Cum e turcul, și pistolul. Şi florile.
Din fericire, nu e numele unui nou serial turcesc difuzat pe posturile românești, ci expresia ultimelor decizii pe care premierul turc, Recep Erdogan, le-a luat împotriva rețelei de socializare americane, Twitter. El a interzis accesul la respectiva rețea de socializare din cauză că pe aceasta se vehiculau ERDO-cancanuri: materiale audio în care era acuzat de corupție.
Așa cum Turcia se află cu picioarele pe două continente, astfel și decizia șefului Guvernului islamo-conservator cade succesiv în domeniul derâderii și al îngrijorării. Vom elimina Twitterul. Nu-mi pasă (pașă – n.n) de ce ar putea să spună comunitatea internațională, a afirmat Erdogan în fața a mii de susținători adunați la un miting electoral organizat cu zece zile înainte de alegerile municipale din 30 martie[1]. Astfel de declarații frizează absurdul. Un absurd atenuat de marile îngrijorări ale lui Erdogan cu privire la securitatea națională.
Bineînțeles, comunitatea internațională a denunțat fățiș decizia premierului turc ca fiind o atingere gravă a principiilor esențiale ale drepturilor omului: Interdicția asupra Twitter în Turcia este neîntemeiată, inutilă și lașă, a afirmat comisarul european pentru Agenda Digitală, Neelie Kroes. Poate că Înalta Poartă ar trebui să se deschidă cu mai multă larghețe în fața sfaturilor europene.
În ciuda obstacolelor, statisticile Twitturk, care înregistrează accesările Twitterului din Turcia, arată că au fost postate peste jumătate de milion de tweeturi în doar 10 ore, în dauna surghiunului rețelei de socializare. Internauții turci au accesat Twitterul folosind un serviciu DNS alternativ, al cărui număr era afișat peste tot. De la mesaje pe blocuri până la caricaturi în media virtuală[2]. Astfel, cenzura lui Erdogan nu a tăiat ciripitul Twitterului în totalitate. Ba nici pe jumătate. #TwitterisnotsoblockedinTurkey
Concluzie: Apropierea de Uniunea Europeană a Semilunii nu începe cu cenzurarea Twitterului, astrul în jurul căruia se învârte revoluția turcească.