiși către o colaborare de acest tip.

Cum se desfășoară proiectul în țară?

Anul acesta proiectul se va organzia în Corabia, Caracal, Moinești, Moreni, Slobozia, Târgoviște, Râșnov, Toplița, Slatina și Timișoara. Avem diverși colaboratori, persoane pasionate de cinema, sau chiar profesori, care preiau selecția noastră de filme și, pe baza ghidurilor educative elaborate de noi, discută cu liceenii. În provincie, din păcate, nu există foarte multe spații de proiecție potrivite, nu există cinematografe care să încurajeze difuzarea filmelor de artă, sau nu există deloc cinematografe. Așadar, proiecțiile au loc direct în licee sau case de cultură.

Ce atitudine adoptă acestea față de nevoia unei educații cinematografice?

Depinde de la caz la caz. Anul acesta, de exemplu, colaborăm cu 80 de licee numai în București. Sunt profesori de limbi străine, de matematică, de fizică, de limba română. Noi combinăm educația cinematografică cu educația socială, iar astfel profesorii sunt interesați să discute apoi cu elevii despre temele abordate în filme. La proiecții, prin dezbaterile susținute, încercăm să dezvoltăm spiritul critic al elevilor – ei nu văd doar un film și atât. Au ocazia să discute cu persoane avizate. Peste granițe se vorbește tot mai mult despre media literacy, despre competențe audio-vizuale, despre capacitatea noastră de a concepe și de a analiza mesaje pentru diverse formate media. Deocamdată materiile de liceu nu abordează și asemenea aspecte.

Ce filme văd liceenii la Cinema-Edu? Care este procesul de selecție?

Filmele sunt alese de echipa Macondo. Anul acesta au fost alese împreună cu Institutul Cervantes si Institutul Francez, iar filmul românesc e recomandat de criticul de film Florin Barbu. Filmele sunt diverse – avem două animații (Arrugas și Le Jour des corneilles), două filme clasice (Les 400 coups; Les Parapluies de Cherbourg), un film în regia lui Bernardo Bertolucci, Io e te/Eu și Tu, două filme canadiene, o comedie – Starbuck – și o dramă – Incendii. Filmele abordează teme precum diversitatea culturală, violența domestică, conflictele etnice.

Ce rol joacă educația cinematografică în formarea unui adolescent?

Toată lumea se uită la filme, iar adolescenții cu atât mai mult. Filmele pot transmite mai ușor anumite mesaje, anumite sentimente, pot fixa filosofii de viață. Industria cinematografică europeană nu se concentrează neapărat pe venit, pe senzațional. Filmul e conceput în continuare ca artă, nu ca produs. Noi considerăm că prin temele abordate de aceste filme, adolescenții se pot îmbogăți, își pun mai apoi întrebări, problematizează. Atunci când am început Cinema-Edu, nu ştiam exact de la ce să ne aşteptăm sau care va fi reacţia liceenilor. Am constatat că este foarte important spaţiul în care se derulează proiecţia – prima impresie contează cu ei foarte mult. Însă diferenţa se observă cu un speaker care reuşeşte să le atragă atenţia şi să le răspundă la întrebări. Ei întotdeauna ne testează cu un pragmatism care ne-a luat prin surprindere – la început credeam că vor fi indiferenţi, dar pe parcurs am învăţat că în general e foarte important ca după ce le captezi atenţia să fii sigur pe ce transmiţi şi consecvent în abordarea ta. De aceea şi căutăm să avem cei mai buni speakeri la evenimente – lucrăm cu actori şi critici de film care nu numai că discută cu ei într-un mod mai apropiat, dar reuşesc să încurajeze discuţiile critice, care provoacă şi inspiră.

Care este feedbackul primit din partea elevilor? Dar al profesorilor?

Elevii de cele mai multe ori se așteaptă ca proiectul nostru să fie alt proiect didactic, puțin plicticos și nu foarte relevant pentru ei. Am observat că atunci când se termină filmul ei de abia așteaptă să vorbească despre personaje, despre acțiune, despre cine era „bun” și cine a fost „rău”. Discuțiile se dezvoltă și către tehnica de realizare a filmului, iar la final toată acea impresie de început dispare și este înlocuită de un alt tip de atmosferă, un alt tip de dialog. Din acest motiv și profesorii vor să se implice în proiect – reușesc să vorbească cu ei altfel pe teme uneori sensibile sau încă considerate tabu în societatea românească: feminism, bully-ing, discriminare, educație sexuală șamd.

Care dintre filmele prezentate a creat cea mai interesantă dezbatere?

Îmi amintesc o proiecție la Cinema Europa, cu o sală plină de 200 de elevi. Proiectam Die Fremde/Străina, un film despre tradiția și familia musulmană. Când am început să punem întrebările de dezbatere, unul dintre profesorii însoțitori ne-a spus că ar trebui să proiectăm povești mai frumoase, că nu este de interes pentru noi. Unul dintre elevii de la etaj a coborât, a luat microfonul și în uralele colegilor lui a început o discuție despre necesitatea de a ști cum funcționează alte societăți și culturi, mai ales atunci când și ei au colegi de alte religii pe care vor să îi înțeleagă mai bine. A fost chiar o dezbatere frumoasă, cu implicarea elevilor, dar și a profesorilor într-o discuție argumentată, din care am învățat și noi multe, ca organizatori. Filmele vorbesc pe limba elevilor noștri.

Ce film(e) ai fi avut nevoie să vezi la 15-16 ani?

Cred ca liceenii ar trebui să descopere marii regizori clasici europeni, de la Fellini la Ingmar Bergman. Am văzut o ușoară reținere a lor de a vedea filme alb-negru, de exemplu. Dar sunt filme care sunt extrem de relevante și emoționate indiferent de trecerea timpului. Din programul nostru, aș spune că filmele “must-see” sunt Filantropica, Persepolis și Le 400 Coups.

Povește-ne despre highlighturile ediției curente și care este cea mai mare dorință a ta în legătură cu acest proiect.

Ediția 2014 vine cu o selecție mai largă de filme (10 filme), cu mai multe locații în București (Institutul Italian de Cultura Vitto Grasso, Institutul Cervantes, Noul Cinematograf al Regizorului Român, Cinema Elvira Popescu, Biblioteca Națională a României), cu multe concursuri pentru liceeni. Cel mai mult îmi doresc ca proiectul să continue anual, în ambele semestre, iar momentan ne gândim să îl extindem pe plan european.

__

Diana Cercel are 24 de ani și face parte din echipa Asociației Culturale Macondo, fiind project manager Cinema-Edu, cel mai mare proiect de educație cinematografică și socială din țară. În cadrul asociației, a contribuit la dezvoltarea strategiei de marketing și comunicare pentru Noul Cinematograf Al Regizorului Român și a planificat lansarea în Romania pentru diverse titluri de filme, precum Hannah Arendt, Inside Llewyn Davis sau Heli.